5,739 matches
-
Premianții revistei vor fi colaboratori de bază”; „vom publica și băcăuani, dar nu de felul lui Liviu Filimon”. A lăsat la urmă anunțul referitor la cine va conduce revista: „De «Ateneu» se va ocupa în continuare tovarășul Sporici, care e decan de vîrstă!”. Sporici a primit, fără ezitări și fără condiții. Imediat, Adam a sărit să laude „alegerea”, care lui i se pare „excelentă”, și s-a angajat, în numele tuturor, că „vom munci mai bine”. În clipa aceea, mi-am adus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu televiziunea m-a sustras În ultimele luni micilor necazuri. A fost o emisiune făcută de Buhoiu și transmisă pe 29 martie, o emisiune dedicată Împlinirii a 86 de ani de către Generalul Gheorghe Negrescu, unul din pionierii aviației noastre și decanul de vârstă al aviatorilor. Voi relua În curând lucrul la un volum despre istoria aviației de transport, o Încercare Îndrăzneață de a readuce În actualitate lucruri puțin cunoscute azi, despre tradițiile românești În domeniul transportului aerian și drumul parcurs până la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Eugen Tărase, care Își pregătea doctoratul. Amândoi am auzit de venirea lui Eugen Ionescu și la ora evenimentului ne-am dus, să participăm, ca români. Festivitatea a fost scurtă, câteva cuvinte din partea lui Eugen Ionescu de predarea cărților și răspunsul decanului, A. Flich, de primire și mulțumire. Am ieșit din sală, de data aceasta trei la număr și ne-am Îndreptat, pe o străduță În pantă, către „Café de la Préfecture” pentru a putea sta de vorbă. Însă cafeneaua nu servea alcool
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
avut loialitatea și curajul să mă avertizeze că le-au fost smulse declarații împotriva mea). Curând după aceea, într-o ședință care reunea cei mai activi membri de partid ai secțiilor de limbi străine, cu participarea șefului de catedră, a decanului și a rectorului universității, am fost trasă la răspundere: de ce Mircea Eliade? Ce am eu cu Mircea Eliade la orele mele de literatură franceză, de ce am dat Jurnalul lui Mircea Eliade studenților să-l citească, tocmai Jurnalul!? Cum am îndrăznit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a tot ce știrbește demnitatea individului sau a colectivității. Numai așa, cred eu, putem afla în fiecare zi «Ce a vrut Dumnezeu să facă cu noi», cum spune Faulkner. Vedeți acum, domnule rector dar la fel m-aș putea adresa decanului sau șefului de catedră , de ce am fost înlăturată din învățământ. În ultimă instanță, pentru faptul că am citit câteva cărți care, sunt sigură, vă plac și dvs. și am vorbit despre ele și altora. E foarte grav! Știu, nu puteați
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mele am scris pentru x, y, z», totul devenea fără sens.” Referindu-se la cariera lui Mircea Eliade la Universitatea din Chicago, unde a venit, mai Întâi, să prezinte o conferință, În 1956, și a fost apoi angajat, dl Gamwell, decanul de atunci de la Divinity School (unde avea să se Înființeze catedra Eliade), reamintește că Eliade nu a vorbit niciodată despre trecutul său. El era respectat ca profesor și om. Catedra a fost creată pentru a onora ceea ce corpul didactic consideră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe Joseph Campbell pentru un antisemitism probabil mai moderat decât cel profesat de Eliade). Sunt tulburat de faptul că nimeni dintre cei cărora m-am adresat nu a replicat ceva care măcar să semene cu răspunsul potrivit”. La această acuzație, actualul decan, Richard Rosengarten, răspunde: „Catedra a fost stabilită pentru a onora realizările sale ca istoric al religiilor, ceea ce mie mi se pare limpede. Nu cred că această catedră intenționează să confirme nimic mai mult sau mai puțin decât asta”. Aflăm că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
onora realizările sale ca istoric al religiilor, ceea ce mie mi se pare limpede. Nu cred că această catedră intenționează să confirme nimic mai mult sau mai puțin decât asta”. Aflăm că o fotografie a lui Eliade se află deasupra biroului decanului Rosengarten. Acesta afirmă, de asemeni, că nu există Încă probe suficiente că politica ar fi influențat lucrările științifice ale lui Eliade. Pentru a proba o astfel de conecție, se cere o cercetare minuțioasă. Decanul nu consideră că există o nevoie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Eliade se află deasupra biroului decanului Rosengarten. Acesta afirmă, de asemeni, că nu există Încă probe suficiente că politica ar fi influențat lucrările științifice ale lui Eliade. Pentru a proba o astfel de conecție, se cere o cercetare minuțioasă. Decanul nu consideră că există o nevoie urgentă de a renumi catedra, dar mărturisește că nu știe dacă, În afara Facultății, catedra este văzută ca onorând „doar” realizările științifice. Rabinul David Rosenberg de la Centrul Hillel al campusului universitar este În dezacord cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
consideră că există o nevoie urgentă de a renumi catedra, dar mărturisește că nu știe dacă, În afara Facultății, catedra este văzută ca onorând „doar” realizările științifice. Rabinul David Rosenberg de la Centrul Hillel al campusului universitar este În dezacord cu opinia decanului. „Cred că o distincție drastică dintre viață și dedicația științifică a cuiva este artificială. Ar fi ca și cum o persoană este cumva bifurcată. Nu văd cum o poți face.” Deși decanul Rosengarten nu pare familiar cu controversa În jurul lui Eliade, el
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Centrul Hillel al campusului universitar este În dezacord cu opinia decanului. „Cred că o distincție drastică dintre viață și dedicația științifică a cuiva este artificială. Ar fi ca și cum o persoană este cumva bifurcată. Nu văd cum o poți face.” Deși decanul Rosengarten nu pare familiar cu controversa În jurul lui Eliade, el pare totuși preocupat de chestiune. „A-ți găsi refugiul În știință ca o eschivă de la politică este artificial, un act de evaziune.” El se referă la un pasaj din Jurnalul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rol minor și pitoresc, de excentrică figurație, fie ea și tenebroasă. * Cu excepția Gabrielei Adameșteanu, nimeni nu s-a simțit obligat, după cunoștința mea, să amintească sau să comenteze, măcar cu prilejul polemicilor privind Ravelstein, un alt roman al scriitorului, Iarna decanului, unde România nu este reprezentată ca pretext de conversație la și după cină, ci prin descrierea atroce a beznei totalitare În care se prăbușise țara În perioada ceaușistă. Într-o convorbire de acum câțiva ani cu unul dintre prietenii săi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conversație la și după cină, ci prin descrierea atroce a beznei totalitare În care se prăbușise țara În perioada ceaușistă. Într-o convorbire de acum câțiva ani cu unul dintre prietenii săi apropiați, Bellow s-a referit și la Iarna decanului, la istoria de familie de care este cumva legat. Întrebat despre „Axa București - Chicago” din roman și cum o vedea romancierul În perioada scrierii cărții, Bellow afirma că romanul este „lipsit de scânteiere”, din cauză că a evitat să scruteze Întregul adevăr
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
N-ar mai urma decât să scrutăm, la rândul nostru, din nou, relația dintre realitate și ficțiune? Cât de „perfectă” ar fi să fie reproducerea realistă la un scriitor de tipul Bellow? Alexandra Bagdasar, modelul eroinei „pozitive” În romanul Iarna decanului și al celei „negative” În Ravelstein?... Ar fi atât de important, până la urmă, dacă „simulacrul”, cum spune Cynthia Ozick, este perfect sau, dimpotrivă, infidel, inventiv? Dubito. Chiar dacă autorul Însuși ar răspândi zvonul că Grielescu = Eliade și Vela = Alexandra, cititorul „continuă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Vela = Alexandra, cititorul „continuă să aibă obligația de a-și vedea de drum” - pe altă cale de acces la text, adică, decât a acestor dubioase șarade. L-am Întrebat și eu pe autor, În interviul din 1999, despre Iarna decanului. „Mi se spunea: compari situația americană cu sistemul est-european? Astea nu se pot compara. Dacă spui că acest stalinism românesc ar fi răspunsul la chestiunea pe care o avem noi aici, Înseamnă că falsifici ceva, sucești anapoda lucrurile”, povestea Bellow
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evaluarea valorii unui scriitor și a operei sale ar fi Însă, probabil, comic de dezbătut. * De văzut, prima oară l-am văzut pe Bellow la București, la finele anilor ’70, cu ocazia vizitei care avea să-i inspire, ulterior, Iarna decanului. Romanul fusese ignorat, firește, În România acelor ani, dar atacat În Statele Unite pentru comparația pe care ar fi implicat-o Între dictatura comunistă est-europeană și presiunea „stângistă” (și „minoritară”) din unele universități americane. Uniunea Scriitorilor organizase - la sugestia „autorităților”, probabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Membri: Inspectorul General al Taberelor și Coloanelor de Muncă de Folos Obștesc; delegatul Marelui Stat Major pe lângă acest inspectorat, președintele Oficiului Central de Românizare; un delegat al U.G.I.R.-ului. Pentru revizuirea liberilor profesioniști comisiunea va completa, din oficiu, cu decanul sau reprezentanții Corpului profesional respectiv. B.) În provincie: În fiecare capitală de județ va funcționa la sediul Camerei de muncă sau al Oficiului județean al Camerei de muncă respective o comisiune compusă din: Președinte: Inspectorul special de control județean al
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Facultății de Biologie a Universității Petrograd. Observase ceva ciudat la craniu și l-a dus cu el în tabără ca să-l studieze mai atent. În scurt timp a tras concluzia că aparținea unei specii necunoscute. A luat imediat legătura cu decanul Facultății de Biologie și l-a rugat să trimită o echipă de cercetători. Aceasta n-a mai ajuns. Rusia era în plină revoluție și avea prioritate aprovizionarea cu mâncare, medicamente și muniție. Izbucneau greve la tot pasul, așa că oamenii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înainte ca armata bolșevică să preia puterea, locotenentul găsise un soldat rănit, care pleca de pe front, urmând să se interneze într-un spital militar. Era om de încredere, așa că i-a dat craniul și l-a rugat să-l predea decanului Facultății de Biologie din Petrograd, promițându-i o recompensă serioasă. Soldatul s-a externat însă abia în luna februarie a anului următor și când a trecut pe la facultate, n-a mai găsit pe nimeni acolo. Porțile universității se închiseseră temporar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Probabil că hocheiul era la modă. — Posibil. — În timp ce-și făcea inventarul magaziei, fostul proprietar de grajduri a dat peste cutia pe care i-o lăsase cumnatul său în 1918. A deschis-o. Chiar deasupra era un bilețel adresat decanului Facultății de Biologie din Petrograd în care scria: Vă rog să recompensați cum se cuvine pe aducătorul acestui prețios obiect. A luat imediat craniul și s-a dus la universitate - devenise între timp Universitatea Leningrad -, dar nu l-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Biologie din Petrograd în care scria: Vă rog să recompensați cum se cuvine pe aducătorul acestui prețios obiect. A luat imediat craniul și s-a dus la universitate - devenise între timp Universitatea Leningrad -, dar nu l-a mai găsit pe decan. Acesta - evreu, de altfel - fusese expulzat în Siberia o dată cu prăbușirea lui Troțki. Intuind valoarea obiectului, grăjdarul a preferat să caute altă facultate de biologie decât să rămână pe cap cu craniul acela toată viața. A găsit într-adevăr un profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
limba greacă, latină și română la Năsăud. Docent (1916), conferențiar (1916-1919), profesor de limba și literatura română veche la Facultatea de Litere a Universității din Cluj (1919-1939), ocupă o vreme și funcțiile de rector girant al Universității din Cluj și decan al Facultății. A fost membru corespondent al Academiei Române, președinte al secției literare a Astrei și al Societății Române de Lingvistică (1939). A debutat în vremea studenției cu studii asupra literaturii clasice în periodice maghiare, apoi a continuat să colaboreze în
DRAGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286847_a_288176]
-
GRĂDIȘTEANU, Petru (24.II.1839 - 28.IX.1921, București), publicist și autor dramatic. Licențiat în drept la Paris, G. a fost, la întoarcerea în țară, procuror la Tribunalul de Ilfov, apoi, timp de mai mulți ani, avocat și, în 1889, decan al corpului avocaților. Activ ca om politic, conservator mai întâi, ulterior liberal, l-a susținut pe Al. I. Cuza și a colaborat cu C.A. Rosetti. Deputat și senator, având reputația de bun orator, autor al unor broșuri politice, el
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
aici, luându-și licența în filosofie (1941). A lucrat ca redactor și redactor-șef adjunct la „Scânteia” (1945-1962), ca redactor-șef adjunct la „Lupta de clasă” (1962-1981). Între 1948 și 1950 și între 1969 și 1982 a fost profesor și decan al Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București. A colaborat la „Viața românească”, „Diplomat Club”, „Anotimpuri literare” (Timișoara) ș.a. Publicist militant, conducător la „Scânteia” al sectorului cultural, semnatar al unora dintre cele mai dogmatice articole de directivă literară
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
Gimnaziului «Ioan Maiorescu» din Giurgiu”, „Revista istorică”, „Revista filologică”, „Arhiva românească”, „Analele Academiei Române”, în volume omagiale etc. În 1920, își susține doctoratul, cu teza „Alexandria” în literatura românească. Noi contribuții (publicată în 1922), în fața unei comisii formate din Dimitrie Onciul, decanul facultății, Demostene Russo și Ramiro Ortiz, avându-i drept referenți pe Ioan Bianu și Ovid Densusianu. În 1921, trece examenul de docență și va fi, pe rând, asistent, apoi, din 1923, conferențiar la Catedra de istoria literaturii române, condusă de
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]