4,078 matches
-
a întâmplat? Ochii porcini i-au scăpărat. Ce naiba s-a întâmplat la Piele? a tunat el. Mintea lui Hugo, care fusese plină de prospețimea lui Alice, s-a umplut acum de depravarea Laurei, așa cum îi apăruse: goală pușcă, cu picioarele depărtate în camera aia sufocant de parfumată. A simțit că-i vine să vomite. Întregul episod îi ieșise din minte. De atunci și până-n clipa de față i se părea că trecuse o viață întreagă. —Ai și de ce să faci fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a lărgit. —Un curs prenatal. Așteptați încă un copil? Felicitări. —Mulțumesc. —Ei, atunci vă las. Drumul îl știți. Mult noroc! Dacă sunt de gardă, atunci o să ne vedem și în ziua cea mare. Hugo a privit-o pe doctoriță depărtându-se, mișcându-și părul negru, strălucitor. Ulterior, și-a dat însă seama că nu mai știa drumul. Îl uitase. Trecuse aproape un an și jumătate de când încercase să găsească sala de curs prenatal și labirintul cu linoleum cenușiu al spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și, într-o frântură de clipă, hotărâ ce n-a gândit niciodată. ”- Așteaptă-mă, Fata...așteaptă-mă, că vin și eu !” bâigui el cu privirea rătăcită. Bulgării grei de pământ curgeau întruna...groapa se umplea repede, iar Iorgu parcă se depărta tot mai mult de adâncul ei. Bătaia clopotului părea că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atingerea unui fluture o petală de cais înflorit. ”-... Huhu meu, băiatul meu.!” șopti ea cu ochii închiși. La despărțire, ea lăsă să-i păstreze mâna într-a lui mai mult... Erau mulțumiți si emoționați deopotrivă. Iorgu o privi cum se depărtează, și, i se păru că în urma ei rămâne o trenă de lumină... Ar fi vrut să fugă după ea să-i sărute mâna... dar, picioarele ca de plumb îl țintuiau locului. O adrmira din tot sufletul... Pentru o clipă, bătrânul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
clipă, prăpastia se căsca în jurul ei, se tot căsca... În gol se mișca haosul... forfotea bezna. ”- De ce, Doamne, nu le pot vorbi?!... Dacă le-aș putea spune o vorbă de mulțumire, măcar,... doar o vorbă de iertare, Doamne!” Încet-Încet, se depărta de trupul ei... de trupul acela bolnav și neputincios. Moartea pătrundea în el, încet, prin răni, prin toți porii... Doar, o flacără încă îi mai alerga prin vine. Sufletul se zbuciuma în acel trup, de care trebuia să se desprindă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
talpa. Când l-a văzut, s-a oprit o clipă din răsfoitul revistei, zâmbindu-i. Iorgu simți în adânc, aproape de inimă, ceva ce se oprea în loc și aștepta să se rupă ori să se dezlege. Apoi, o privi cum se depărta maiestuoasă... și, i se părea că rămâne în urma ei o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge după ea, să-i sărute mâna, dar picioarele ca de plumb, îl țintuiau locului. Alteori, o vedea alergând pe străzi oprindu-se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mintea, ascunzând adevăratul chip sehimonosit al adevărului!... Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. Mai privi o dată în urmă, spre mormânt, murmurând cu glas sugrumat: Sărmana mea Fată, dormi în pace!... Ceva murise și în el odată cu ea... Și se depărtă sprijinit în baston, cu capul înțepenit pe grumaz, purtând parcă pe umeri povara întregii lumi... Părea a fi un fel de stindard zdrențuit al unei lumi care era pentru totdeauna sfârșită... - Vasilica a fost tot ce mi-a dat viața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cărei prezență parcă se mai simțea În Încăpere, i-am zis: Îți Înțeleg căința, disperata părere de rău pentru greșeala făcută, dar sub nici un motiv nu pot pricepe de ce te-ai lepădat de Iisus? De ce, Sfinte Apostol Petru, de ce? Mă depărtasem mult de acele locuri și m-am trezit repetând aceeași Întrebare: De ce, Sfinte Apostol? De ce? De ce?” („La Ierusalim”, paginile 307-308). În Încheiere, Îi urăm admirabilului patriot, erou anticomunist și martir creștin Grigore Caraza longevitate matusalemică și literară, nu numai biologică
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să-i mai Îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine. El s-a dezbrăcat Încet și a intrat alături de mine În Pulover. oprește-te puțin... Ce este ? a Întrebat el. mă doare... E normal să te doară puțin... Depărtează puțin mai mult picioarele... mă doare, mă doare ! mă doare și mai rău... Și pe mine mă doare, să știi. Vrei să ne oprim ? De ce trebuie să facem asta ? Ca să Împingem cumva lucrurile Înainte. Suntem Împreună de doi ani și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să-i mai îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine. El s-a dezbrăcat încet și a intrat alături de mine în Pulover. Oprește-te puțin... Ce este ? a întrebat el. Mă doare... E normal să te doară puțin... Depărtează puțin mai mult picioarele... Mă doare, mă doare ! Mă doare și mai rău... Și pe mine mă doare, să știi. Vrei să ne oprim ? De ce trebuie să facem asta ? Ca să împingem cumva lucrurile înainte. Suntem împreună de doi ani și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vine să plâng. De ce? De propria-mi milă? De ce? Fac un porcoi de bani... - M-am uitat la case în jurul Seattle. - Și? - Unele sunt scumpe, dar altele sunt cu mult mai ieftine că aici. În zone nici chiar atat de depărtate de centru. Cu o sută cincizeci cumperi ceva frumos. - Asta-i mai bine de două sute canadieni. - Da, dar eu câștig americani. Și pe aici, cu jumătate de milion, cumperi un jeg... - Mda, poate că investiție... - Când te hotărăști dacă vii
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
fi fost cel mai potrivit, perfect. Dar nici Dumnezeu nu se Îngrijise de toți fiii săi la fel. Dacă ar fi făcut-o, lumea ar fi fost un rai, or aceasta semăna tot mai mult c-un iad. Lumea se depărtase de cer; un tată iubitor trebuia să și pedepsească. De sus, Domnul, fie și cu coada ochiului, se mai uita spre oameni. Spre Thomas. CÎndva Îl privise Îndeaproape: Îi dăduse trup puternic și minte ageră, chip frumos. Ce făcuse Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Elsinor, izbindu-se de zidul castelului. Nu mai avea chef de nimic; copilul american spre care pornise era doar un străin, stewardesele erau urîte, avionul o rablă care, probabil, era dusă doar de vînt, California un tărîm ce se tot depărta. Nu: Antonia trebuia să trăiască, să se ocupe mai departe de sfîrșitul lumii, lucrare ce trebuia Încheiată: s-ar fi izbit În zidul castelului singur, poate așa avea să facă la Întoarcere, acum trecuse deja oceanul; urma o aterizare, apoi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
observă că „tânărul” nu este chiar un adolescent cum crezuse ea la început. Totodată observă că acel bărbat avea un zâmbet extrem de amabil și de cuceritor în colțul buzelor și regretă imediat că el își exprimă intenția de a se depărta. - Nu vă necăjiți, doamnă! o sfătui el. Se întâmplă și la profesioniști uneori. Tratați totul ca fiind o joacă... Îmi permiteți, vă rog, să mă retrag! Distracție plăcută! - Da... este o joacă, aveți dreptate! Distracție este, dar nu chiar plăcută
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
obrajii. - Păi, cine mai e ca domnul doctor? Pleacă ultimul și vine primul... E ocupat în salonul de alături. Cred că e tare ocupat, zău așa! o asigură asistenta, privind-o cu simpatie. Iuliana nu mai auzi ultimele cuvinte. Se depărtase și era deja lângă patul lui Iustin. Părea total neschimbat, dar îi era teamă să creadă ori să interpreteze acest aspect. Îl mângâia și îl privea cu teamă. „Ce să-ți spun, dragul meu? Că, dacă spun, tu nu mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Marian Malciu - ... Da, da, da...! Lasă doar o mână, domnule doctor, te rog! șopti ea râzând, în timp ce-i împingea mâna ușor și-l privea șăgalnic. Trupurile lor se apropiaseră foarte mult în timpul acestor explicații, dar niciunul nu ținea să se depărteze și, strâns, la braț, mergeau încet, cu pași egali, privindu-se ca doi îndrăgostiți. Nu realizau că așa se întâmplă, dar simțeau amândoi o stare de bine pe care nu doreau să o întrerupă. Erau amândoi furați de frumusețea clipelor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Yankee City, o monografie colectiv( a unui mic oră( din Noua Anglie, transmite experien(a sa antropologic( (i sociologic( unei noi genera(îi de cercet(tori. Îl g(sim al(turi de el pe Everett C. Hughes (1897-1983) care se depărtează de viziunea moralizant( a genera(iilor precedente (i deschide tot felul de piste (n practică observa(iei (i analiza datelor (n categorii pertinente (vezi Chapoulie [1996]). Sosit la Chicago, Whyte (1914-), abil autodidact al observa(iei, avînd deja redactat( Street
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
acest interior care nu părea pregătit să-l primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri ciudate, figura spână a bătrânului, scările scârțâitoare, chipurile din odaie. Apoi toate capetele începură să se apropie și să se depărteze de masa de joc ca într-o horă, un clopot răsună deasupra lor și căzu ca un fum gros la mijloc, iar două brațe subțiri îl cuprinseră de gât, în vreme ce un glas șoptit de fată întreba: " Te simți bine, la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mele sunt, zise Pascalopol, obidit. - Să mergem, să mergem! țipă Otilia și coborî numaidecât. Trăsura ieși din patrulaterul șurilor și o luă pe câmp, pe un drum indicat de roțile căruțelor. Între două linii paralele până la o distanță considerabilă și depărtate între ele cam cu o sută de metri, se întindea un loc de fânaț, de pe care iarba fusese cosită, uscată și adunată în stoguri pe marginea fîneții. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uriași și se aliniau într-o procesiune
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă mulțumit, fiindcă nu era sigur că sunt un semn de dragoste. Odată voi să răspundă acestor familiarități, să iasă din starea de protejat, și la un mic serviciu al Otiliei făcu gestul de a-i săruta mâna. Otilia se depărtase prea repede, spre a-i îngădui omagiul, apoi băgase de seamă și se răzgândise. - Vrei să-mi săruți mîna? întrebă ea simplu. Uite! Și-i întinse mâna la gură. Cu astfel de purtări ale Otiliei, Felix nu putea face progresul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Fata îl privi limpede în ochi, râzând, în vreme ce Felix îi strângea mâna cu putere, nehotărât. În cele din urmă, neputând rezolva problema, Felix luă mâna, o sărută și plecă precipitat. Fata, interpretând altfel gestul lui, îl privi puțin cum se depărtează și apoi intră în gang, fluierând ușor o șansonetă. "Nostim băiat", fu gândul ei tot timpul cât urcă scările. XI Când se sculă, Felix află de la Marina că Simion făcea familiei din ce în ce mai multe necazuri. Plecase de acasă și numai cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adâncului pentru înălțare; blestemu-te pre tine și pre toată puterea cea căzută următoare voii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu Dumnezeu Savaot, și cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ieși și te depărtează de la robul lui Dumnezeu, carele prin cuvânt toate le-a zidit". Văzând că bătrânul e cam amețit, părintele se ridică de pe scaun: - Hai să mergem, cuvioase, că e târziu și lumea e mîhnită,ca după întîmplări de acestea. Popa Țuică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
defunctul prooroc Samuel, imitat ca și cum s-ar fi ridicat din mormânt, contrafăcut ca și cum nu o bîzdîganie de demon, ci însuși adormitul prooroc i s-ar fi adresat cu înțelepciunea cuvenită: "Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul s-a depărtat de la tine și s-a făcut vrăjmașul tău?...Yahveh a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David..." Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bani. Au venit cu un taxi... - Clienți! But de bani!... De cinci luni nu încetez să fiu tot mai deziluzionată în legătură cu educația acestei fătuci! Îmi pierd nopți întregi cu îndreptări și însemnări. Privind sufletul și predicțiile ei... Stăpâna casei se depărtă de la masa năpădită de furnici, unde, probabil, dăduse de urma vocii cooperatorului, și îi conduse pe cei doi proaspeți sosiți într-o nișă alăturată, de-ți tăia respirația. Decorată fastuos, totuși cu gust. Mobilată cu o canapea stil. O măsuță
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până la gât, trebuia... O întrebase frumos: - Cum te cheamă? Există oameni care nu se sinchisesc nici pîn' la cot de bunele maniere. Unele trăznite, de exemplu, nici măcar nu-ți răspund la salut. Băiatul îi mai insinuă un ocol și se depărtă gânditor, peste drum, către Casa Centrală a Armatei, să-și cumpere ziarul. "Ăsta nu e ziar!" hotărî Celestin și-l mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin de 19 fotografii ale unui personaj croit să viziteze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]