2,843 matches
-
folosesc deloc sociograma este mult mai mic, comparativ cu al celor care nu utilizează deloc matricea sociometrică. Practic, acest lucru este imposibil, deoarece sociograma se realizează doar pe baza datelor configurate În matrice. Studiul de caz este folosit, la modul declarativ, de un număr mai mare de Învățători (37,5% decât de diriginți (33,3%, de mai multe cadre cu experiență (41,6% comparativ cu cele tinere (29,1%. Se confirmă În acest mod ipoteza de lucru nr. 2. Chestionarul este
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
importanță diferită activității de cunoaștere a grupului școlar, ceea ce confirmă ipoteza generală a investigației. Un alt aspect urmărit a fost evidențierea eficienței unor documente ale cadrelor didactice (caietul Învățătorului și al dirigintelui În activitatea de cunoaștere a grupului. La modul declarativ, cea mai mare parte a subiecților (64% consideră importante aceste documente În activitatea de cunoaștere a grupului școlar; restul (36% le etichetează ca "ineficiente", "Învechite", mai ales pentru faptul că sunt cronofage. Analiza atentă a celor 10 modele tipizate de
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
utilizarea cunoștințelor științifice pentru asigurarea eficienței economice și investiționale; - aplicarea principiului precauției față de informațiile științifice incerte; - aplicarea principiului "poluatorul plătește". Constatăm că la nivelul marilor structuri organizaționale, precum Organizația Națiunilor Unite sau Uniunea Europeană, ideea dezvoltării durabile a generat un consens declarativ puternic și a pus în mișcare proiecte majore destinate conștientizării autorităților statale, regionale și locale. Desigur, din punct de vedere practic, în ordinea economiei reale și a politicilor economice de implementare, lucrurile sunt încă la început. Dezvoltarea durabilă presupune o
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
propriu. Titlul acestei poezii reprezintă nu numai un cod de semnificare pentru discursul liric, ci condensarea unei mărturisiri de credință - aproape un manifest. Discursul poetic din prefață este centrat pe tema creației asumate explicit, anticipând deschiderea imaginarului poetic spre planul declarativ definitoriu. Cuvântultitlu conferă temei valoarea unui fapt cotidian, poetul demitizând viziunea despre creație și, în același timp, propunândo ca soluție la frica de moarte, inerentă oricărei ființe umane. Întro manieră insolită, cu feroce îndrăzneală, Virgil Mazilescu își exprimă întregul crez
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Partidul Țărănesc din Polonia, Partidul Popular Ceh etc. - social-democrații fiind obligați să fuzioneze cu comuniștii ca în Cehoslovacia sau în RDG. Iar dacă constituțiile democrațiilor populare, ca și Constituția sovietică din 1936, garantează formal libertățile fundamentale, funcția lor este pur declarativă și de propagandă*. Alegerile devin mari manifestații plebiscitare, pentru că nu este admisă decât o singură listă de candidați, cea aprobată de comuniști. Astfel, la alegerile din România din martie 1948, se înregistrează o participare de 91%, iar candidații oficiali obțin
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
piețele stabilesc prețurile bunurilor și ale serviciilor produse, precum și salariile și majoritatea activităților rămîn private. Guvernele încearcă să controleze procesele economice din cauză că liderii politici încearcă să profite de putere pentru a-și atrage beneficii de la industriile și firmele de succes. Declarativ, autoritățile consideră că direcționarea centralizată sau influențarea alocării resurselor în economie este cea mai bună cale de a maximiza creșterea economică. Pentru aceasta, guvernele dispun de o serie de mijloace, dintre care cel mai important este autoritatea explicită sau implicită
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
obicei însă secundare) poate întruni un caracter constructiv, pentru o lume concepută intenționat ca fiind altceva decît realitatea obiectivă. În acest caz, enunțurile apar într-un discurs ficțional și corespund unui act de simulare a unui act asertiv, corespunzător frazelor declarative obișnuite, fără intenția însă de a înșela. Ca atare, la fel ca în stilul religios, în textele literare, aserțiunile nu sînt valorificabile din perspectiva criteriilor obișnuite ale adevărului, ci din perspectiva edificării mediilor transcendente, care, fără a fi sustrase în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar punctul de vedere al vorbitorului raportor poate interfera cu cel al producătorului discursului citat. Atenția acordată poziției pe care o adoptă vorbitorul raportor față de discursul pe care îl raportează a impus și o revizitare a categoriei așa-numitelor verbe declarative, existînd numeroase criterii de sistematizare a structurilor de prezentare a discursului citat, care urmăresc nu numai relația sintactică dintre verbul/ structura de prezentare și discursul citat, ci și valoarea enunțiativă și pragmatică a acestora (enunțare vs. receptare; peformative; neutre / cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN INTONAȚIE. Prin intonație se înțeleg variațiile de intensitate cu care se rostesc unele cuvinte sau grupuri de cuvinte din interiorul unui enunț. Ea dă o anumită curbă melodică frazei și transmite informații în legătură cu tipul de enunț (declarativ, interogativ sau exclamativ) ori în legătură cu starea afectivă, cu atitudinea și intențiile vorbitorului. Constituind unul dintre aspectele prozodiei, intonația este asimilată, într-o manieră imprecisă, melodiei sau modulației enunțului oral, fiind apreciată chiar ca un element fondator al acestuia, dar de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
materialele fiind riguros repartizate în opt secțiuni: „Scrieri politico-sociale”, „Lingvistică”, „Istorie”, „Beletristică”, „Literatură”, „D-ale poporului”, „Scrieri polemice”, „Bibliografii, diverse”. Articolul-program Datorințele noastre, semnat de Grigoriu Moldovan, semnifică în esență un act de supunere și fidelitate față de statul ungar, deși declarativ se poziționează pentru susținerea culturii românești: „Ca români suntem datori a susține caracterul român, limba dulce a moșilor și strămoșilor, datinile, obiceiurile, lăsămintele noastre”. Pledoaria cetățenească e circumspectă, mizând pe „tradiția bunelor relații româno-maghiare” și avertizează că orice conflict ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
URSS de încercarea unilaterală de a modifica în secret o balanță ce era obiectul unei elaborări minuțioase, bazată pe încredere reciprocă. Relațiile internaționale stăteau cu mult mai mult sub semnul balanței și menținerii ei, decât sub semnul unui drept internațional declarativ și ineficient. Meritul lui Kennedy a constat, în această lumină, în încrederea acordată posibilității balanței de a rezista la zguduire. La surpriza lui Hrușciov, a oferit propria sa surpriză. Avea posibilitatea să-i spună lui Gromîko la 18 octombrie ce
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
intonații încărcate de emoție. Mai mult, specificul gramatical, anume că acestei "propoziții" îi lipsește verbul, sporește efectul emoțional. Cine exprimă această emoție? Cu alte cuvinte, cine spune: "mama Ottilie a șuierat"? Verbul "a șuiera" este în acest sens un verb declarativ, comparabil cu "a spune". Într-un text narativ, verbele declarative care arată că cineva este pe punctul de a vorbi reprezintă semne ale unei schimbări de nivel în textul narativ. Un alt vorbitor intră în scenă. În exmplul d), NE
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acestei "propoziții" îi lipsește verbul, sporește efectul emoțional. Cine exprimă această emoție? Cu alte cuvinte, cine spune: "mama Ottilie a șuierat"? Verbul "a șuiera" este în acest sens un verb declarativ, comparabil cu "a spune". Într-un text narativ, verbele declarative care arată că cineva este pe punctul de a vorbi reprezintă semne ale unei schimbări de nivel în textul narativ. Un alt vorbitor intră în scenă. În exmplul d), NE dă temporar cuvîntul Ottiliei. Astfel, personajul Ottilie devine vorbitor în
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dacă vorbitorul este un NE1 sau un NP1. NP2 este vorbitorul din planul secund. Dar cum rămîne cu acea expresie din fragmentele e), f) și g)? Am fragmentat intenționat citatul, astfel încît să nu mai putem vedea cine vorbește. Verbul declarativ lipsește. În e) avem două posibilități: e.I Of, acea voce a lui Steyn, am șuierat printre dinți. e.II Of, acea voce a lui Steyn! Nu o mai suportam. În e.I avem un verb declarativ pentru a arăta
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cine vorbește. Verbul declarativ lipsește. În e) avem două posibilități: e.I Of, acea voce a lui Steyn, am șuierat printre dinți. e.II Of, acea voce a lui Steyn! Nu o mai suportam. În e.I avem un verb declarativ pentru a arăta că ceea ce îl precede este discurs direct, o propoziție încorporată. Vorbitorul din primul nivel se adresează vorbitorului din cel de-al doilea nivel. NP1 ("eu") îl "citează" pe NP2 ("eu"). Propoziția emotivă este o propoziție înserată, ca
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
adevărat, atunci nu se poate reprezenta altă gîndire decît propria gîndire, deci nu se poate reprezenta gîndirea actorilor. Această variantă contrazice pretenția "afirm autobiografic" sau "certific" atunci cînd un NP1 ("eu") citează un NP2 (alt actor), în timp ce verbul nu este declarativ, ci sinonim cu "a gîndi". Această distincție este importantă pentru a pătrunde în balanța puterii dintre personaje. Cînd un personaj nu aude ceea ce gîndește un alt personaj, iar cititorii primesc informații cu privire la acele gînduri, aceștia din urmă ar putea cu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
personale se referă la situația de limbaj a naratorului, avem de-a face cu un narator perceptibil (N1(p)). Cînd semnalele se referă la situația de limbaj a actorilor și se indică o schimbare clară de niveluri prin intermediul unui verb declarativ, două puncte sau ghilimele, vorbim despre o situație personală de limbaj la un al doilea nivel (NP2). Această situație poate fi numită dramatică: actorii comunică ca pe scenă prin intermediul vorbirii, într-o situație personală de limbaj. Cînd, totuși, semnalele se
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care disting următoarele forme: 1) Discursul indirect este narat la un nivel mai înalt față de cel la care vor fi fost rostite cuvintele din fabulă. 2) Textul naratorului indică explicit că acele cuvinte ale actorului sînt narate cu ajutorul unui verb declarativ și al unei conjuncții sau al substituenților acesteia. 3) Cuvintele actorului par a fi fost redate cu maximă precizie și elaborare. Prima caracteristică face diferența între discursul direct și cel indirect. A doua caracteristică face diferența între discursul indirect și
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
situație personală de limbaj a actorului implicat, să spunem, într-o ceartă. Diferența între n.I și n.II pe de o parte, și o.I și o.II pe de altă parte, constă în prezența sau absența unui verb declarativ cu o conjuncție. În o.II textul actorului a fost reprezentat cu mai puțină precizie decît în o.I. Desigur, în studiul textelor narative nu avem niciodată la îndemînă asemenea combinații. Dar, chiar fără repere comparative, putem spune despre o
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se diminuează. O frază ca "Te voi ucide în zori pentru a te impiedica să mă înșeli, căci prima mea soție m-a trădat" (O mie și una de nopți) conține un exemplu de text narativ în ramă, minimal și declarativ. Fabulele se aseamănă între ele Fabulele "se aseamănă între ele". Dacă s-ar asemăna complet, am avea texte identice. În acest caz, textul primar s-ar cita pe el însuși. Asemănarea, în orice caz, nu poate fi niciodată identitate absolută
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
prin care a trecut" și a lumii artistice pe care o "mărturisește" creând-o. "Narațiunile (sale) istorice" se dovedesc a fi cele mai elocvente exemple în sprijinul afirmației de mai sus. Slavici se simte obligat în virtutea realismului său organic și declarativ să încerce o reconstrucție a locurilor necunoscute, a timpurilor apuse pe baza numeroaselor sale cunoștințe istorice. Această abordare e în sine un eșec. Întoarcerea în trecutul îndepărtat e perfectul argument pentru demontarea liniarității pe care o presupune înlănțuirea cauză-efect. Depășirea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Basel Covenant regarding the control of cross-border transport of hazardous waste products and their disposal; Ramsar Covenant/1971, on the wet areas of internațional importance, especially aș habitats for aquatic birds etc. We consider that the set of legal or declarative documents which can be developed progressively în a body of global regulations with mandatory legal value, concerning the environment, are the following: Stockholm Declaration/1972, Rio Declaration on Environment and Development/1992 and Agenda 21, also adopted în 1992, following
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
și față de unele moderne (Nina Cassian). După 1970, consacrându-se creației beletristice, G. a abandonat în cele din urmă critica. Proza sa narativă e de aparență autenticistă, dar, spre deosebire de autenticismul așa-zis clasic, nu respinge „literatura” sau o respinge doar declarativ și nu în permanență. Nu numai că nu o repudiază, dar și-o asumă chiar ostentativ. Prozatorul, care debutează cu volumul Vârstele tinereții (1967), nu încredințează, de regulă, funcția narativă unor personaje, asemenea lui Camil Petrescu, și nu consideră, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
se constituie în epifanie a duratei pure, semn al autenticității garantate de spontaneitatea coeziunii afective a psihicului. Poate fi însă identificat „fluidul de autenticitate” despre care vorbește Perpessicius cu fluența meandrică, leneșă și aluvionară, a memoriei involuntare proustiene? În ciuda politicii declarative și a patetismului argumentativ cu care își susține afinitatea spirituală cu autorul Timpului regăsit, P. - așa cum au dovedit-o studii critice importante, de la G. Călinescu la Alexandru George și Nicolae Manolescu - este destul de departe de a transpune în practică un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
deveni diagnoze ale reformei administrației publice în urma unor cercetări desfășurate pe mai multe direcții: instituțiile implicate; conținutul legilor care privesc în mod direct reforma, dar și al celor conexe; intențiile politice și de politici manifestate prin programe de guvernare, documente declarative, strategii, diverse documente emise de instituțiile implicate. Aceste direcții de analiză ar trebui să conțină o parte descriptivă și una comparativă, care ar avea rolul de a identifica atât modelul teoretic ce stă la baza reformei, cât și elementele deficitare
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]