3,235 matches
-
ci cu „vei”. Vei merge la culcare, Lincoln. Și toți ceilalți vor pleca. Arăți palid și obosit. Nu vom avea parte de accidente cardiovasculare sau neuro cât timp sunt eu aici. Dacă îți amintești, ți-am cerut să mergi la culcare acum câteva ore. - Bine, bine, cedă Rhyme. Era într-adevăr obosit. Și, chiar dacă nu ar fi recunoscut în fața nimănui, focul îl speriase foarte tare. Fiecare membru al echipei plecă spre casa lui. Kara își luă geaca și, pe măsură ce o îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dispoziția. Am folosit pauzele dintre discuții ca să mă adun și am păstrat o imagine de iritare ușoară și plictiseală, care se potrivea bine cu tentativa mea de a mima normalitatea. Am rezistat tentației de a mă duce mai repede la culcare, astfel încât să nu trezesc suspiciuni, dar am inventat o scuză la scurt timp după ce am încărcat mașina de spălat vase, am dat pe gât rapid o ceașcă de cafea și m-am dus sus. În vreme ce mă dezbrăcam, am împins spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Marcia, zise Adriana clătinându-se în timp ce se ridica în picioare și trăgând-o pe Leigh de braț. Poate o să te învățăm să te distrezi și tu puțin. Dacă ți se pare prea mare, înseamnă că nu-l meriți — Vino la culcare, iubito. E aproape unu — nu crezi că-i deja noapte? Russell își scoase tricoul și se întoarse pe-o parte cu fața spre Leigh, sprijinindu-și capul acoperit de cârlionți negri în mâna dreaptă. Netezi așternuturile și bătu ușor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
glumeam pe chestia asta. Numai dacă mă uit la obrăjorii tăi de veveroi și-mi dau seama imediat, zâmbi Emmy. — Ticăloaso! — Vaco! Kevin ridică mâinile în semn că se predă. — Eu am plecat. Izzie, să închizi ușa când vii la culcare, bine? Izzie se întoarse spre Emmy. — Te superi dacă mă duc acum să mă culc? Știu că pentru tine e ca și cum ar fi abia prânzul, dar noaptea trecută nu am dormit deloc și sunt frântă de oboseală. Emmy oftă ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-i scrie, dar, într-o seară, chiar înainte să plece în Florida, când a venit acasă de la serviciu, ușor amețită de la o degustare de vinuri, s-a așezat la calculator să mai navigheze pe internet până să se ducă la culcare. Amintindu-și că Dolly, prietena ei, împlinea treizeci de ani, a deschis e-mailul, a tastat D în câmpul Către, și bineînțeles că a apărut adresa de e-mail a lui Duncan (o avea salvată în lista de adrese cu numele Dovlecel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fructe conservate, biscuiți de cocktail și carne presată, delicatese pe care Jim le adora. MÎnca la masa din sufragerie, așezat la locul lui obișnuit. Seara, cînd Înțelegea că părinții lui nu vor veni acasă În ziua respectivă, se ducea la culcare În dormitorul lui de la ultimul etaj al casei, cu unul dintre aeromodelele sale alături pe pat, lucru pe care Vera i-l interzisese Întotdeauna. În somn, visa despre război, despre toate vasele de luptă ale Marinei Japoneze ce navigau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Câțiva se Îmbată, sunt localnici, probabil de bucurie că au musafiri din București și strivesc sub picioare farfuriile cu piftie, salată de beouf și fursecuri, sticle de băutură și pahare. Tu, obosit, dar și amețit de alcool, te duci la culcare. Ești singur În dormitorul rece cu douăzeci de paturi, intri sub pătură, acolo unde te așteaptă slăbătura aia de cineclubistă, care te ia În brațe și, În loc să te Încălzească, te Îngheață cu Îmbrățișarea ei. Pe un perete, textul unei lozinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a secției prenatale de la St. Luke, iar casa lui Fi Îi era În drum. Era nerăbdătoare să-i spună și lui Fi că Ronnie era gravidă. Și, mai mult, avea nevoie să vorbească despre asta cu cineva. Noaptea trecută, Înainte de culcare, era convinsă că era În regulă cu toată chestia. Dar, azi-dimineață, când se trezise dintr-un vis În care venise În vizită la părinții ei și aceștia n-o mai recunoșteau, nu mai era așa de sigură. Fi stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
când ai plecat. Am presupus și eu... Nu, era altceva. Părea complet epuizat. —Sam, tu ai mai dormit În ultima vreme? Cred că am mai prins niște somn prin martie, spuse el râzând blând, dar acum sunt În drum spre culcare. Vroiam să-ți propun ca, În loc să ieșim În oraș vineri, să vii la mine acasă. Am să gătesc. Mâncare adevărată, nu prostii. Ea spuse că ar fi minunat. Sigur, asta dacă nu vrei să ieșim În oraș. Mă gândeam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
atât de mult să vorbească cu el. Încă câteva ore, n-aveau să conteze prea tare. —Rubes, pari supărată. Ești OK? Lasă, hai să vorbim când te Întorci, OK? Reuși să-i mai ureze și drum bun. Se duse la culcare, dar iarăși nu putea să adoarmă. Puțin după șapte se decise să se scoale din pat și să facă un duș. Tocmai ieșise de la duș când auzi soneria. Deschise ușa Îmbrăcată În halatul ei terry de baie. Sam stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
este desculță. Îi văd cu coada ochiului pantofii pe covor. — Sunt atât de fericită, în sfârșit pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline de pasiune. Îi privesc pantofii, deformați de folosință. — Noapte bună. Te duci la culcare? Mâine dimineață trebuie să mă scol foarte devreme. De pe divan, Elsa îmi întinde un obraz călduț, îl ating ușor. Raffaella mă privește cu ochii ei rotunzi și infantili: — Te deranjează dacă mai stăm puțin de vorbă? Vorbește cât vrei, Raffaella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se-audă, ca o păsăruică, todeauna în negru, cu un surâs, care nu era decât rămășița lacrimilor din primele zile de văduvie, pe buze și-n jurul ochilor scrutători. „Trebuie să trăiesc numai pentru tine - îi spunea ea nopțile, înainte de culcare -, Augusto.“ Și el lua cu sine în visele nocturne un sărut umed încă de înlăcrimări. Ca un somn dulce li se scurgea viața. Seara, mama lui îi citea câte ceva, uneori viața unui sfânt, alteori un roman de Jules Verne sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și i-o sărută într-un mod comic de grav, iar apoi, strângându-l în brațe, îi șopti la ureche: „Să te binecuvânteze tatăl tău, fiule drag!“ Mama nu se culca niciodată înaintea de-a se fi dus el la culcare și-l lăsa în pat cu un sărut. N-a putut prin urmare niciodată să-și petreacă noaptea în altă parte. Și prima persoană pe care o zărea la trezire era mama. Și la masă, din ce nu mânca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu asta ce n-ați putut vorbi și face cu ailaltă. — Dar tu crezi...? — Nu, nu, dacă presupun că n-ați trecut la altele și mai și; dar... — Liduvina! Liduvina! — Cum vreți dumneavoastră, domnișorule. Bietul de el se duse la culcare cu capul în flăcări. Și când se întinse în patul la picioarele căruia dormea Orfeu, își zise: „Vai, Orfeule, Orfeule, cum să dormi singur, singur, singur, să dormi un singur somn! Visul de unul singur e iluzie, aparență; visul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acelea nu puteau ieși din trupul meu; îmi ieșeau din suflet. Sufletul e un izvor care nu ni se revelează decât în lacrimi. Până când nu plângi cu adevărat nu știi dacă ai sau nu suflet. Și-acum să mergem la culcare, Orfeule, dacă vom fi lăsați să dormim.“ XV — Da’ ce-ai făcut, fetițo? - o întrebă doña Ermelinda pe nepoata ei. — Ce-am făcut? Ce-ai fi făcut și dumneata în locul meu, dacă ai avea obraz, sunt sigură. Să vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
personaj de roman... — Ptiu, povești din cărți! Luați un întăritor, culcați-vă, înveliți-vă bine și nu mai dați atenție închipuirilor ăstora... — Dar tu ce crezi, Liduvina, eu exist oare? — Haide, haide, lăsați palavrele astea, domnișorule; la masă și la culcare! Și mâine o să răsară iar soarele! „Gândesc, deci exist - își spunea Augusto, adăugând în sinea-i -: Tot ce gândește există și tot ce există gândește. Da, tot ce există gândește. Exist, deci gândesc.“ La început nu simțea deloc poftă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dat din cap că nu. — M-am întors acasă cu mașina de la birou, m-am jucat cu fiicele mele, eu și soția mea am luat cina, am citit ziarul și ne-am uitat la televizor, apoi ne-am dus la culcare. A fost o seară ca toate celelalte. Aspectul sexual al căsniciei este satisfăcător? —Desigur. — Cât de des faceți dragoste? O dată pe lună? O dată pe săptămână? Mai des de atât? — Mai des, am șoptit. — Ați făcut dragoste în acea noapte? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
uit în casele altora; să le văd satisfacția de pe chipuri în timp ce își mestecă afurisitele de fripturi și își înghit legumele congelate și plăcerea ghiftuită când se întind la televizor, inocența emoționantă cu care își îmbrățișează și își sărută copiii înainte de culcare, siguri că vor fi tot acolo și a doua zi. În timp ce mă uitam pe fereastra bucătăriei, Jane Wiener apăru la fereastra ei. Avea capul ușor aplecat, umerii înguști mișcându-i-se în timp ce trebăluia. Ridică o mână ca să își dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ei soacra mea. Betsy spunea unei grămezi de jucării o poveste nemaiauzită. Prezența copiilor mei încă mă mai surprindea. Sentimentul era la fel de copleșitor ca în seara în care am adus-o pe Abigail acasă de la spital. Madeleine se dusese la culcare devreme în acea seară. Era epuizată și trebuia să se trezească în câteva ore ca să hrănească bebelușul. Dar eu am intrat în camera care încă mai mirosea a vopsea proaspătă ca să mai arunc o privire înainte să mă bag în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
el n-a făcut decât să-mi arunce zâmbetul său lipsit de griji și să-mi spună că el era doctorul. Îmi displăcea stilul direct al doctorului Miller la fel de mult cum îmi displăcuseră și ocolișurile doctorului Gabor. Ne pregăteam pentru culcare, când am adus vorba. Nu voiam să pomenesc despre asta în fața fetelor. Vor observa bandajul, dar, odată ce el va dispărea, vor uita că a fost vreodată un număr acolo. Copiii au memoria scurtă. Și unii adulți, din fericire. — Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În ultima vreme o scotea mai rar, dar în seara aceea era pe masă. I-am spus că îmi pare rău că am întârziat și, continuând să dactilografieze, îmi spuse că David dormea, dar că tocmai a dus fetele la culcare și aveam timp să le zic noapte bună. Degetele ei zburau pe taste. Era o dactilografă foarte bună, mulțumită socrului meu, care insistase ca amândouă fiicele sale să aibă și o meserie practică din care să poată scoate ceva bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dragoste și furie, care ne făcuse pe amândoi să ne pierdem echilibrul. Clocotea în coșciugul sufocant al dormitorului unde zăcusem eu, cu stomacul chiorăindu-mi de foame, cu mintea plină cu planuri de răzbunare împotriva omului care mă trimisese la culcare fără cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă de la capătul greșit al unui telescop. Era totul precis, pozele cu starurile de cinema și cu familia regală deasupra locului unde fusese patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pună capăt războaielor, să vindece inimile mistuite de suspiciune și disperare ale maselor. Și găsi puțină consolare În faptul că nici conducătorii actuali ai statului nu erau făcuți din acest material. Poate chiar mai puțin decât el. 15 Povești Înainte de culcare Dimi Tobias, un copil albinos, cu ochelari cu rame groase pe ochii mici și roșii, avea zece ani, dar părea mai mic. Vorbea puțin și politicos, În propoziții echilibrate, deși uneori Îi surprindea pe adulți prin alăturări izbitoare de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Challenger să se bage și mai mult În colțul său. Îi Îmbrățisă umerii slabi și insistă: —Spune-mi ce s-a Întâmplat. Nimic, zise Dimi. Unde te doare? —Nicăieri. Vrei să ne facem de cap puțin? Vrei să mergi la culcare? Mama ta a spus că poți lua jumătate de valium. Vrei să-ți citesc o poveste? —Ai mai Întrebat. Fima era deja Îngrijorat: ceva rău, serios, poate chiar primejdios se petrecea sub ochii săi, iar el nu știa ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trăiește și agonizează În vreo băltoacă dintre stânci În vadi, poate că plânge și așteaptă un doctor. La noapte Dumnezeu o să vină și o să mă omoare pentru asta. Cel mai bine ar fi să nu mă mai duc deloc la culcare. Sau o să mă omoare pentru că Îi urăsc și e interzis să-ți urăști părinții. Cine i-a pus să mă nască? N-am cerut nici un fel de favoruri. Oricum nu e nimic de făcut aici. Orice faci se termină rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]