2,937 matches
-
ca și mărgelele în șirag. Cel de al doilea pandantiv este din fier. Are formă de căldărușă, fiind descoperit în mormântul de înhumație nr. 19. Face parte din categoria pieselor cu aceeași semnificație prezente încă din perioada clasică a culturii dacice. În necropolele dacilor liberi sunt destul de numeroase, amintim aici doar exemplarele de la Poienești, Săucești, Pădureni, Bărboasa-Gălănești sau Văleni. Brățările, ca și în marea majoritate a necropolelor, sunt destul de rare. La Săbăoani, în necropola II s-au descoperit trei brățări, una
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
acestei perioade, fiind cunoscută în multe din necropolele sau chiar așezările dacilor liberi printre care amintim pe cele de la Moldoveni, Oncești-Cioara, Văleni, Bărboasa-Gălănești, Soporu de Câmpie sau Locusteni. Tipul acesta de brățară este cunoscut încă din perioada clasică a culturii dacice, fiind inclus de către K. Horedt, în tipul C3a, fiind prezent în Tezaurul de la Hunedoara și în toate cele trei grupe de tezaure. Un exemplar asemănător a fost descoperit și în Cetatea dacică de la Brad, într-o locuință adâncită din așezarea
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
este cunoscut încă din perioada clasică a culturii dacice, fiind inclus de către K. Horedt, în tipul C3a, fiind prezent în Tezaurul de la Hunedoara și în toate cele trei grupe de tezaure. Un exemplar asemănător a fost descoperit și în Cetatea dacică de la Brad, într-o locuință adâncită din așezarea deschisă. Cele mai numeroase obiecte de podoabă descoperite în necropola II de la Săbăoani îl reprezintă mărgelele care sunt de diferite forme, culori sau materialul din care sunt confecționate. Cele mai multe din sticlă. Sunt
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
ni se pare a fi celălalt pandantiv, din fier, de tip căldărușă, descoperit în mormântul de înhumație nr. 19, din grupul I. La fel ca și fibulele puternic profilate, acest tip de pandantiv este cunoscut din perioada clasică a culturii dacice și se generalizează în secolele II-III d. Chr. la populația dacilor liberi, fiind prezente în aproape toate necropolele cercetate până în prezent. Prezența lui în grupul I din această necropolă vine să confirme folosirea acestui tip de cercel pandantiv de către copii
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din necropola I, a constituit și constituie și acum o contribuție esențială la elucidarea problemei apartenenței acestui tip de morminte la populația dacilor liberi din Moldova. Ritul înhumării, cu preponderență la copii, este cunoscut și în perioada clasică a culturii dacice. Deși în proporții mult mai reduse, mormintele de înhumație sunt prezente în multe necropole din sec. II-III d. Chr., între care și cele de la Poienești, Gabăra-Moldoveni, Dumitreștii-Gălății, Săucești, Dămienești, Dochia și mai ales Văleni. Cel de al doilea rit de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
această perioadă, precum și a legăturilor cu alte populații cu care veneau în contact, în primul rând cu lumea romană. Din acest punct de vedere este de remarcat rolul fibulelor puternic profilate, care au o ascendență din perioada clasică a culturii dacice, cu evoluția lor în formarea fibulelor de tip „carpic”, atât de prezente în toate necropolele sau așezările din sec. II-III, apariția fibulei cu placa înaltă, care reprezintă o treaptă de evoluție a aceluiași tip de fibulă, datată, însă, către sfârșitul
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
caracteristice sec. IV d. Chr. Alte obiecte de podoabă, caracteristice acestei perioade sunt reprezentate de brățările, cerceii sau pandantivele din bronz, fier sau argint, cu forme specifice, unele din ele constituind etape în evoluția lor din perioada clasică a culturii dacice. Generalizarea lor în aproape toate așezările și necropolele dacilor liberi constituie un fenomen al consolidării societății respective, în contextul unor relații speciale cu Imperiul Roman sau cu populațiile din jur cu care aveau contacte comerciale, culturale sau de altă natură
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
și spirituală identică, pe un spațiu destul de întins. Cele două tipuri de străchini care au servit, în primul rând, drept capace la urnele de incinerație, vin să confirme datele cunoscute deja prin asemănarea formelor, încă din perioada clasică a culturii dacice, străchinile rămânând ca forme, aproape identice, iar ca număr, una din cele mai cunoscute și intens folosite forme de vas. Același lucru putem spune și despre căni, care sunt extrem de puține în necropolă, folosite doar ca vase de ofrandă. Ele
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
bombat, gâtul relativ lung-cilindric și buza rotunjită și evazată. Toarta, în bandă, cu șa longitudinală, pornea din buza vasului și se oprea pe umăr. După felul cum pornește toarta, se apropie mai mult de cele din perioada clasică a culturii dacice, exceptând gâtul, care este în cazul de față mai lung. Pe lângă această cană, ca inventar am mai descoperit, în zona pieptului, două fibule de bronz-151/3,4-227/3,4, din care una este ruptă în zona resortului (Pl. 151/2-5
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
arc și picior, două fire de prindere. Resortul este scurt, format din câteva spire. Piese asemănătoare au fost descoperite și în necropola de la Bârlad-Valea Seacă, în mormântul nr. 319, precum și în alte necropole, pe care Gh. Diaconu, le consideră romane, dacice și sarmatice. Două fibule de bronz sunt identice, cu arcul puțin curbat, nu prea lat, lenticular în secțiune, cu lungimea de 2,2 cm și lățimea de 0,5 cm, piciorul ușor îngustat spre zona în care este îndoit pentru
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
secolelor II-III d. Chr., aparținând dacilor liberi. În necropola de la Săbăoani, ca de altfel în toate necropolele din această perioadă, continuă să apară, destul de sporadic însă, și vase borcan din această epocă, vase care, începând din perioada clasică a culturii dacice și până în sec. IV d. Chr. au constituit elementul de bază în ceramica dacică, ajungând să fie un reper etnic. În necropola de la Săbăoani, din sec. IV d. Chr. au fost descoperite patru recipiente din această categorie, din care doar
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
în toate necropolele din această perioadă, continuă să apară, destul de sporadic însă, și vase borcan din această epocă, vase care, începând din perioada clasică a culturii dacice și până în sec. IV d. Chr. au constituit elementul de bază în ceramica dacică, ajungând să fie un reper etnic. În necropola de la Săbăoani, din sec. IV d. Chr. au fost descoperite patru recipiente din această categorie, din care doar unul a putut fi reconstituit. Este vorba de vasul borcan, lucrat la mână, din
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
mormântul de incinerație nr. 13 (Pl. 165/6). Fragmente din această categorie de vase au mai fost descoperite și la alte morminte, provenite, probabil din așezarea din sec. II-III d. Chr. din imediata apropiere. Ceramica lucrată cu mâna de tradiție dacică a fost descoperită în necropola de la Bârlad-Valea Seacă, iar în necropola de la Mihălășeni în cantități mult mai mari, cuprinzând nu numai vase borcan ci și alte tipuri de recipiente. La Săbăoani nu s-a descoperit niciun fragment de cățuie sau
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
drept, bine marcat, din pastă fină, cenușie. La Săbăoani s-a descoperit un singur exemplar în mormântul de înhumație nr. 58 (Pl. 138/6). După formă, ar putea constitui tipul de cană obișnuit, prezent încă din perioada clasică a culturii dacice. Îi lipsesc toarta și mai ales fundul inelar. Aici fundul este drept, probabil sub influența vaselor ciment lucrate la roată din această perioadă. Exemplare asemănătoare au fost descoperite și la Bârlad-Valea Seacă, precum și la Mihălășeni, unde sunt încadrate în tipul
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Ch. nu mai putea fi pus în legătură cu atât de mult răspândita teorie a influențelor sarmatice, în privința ritului înhumației, în condițiile în care, chiar din secolele I î. Chr.- I d. Ch. au fost descoperite mai multe morminte de înhumație la populația dacică populație ce locuia acest teritoriu și mai târziu, la populația dacilor liberi din sec. II-III d. Chr.. Din punct de vedere al formei gropilor pentru introducerea urnelor funerare, trebuie să remarcăm faptul că erau rotunde sau ovale, cu un diametru
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
decenii ale sec. V cum sunt cele de la Miorcani, Mihălășeni, Bârlad-Valea Seacă din Moldova sau Târgșor din Muntenia, nu se regăsesc aici. Dintre ele putem aminti lipsa arderilor secundare ale urnelor, lipsa perforațiilor la urnele din diferite necropole, lipsa ceștilor dacice sau a vaselor-borcan din sec. II-III, care constituie o contribuție însemnată a populației dacilor liberi la formarea noii culturi materiale, Sântana-Cerneahov, lipsa armamentului, a unor depuneri ca ofrande, a unor specii de plante sau animale etc. d9 - Obiceiuri de port
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
încep să se facă înmormântările la sfârșitul sec. III și începutul sec. IV d. Chr. (Fig. 41), de fapt, începutul unei noi culturi materiale și spirituale în zonă, în care se grupează mai multe populații, predominante fiind cele gotice și dacice, la care influența romană era deja bine implementată. Aceste influențe sunt evidente în cultura materială, prin prezența unor artefacte strâns legate de cultura romană și mai ales vehiculate din Imperiu pe cale comercială, dacă ne referim la atelierele romane privind obiectele
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
bogata varietate a vaselor de import. Printre ele notăm amforele, diverse alte forme de vase și în special ceramica zgrunțuroasă, lucrată la roată, care înlocuiește pe cea lucrată la mână, din pastă grosolană, caracteristică populației locale, respectiv, vasul-borcan și ceașca dacică. Noilor forme de vase romane li se adaugă cele lucrate în atelierele locale, vase care suferă o oarecare influență, mai ales în ceea ce privește forma unor recipiente, dar și în privința compoziției pastei sau a decorului. Întreaga gamă de vase cunoaște o schimbare
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
zonei în care se află, a densității așezărilor și cimitirelor, legăturilor cu populațiile din jur, mai ales cu Provincia Dacia sau cu Imperiul Roman, dar și componenței etnice a purtătorilor culturii Sântana-Cerneahov, în care prezența goților și a populației locale - dacice determină caracteristicile noii culturi materiale și spirituale. Cum prezența unei populații sarmatice nu este ilustrată de materiale specifice, iar ritul înhumării, mereu vehiculat ca aparținând doar acestora s-a dovedit a fi doar a populației daco-gotice în această necropolă, rămânem
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
este ilustrată de materiale specifice, iar ritul înhumării, mereu vehiculat ca aparținând doar acestora s-a dovedit a fi doar a populației daco-gotice în această necropolă, rămânem la constatarea că așezarea și necropola de aici aparțin doar populației gotice și dacice, în care componenta romană este ilustrată de influențele puternice exercitate de comerțul cu mărfurile venite din Imperiu, mai ales pe cale comercială, dar și din Provincia Dacia, care, la sfârșitul sec. III și începutul celui următor intră într-un complex etno-cultural
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Moldova sunt bine reprezentate ambele rituri de înmormântare, în care, din ce în ce mai mult, predomină cel al înhumării, influențat desigur de răspândirea treptată a noii religii creștine. Ambele rituri de înmormântare au fost folosite atât de populația gotică, cât și de cea dacică, după cum și înhumația nu era străină acestor două seminții încă din secolele anterioare. În consecință, susținăm că această nouă cultură nu este o creație doar a unei singure populații, ci a mai multor grupuri etnice. Apariția ei în această zonă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Necropola I de la Săbăoani aparținând probabil începutului așezării din sec. II-III situată în punctul „La Izlaz”, poate fi datată în primele decenii ale sec. II d. Chr. într-o perioadă nu prea îndepărtată de cucerirea romană, odată cu părăsirea marilor așezări dacice de pe Valea Siretului: Piroboridava, Tamasidava și Zargidava. Cea de a doua necropolă din sec. II-III d. Chr. de la Săbăoani a fost cercetată în două campanii arheologice din anii 1967-1968, explorându-se o suprafață de aproape 2500 m p. Au fost
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
morminte de incinerație în urnă, doar nouă (9) au avut inventar. La mormintele de înhumație, deși situația este mai bună, numărul mormintelor cu inventar este și aici destul de mic - doar 27 de morminte din 70. Observăm lipsa totală a ceștii dacice, element deosebit de frecvent în inventarul așezărilor din această perioadă. Obiceiurile de port sunt destul de bine marcate prin prezența fibulelor, pandantivelor, mărgelelor, cerceilor, brățărilor, descoperite în special în zona gâtului, pe umeri sau pe piept. Mărgelele purtate în coliere la gât
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
a continuat să existe până la începutul sec. IV d. Chr, eventual până la venirea unei noi populații alogene - goții. Noii veniți au format, de asemenea, o așezare comună dacă au continuat măcar o perioadă de timp să conviețuiască cu populația locală - dacică, ori au format o nouă așezare în apropiere sau peste cea a dacilor. Aceștia nu au mai continuat să folosească cimitirul dacilor liberi de aici, respectiv necropola II, deschizând o nouă necropolă, în partea opusă așezării, peste izvoarele deja amintite
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
ale mileniului creștin, legăturile cu populațiile din jur, mai ales cu Provincia Dacia, dar și direct cu Imperiul Roman în care componenta etnică a purtătorilor culturii Sântana-Cerneahov din țara noastră este bine marcată de prezența goților și a populației locale dacice, care au determinat caracteristicele acestei noi culturi. Lipsa unor materiale de factură sarmatică la care se adaugă o prezență destul de semnificativă a mormintelor de înhumație încă din sec. I î. Chr. - sec. I d. Chr. în această parte a țării, duce
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]