4,021 matches
-
populare, evaziunea în fantastic. În cazul acestor romane și nuvele, pe de o parte, lucrurile sunt simplificate față de basm, pentru că lipsește în proza artistică istorică la care ne referim, sistemul emblematic al imagisticii populare. Din această cauză, basmul și povestea cultă, atât de cultivate în secolul al XIX-lea, se vor supune canoanelor narative populare, în vreme ce proza artistică istorică, nu. Pe de altă parte, la nivelul expresiei, dintre toate variantele avute în vedere, aici întâlnim cele mai puternice caracteristici ale romantismului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
această trăire a realității imediate după ritmurile și modelele fabulosului exemplar și unic (susținut și de insertul de tip narratio din structura discursului retoric al predosloviei), pe de alta, permeabilitatea unor medii ce se alimentează reciproc: cultura populară și cultura cultă, fantasticul și istoria trăită zi de zi, în desfășurarea ei. Am focalizat acest motiv pentru că, în spațiul culturii și literaturii române vechi, ideea scrierii ca salvare (de uitare, de păcat, ba chiar de moarte) este regăsită, sub diferite ipostaze, în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iubirea. Și totuși, i se dăruie cu toate frenezia unei femei cerebrale, cu toate fantasmele unei intelectuale și cu toate naivitățile unei romantice incurabile, acceptînd chiar să facă un al treilea copil, cu Gabriel (dar numai la Sevilla, cu cartea cult a lui Cervantes în mînă, ca să fie sigură că va produce un mare scriitor!). Urmează apoi o serie de cabine telefonice, călătorii socotite la minut, congrese propice, rupturi, împăcări, scene delicioase de amor pe begonii sau cu spatele la zid, plecări bruște
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adolescentină pariziană, ori paietele unui fotograf de modă, ori nefericiri sadiene, cu un cuvînt cheie, repetabil în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind noul autor cult al "descîntării încîntătoare" în fața grației și fisurilor unei generații, cu accente moraliste și sclipiri de clasicism ; e drept însă că, o altă parte a criticii, a văzut în acest discipol și protejat al lui Frédéric Beigbeder un parizianist la modă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau, invers, dacă nu cumva realitatea însăși devine atât de străină, atât de altfel în ochii observatorului, încât acesta din urmă este dispus să împrumute tropi biblici ca să și-o facă familiară. În pofida ezitărilor stilistice, cauzate de lipsa unui model cult, a limbii neașezate (care va rămâne neîmblânzită până în romantism) și a sufocantelor falduri etice ale narațiunii, proza lui Costin îi poate oferi lectorului curios de astăzi plăcerea descoperirii unor nestemate descriptive, ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din salariile de la mai multe job-uri (posibile datorită micșorării duratei zilei de lucru, a concediilor plătite, a informatizării), precum și din stipendii garantate de state, inclusiv pentru păstrarea identității culturale a etniilor. Noua modernitate încurajează uneori diversitatea tradițiilor, populare sau culte, occidentale sau orientale, "naturale" sau "inventate". Tradițiile se inventează pentru utilizările ideologice ale trecutului sau pentru evocări ale memoriei ori comemorări cu scopuri politice (E. Hobsbawn, T. Ranger, 1983, S. Vlastos, 1998). Postmodernitatea nu este străină de ele. Pentru că difuziunea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
avut o scriere proprie, dacii s-au folosit în comunicare de scrierea greacă și apoi romană. Urmele de scriere continuă nu au fost descifrate însă. Ei produceau și aplicau cunoștințe avansate de medicină hieratică, sacerdotală (intermediară medicinii populare și medicinii culte), iar din relatările lui Iordanes, ale lui Strabon sau Caesar și din sanctuarele dezgropate la Grădiștea aflăm și despre cunoștințele lor de astronomie, matematică, biologie, geografie etc. Mai greu de atestat documentar sunt cunoștințele lor social-psihologice și spirituale pe care
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
globalizării care antrenează mai mult etica și morala, filosofia și teologia decât tehnologiile. Nemulțumiri justificate sunt formulate față de comportamentele și gafele culturale ale politicienilor, față de limbajele medicilor în relațiile cu pacienții ori interprofesional, ale profesorilor și ale altor oameni desemnați "culți" nu numai prin presupusa cunoaștere și stăpânire a gramaticii corecte a limbii române, dar și prin normele deontologiei profesionale încălcate sistematic. Se cere mai multă exigență față de vulgaritățile demnitarilor în relațiile dintre ei, precum și în cele cu publicul. Insultele, injuriile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de cele din orașe. Totodată, s-au accentuat preferințele orășenilor din prima generație de a reveni la țară. Iar creațiile folclorice vor rămâne pentru noi și alți sud-estici, încă multă vreme, izvor de reechilibrare spirituală. Spre deosebire de folclor, literatura și artele culte au trecut printr-un șoc mai prelungit, din care își revin, cum am menționat, îndeosebi artele vizuale și ale spectacolului. Mai greu se regăsesc poeții și scriitorii, afectați de liberalizarea accesului la dosare, comentate în presa cotidiană și de scandal
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
români față de ocupantul sovietic pornit pe "distrugerea sistematică a elitelor și ruperea legăturilor organice cu tradițiile culturale autentic naționale". Mai menționa "contraofensiva spirituală pe care o provoacă, adevărata intrare a României în istoria culturală a Europei", cu capodoperele folclorice și culte ale creațiilor românești: de la Miorița, Meșterul Manole, la literatura clasicilor, modernilor și contemporanilor. (4b, vol. 1, pp. 143-144) În anul 1965, filosoful descria starea subiectivă caracteristică tinerilor intelectuali români din deceniul patru al secolului trecut astfel: "Eram obsedat de teama
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ns)" (18, p. 153) Or, nu se pot discuta problemele valorilor și virtuților morale ignorând religia, etica creștină ori ale altor credințe religioase, mișcări combinate de religie cu artă și filosofie ori cu alte concepții. De la "artele populare" la artele "culte" și invers, de la artă la virtuți, conexiunile alternează cu distanțările. Bisericile și templele, credințele și tradițiile, împreună cu imperiile, legile fizice sau biologice sunt "insule de neclintit" de care trebuie să țină seama "navigatorii". Nu întâmplător, astăzi crește numărul celor care
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
occidentale au comunicat pe multe canale și au acționat în Bizanț, în Imperiul Otoman, în Balcani și mai departe, în Rusia. Prin decizia împăratului Constantin al Bizanțului, creștinismul a devenit din secolul al IV-lea religia oficială în Imperiu, înlocuind cultul roman de origine antică (păgânism). Iar după descoperirea Americii în 1492, expansiunea creștinismului a fost paralelă cu expansiunea colonială, menținută până la mijlocul secolului al XX-lea. Noile state medievale apărute pe ruinele vechiului imperiu, Reforma și Contrareforma religioasă de la începutul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului: "În pictură, numai școala care a înflorit înainte de Rafael e bună. De aci prerafaelitismul care s-a răspândit atât de repede, nu numai în Anglia, dar în toată lumea cultă și care a dus numele lui Ruskin în triumf pretutindeni unde arta și problemele ei se puneau cu o adâncă și încordată pasiune"78. La un deceniu și ceva de la articolul lui Petică, prerafaeliții continuau să servească drept reper, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestei metode facile, Eugene Grasset o va numi la rândul lui "Art facile", camuflează o pedagogie negativă a exemplului prost. Baltazar se pronunță ferm împotriva unei naționalizări a artei populare, arta veche românească prin împrumutarea, translația motivelor caracteristice în arta cultă, echivalent cu "un botez românesc stilului bizantin"155. "Artistul sau decoratorul care folosește elemente populare într-o operă în vederea naționalizării artei, pierde din vedere că aceste elemente, luate așa cum se găsesc, nu corespund principiilor de compoziție decorativă modernă"156. Organicitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
publicat în 1853, și mai ales de balada Miorița, pe care poetul o publicase în volumul Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri, împreună cu alte balade, în 1852, într-o versiune stilizată, facilitând asimilarea lor cultă. Figurile eposului eroic popular sau cele ale basmului precum Făt-Frumos208 sau Ileana Cosânzeana constituie pentru L. Bachelin un punct de plecare pentru edificarea identității unei culturi naționale. "Figurile lui Făt-Frumos și Ileana au inspirat deja pictori și poeți, dar ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
element definitoriu al acestei culturi tot muzica. Enescu va face acest lucru, iar Rapsodiile române (1901-1902) și Sonata pentru vioară "cu caracter popular românesc" și Suita orchestrală Nr. 3 "sătească" constituie un bun exemplu al reușitei compozitorului român în valorificarea cultă a folclorului românesc. Mai mult decât atât, mitologia greacă va deveni o sursă de inspirație pentru talentatul compozitor, tragediile lui Sofocle, Oedip rege și Oedip la Colonos, fiind utilizate în acest sens. Premiera operei Oedip la care lucrase în anii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
echivalentul prestigios al mitologiei greco-latine, având în plus avantajul de a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un fel de lingua franca a artei plastice de la clasicism la simbolism, a bagajului mitologico-folcloric "național" deja pus în valoare de romantism și a mitologiei culte forjate cu sau fără ajutorul folclorului "național" și puse în circulație de marile culturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un fel de lingua franca a artei plastice de la clasicism la simbolism, a bagajului mitologico-folcloric "național" deja pus în valoare de romantism și a mitologiei culte forjate cu sau fără ajutorul folclorului "național" și puse în circulație de marile culturi apusene. Printre cei care au știut să valorifice acest potențial artistic este menționat și Ștefan Popescu care expusese o serie de inluminuri și desene legate de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
producției vânătorești s-a Întâlnit și la noi În așezarea de la Buda; acolo, pe o Înălțime care domină valea Bistriței până la orizont, vânătorii depuneau picioarele de bour retezate și oase de ren. Într-o proporție redusă, Buda reprezintă un loc cult (... poate În credința că prin aceasta vânatul nu se va Împuțina sau animalul se va lăsa prins.” Dovezile de animism, simbolurile magicomitologice, talismane, zei de lut, altare, riturile funerare, un sistem de premituri totemice, toate acestea demonstrează vechimea practicilor magice
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
cultul morților și mitologia funerară, apoi la riturile agrare, la obiceiurile sezoniere și la alte credințe magice. Am observat că toate practicile la care ne-am referit au origini vechi. De exemplu, numele roman de „Diana” ascunde o zeitate autohtonă, cultul ei rezistând și după romanizare. Astfel, Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit San(cta Diana sau Sânziana În creștinimsul popular. Tot legat de originea unei sărbători, este interesant că sărbătoarea Crăciunului fixată inițial la 6 ianuarie a fost mutată, În
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
lui D. Gusti pe acest poetastru, cît este de închipuit? El a crezut, sărmanul, că tot ce-i spun i se potrivește." Dezamăgit a fost în prietenia sa și D. Suchianu care, în scris, l-a apreciat ca "cel mai cult autodidact din cîți am cunoscut" însă mult mai constantă a fost relația lui Caragiale cu C. D. Gherea și ginerele acestuia Paul Zarifopol. În corespondență declară sentiment amical deplin ("Sărut dulce pe maladetz Costică"), către ginere se arată ironic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
relația oximoronică dintre substantiv și epitet ceea ce ar induce ideea unei mistificări a unei legende vii pe care maliția călinesciană o demistifică fără menajamente în continuare, așa cum I. L. Caragiale împrăștia fumul nobiliar ieșit din pipa fiului rătăcitor: Deși cu privirea cultă, rafinată, omul era prea rigid în protocolul mersului său ca să fie un aristocrat pur sînge. În lăsarea în jos a fălcilor sale era o afectare rece. Nu puteai să nu te gîndești atunci la unul din acei servitori bătrîni de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
of the Illuminated Poetry. Princeton, N.J.: Princeton UP, 1978. Morse, David. Romanticism: A Structural Analysis. London, Basingstoke: Macmillan, 1982. Morton, A.L. The Everlasting Gospel: A Study în the Sources of William Blake. London: Lawrence and Wishart, 1958. Mowinckel, Sigmund. "Cult and Prophecy". Prophecy în Israel: Search for an Identity. Ed., introd. David L. Petersen. Philadelphia: Fortress P; London: SPCK, 1987. 74-98. Myers, Jack și Michael Simms. Dictionary and Handbook of Poetry. New York, London: Longman, 1985. Negrici, Eugen. Sistematică poeziei. 1988
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
obiectul analizei (de la cea tematică la cea naratologică), încercând să pună la dispoziția cititorului o gamă cât mai largă de posibile lecturi ale unor opere despre care s-a scris deja foarte mult în critica literară. Autoarea Ion Creangă - basmul cult (mărci ale originalității în povești) De la momentul apariției și până în zilele noastre, opera lui Ion Creangă a constituit obiectul unui impresionant număr de studii literare, majoritatea acestora aplecându-se asupra câtorva aspecte esențiale ale creației scriitorului humuleștean (cum ar fi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
rândul criticii literare: în ce măsură sunt basmele lui Creangă dezvoltări ale unui tipar folcloric și care este contribuția originală a scriitorului în acest proces astfel încât să putem afirma, fără rezerve, că Ion Creangă este cel mai de seamă reprezentant al basmului cult românesc. Ambiguitatea care caracterizează statutul poveștilor lui Creangă (creații oral-folclorice sau creații originale, culte) a apărut chiar în momentul publicării lor. Ea a luat naștere datorită faptului originalitatea scriitorului, deși este mereu prezentă, este adecvată la esența prototipului folcloric. Poveștile
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]