6,256 matches
-
o parte din mine trăiește/ (mai exact, secretă bucuria,/ angoasa, ura),/ cealaltă veghează, măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atâtea fraze./ una singură nu se mai termină.// orașul alunecă printre poeme. bulă de aer prin tuburile cu perfuzie" (Feluri de a suporta dispariția unui capăt de stradă (file de spovedanie), dicțiunea de sine, confesiunea riguroasă, deși întârziată de subterfugii descriptive ori autoironice, rămâne finalitatea de fond a poeziei lui Dan Bogdan Hanu. Miezul vastului poem intitulat O evacuare de ultimă generație (Poemul care nu poate fi întrerupt) epos nostalgic al ființei poetice, marcată atât de limitele proprii, cât și de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este fatal răsturnată: "zeița ocrotitoare a înțelepciunii/ mi-a arătat brațele/ ce i-au fost smulse/ și mi-a șoptit/ nefericirea de a fi expusă/ într-un muzeu/ al antichităților umane". În Călcâiul cu săgeată, simbolistica este înlocuită cu enunțul descriptiv epurat de artificii stilistice, prin care se realizează, în unele cazuri, portretul colectiv. Un portret colectiv ce mizează, cum spuneam, tocmai pe sancționarea viciilor. Iată-i, spre exemplu, pe iubitorii de etilism, la fel de vinovați precum demagogii: "unii ținându-și capul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Clopotul Țar"/ și clopote în icoanele tale" (text inclus în Jocul cu cercuri). Chiar și într-o carte gândită și structurată, integral, ca un omagiu adus unui topos în speță, cel venețian -, caligrafiile delicate ale poetei au doar un pretext descriptiv. Venezia profundis nu apare, de altfel, atât ca un elogiu adus Veneției, fie ea și una a profunzimilor, cât ca un exercițiu al reflecției autodirijate. Sigur că Veneția pare prin excelență spațiul-receptacul al unei priviri dilatate de Alternative incitante (inclusiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
uneori aproape de limita suportabilității și armonia perfect clară a izbăvirii, de care oricum penitentul nu este sigur, se desfășoară teatrul unor desfășurări de forțe teribile, de bună seamă, în încleștarea lor intrinsecă. Chiar și atunci când pare a-și orienta vectorul descriptiv înspre un afară al realului mizer ("lucrurile sunt pătate"), autorul nu face de fapt altceva decât să pândească ocazia de a reflecta la un înăuntru al interiorității fracționate, asimilate ca pecete identitară specifică: "iubesc fisurile sufletului meu/ împotriva cărora atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
naștere, miez de zi drum al vieții, noapte matrice prenatala sau moarte. În Viață solitara metamorfoza din momentele auroral și crepuscular, indiferent de unitatea de timp, este reprezentată în tonuri blânde, atât de necaracteristice majorității versurilor leopardiene. Astfel începe cadrul descriptiv al vieții însingurate: Ploaia din zori, când în patul voioasa / bătând din aripi salța găinușa / Și când țăranul dis-de-dimineață / Se arată-n prag și Soarele ce naște / Pătrunde tremurând cu mii de raze / prin stropii calzi de roua, mă trezește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alei înmiresmate / foșneau ușor de vânt și prin pădure, / departe, chiparoșii; dinăuntru, / din casă glasuri răsunau și calmă / truda de slugi (...) tainice lumi și bucurii de taină / sârmanei mele vieți imaginându-i (Amintirile, vv. 12-24).316 Imaginile auditive cu funcție descriptiva conturează armonia naturii asimilate unei stări de fericire specifice trecutului. Vremea copilăriei este un ideal plăsmuit în amintire și numai astfel recuperabil. Exemplul de mai sus nu reprezintă o apariție izolată de-a lungul creației leopardiene, dimpotrivă, poetul asociază deseori
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aceeași impetuozitate regăsim vântul că suflu al furtunii în La nunta surorii Paolina: În lupta sprinten / se-aruncă vântul și pe cer la pândă / stau nori de plumb și-n munți răsună glasul / furtunii (vv. 50-53) unde reprezintă un element descriptiv dinamic al naturii ostile, dar și în Fragmentul XXXIX, întâi ca prim semn al dezlănțuirii stihiilor (v. 38), apoi că manifestare a extremei violente a acestora (v. 57), în final că suflu domol al atmosferei de liniște de dupa furtună, ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe vremuri, / atunci cand taină josnica și crudă / a tot ce ne-nconjoară încă dulce / ni se vădește (vv. 67-73).344 În final, în Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia același cuvânt este prezent într-o succesiune de elemente descriptive ce conturează chipul naturii indiferente față de ființă umană, reprezentată de silueta sugestiva a bătrânul cărunt, rătăcitor: Albit de ani moșneagul, / șubred, desculț, în zdrențe, / purtând de vreascuri grea povară în spate, / prin locuri neumblate, / prin munți și vai, hătișuri, prund
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și pe cel anterior, din Odihnă ierbii, care dorește să se simtă aparat în îmbrățișarea naturii: deschid brazda și în ea mă întind. Atras de ritmul ciclic al trecerii anotimpurilor și al muncilor agricole, sicilianul a preferat, pentru traduceri, fragmentele descriptive de natură ce vorbeau despre prospețimea vieții simple, pastorale.436 Cercetătorii nu au întârziat să remarce consonanta dintre sensibilitatea autorului ermetic și cea a poetului latin. În articolul intitulat Antologia Georgicelor, Antonio la Penna afirmă că traducându-l pe Vergiliu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din versurile maestrului; zefirul leopardian de ascendentă vergiliană devine în noua poezie vânt distrugător, cu funcție similară celei a timpului: vânt, / ce pătează și macină gresia și inima / lugubrilor atlanți dărâmați / în iarbă (Drum la Agrigentum, trad. MB).515 Fragmentul descriptiv din Amurg de luna este, la rândul său, urmat imediat de meditația despre trecerea timpului și despre pierderea dureroasă a tinereții. Vântul și colina, apoi pădurile din versurile următoare: Vântul pădurilor / aleargă spre coline. Un urlet preastrăvechi doare neîncetat / milă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
internațională, sau după modul de plată: economie în natură, economie monetară, economie de credit. Preocupările practice și istorice care au animat aceste cercetări își aveau justificarea lor, dar contribuțiile acestei școli au căzut mult în uitare datorită caracterului lor excesiv de descriptiv, faptului că ei negau orice idee de lege economică și se mulțumeau cu studii de caz. În aceste condiții, sfîrșitul secolului al XIX-lea avea să vadă triumful gîndirii neoclasice și al școlii marginaliste. E de reținut totuși faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
academică în anii 1950, în Franța, sub denumirea de Sisteme și Structuri, sub influența lui François Perroux, și în 1980 în S.U.A., sub influența lui Commons. Multă vreme disciplina a fost dominată de o abordare ideologică contrastivă și, mai curînd, descriptivă a celor două mari sisteme economico-sociale existente atunci: capitalismul și socialismul (Grossman, Hokesovski, Neuberger). Treptat, se precizează distincția între sistemele reale, compozite și mixte și modelele lor abstracte. Astfel, în locul opozițiilor polare între sistemele istorice amintite, acestea sunt mai curînd
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
referința literaturii la real, dar mediată prin referința propriu-zis intertextuală. Pentru o "vizualizare" mai ușoară a noii noțiuni, T. Samoyault (2001, pp. 85-87) amintește de articolul din 1968 despre Efectul de real, semnat de Roland Barthes, pagini în care aparatul descriptiv era demontat, pentru a dezvălui o iluzie: nu reprezenta realitatea, ci compunea o lume care să convingă asupra realității ei. Referințialitatea se manifestă în trei situații propuse de cercetătoare pentru ilustrarea intertextualității-semn: o intertextualitatea substitutivă (s.a.), care semnalează imposibilitatea scrierii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
raportul de coordonare "liniștește" și efectul persuasiv este aproape atins. Demonstrația urmează să fie completată cu elemente legate de relativitatea timpului, astfel încât, din rezultanta celor două să reiasă cât mai aproape de certitudine concluzia relativității realității. În schimb, hipotextul este preponderent descriptiv (o băutură, un pai, un lan de grâu). Fraza centrală este ceva mai complicată decât cea din hipertext: coordonare pentru primele trei propoziții, pentru ca apoi arhitectura sintactică să se supraetajeze prin tripla raportare la regentul "atârna". În plus, mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
inteligibil) a unor conținuturi abstracte, s-ar ivi riscul amestecului noțional al alegoriei cu simbolul. De aceea operăm delimitarea necesară.Alegoria este în general definită în opoziție cu simbolul, căruia îi este, sub un anumit aspect, dezvoltare logică în formă descriptivă sau narativă (Pougeoise: 2001, 23). Dar, în timp ce simbolul este prin însăși natura lui apt de a se încărca de multiple interpretări, alegoria oferă un sens figurat care nu poate primi decât o singură interpretare. Simbolul anunță un alt plan al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a reușit să facă.) Intratextualitatea prozastică ar extrage din Geniu pustiu semnificații noi raportate la perioada redactării, la numărul și caracterul fragmentar al avantextelor, la tonul programatic al unora dintre ele (cele cu rol de organizare a materialului epic și descriptiv), la circulația secvențelor și numelor, ca procedeu intertextual (Mc Hale: 2009, 13) și mai ales la apartenența arhitextuală inedită pentru Eminescu (roman). Intratextualitatea transpro-zastică generată prin filiație ar prilejui nuanțări interesante ale portretului feminin și o dezbatere productivă asupra exogenezei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
6. 1 Guy Ménard Le sacré et le profane, d'hier à demain, Montréal : Fides, 1986, p.13, apud Wunenburger (2000, 35). 2 Traducere în două direcții pentru altus, alta, altum. 3 W. James L'expérience religieuse: essai de psychologie descriptive, Alcan, 1906, p. 424 (ed. rom. Tipurile experienței religioase, traducere de Mihaela Căbulea, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1998). 4 R Otto Le sacré, PB Payot, 1969 (ed. rom. Sacrul. Despre elementul irațional din ideea divinului și despre relația lui cu raționalul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-o!" spune Montresor, spre surprinderea interlocutorului, dar, indubitabil, și a cititorului, scoțînd o mistrie de sub faldurile mantiei. O mică intervenție analitică se impune pe acest palier de la sine, oricît de mult am încerca, într-o primă fază, să rămînem pur descriptivi. La mijloc este o confuzie, neexplicată de naratorul lui Poe complet axat pe rolul idiotului inofensiv (desigur, pentru înșelarea neabătută a victimei sale). Cei doi discută despre Masonerie în termenii unei inadecvări semantice. În vreme ce Fortunado se referă, evident, la sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
împletirea mirosurilor, ci capacitatea naratorului de a le distinge atât de bine, de a separa mirosul "bun" de cel "malefic". Această capacitate aperceptivă ce deosebește cu finețe nuanțele diferite ale unui miros prin conotațiile lor morale pune în valoare virtuozitatea descriptivă a prozei lui Blecher, semnalată de numeroși cronicari încă din anii 30. Mihail Sebastian 112 sau Geo Bogza 113 constatau în cronicile lor, cu surpriză, coexistența în scrisul lui Blecher a unor calități precum "exactitate", "luciditate", dar și "halucinație". Constatările
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
hiperboloidului de rotație. Aceasta jumătate a hiperboloidului, o întregim cu comandă Mirror, în funcție de planul XOZ și rezultă întreg hiperboloidul de rotație. Fir est e că acest tip de suprafață poate fi realizată și prin metodele de trasare descrise de geometria descriptiva sau de desenul tehnic, dar am considerat acel lucru cunoscut și am preferat să arăt modul de realizare al acestei suprafețe, pornind de la originea să analitică! - pentru a transforma această suprafață într-un solid, apelăm comandă Thicken din meniul Solids
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
fie expus, în mod regulat, unui discurs total opus a ceea ce tocmai am descris. Discursul trebuie să fie heterocentrat, în care locutorul folosește rar persoana I, utilizează puține verbe ce exprimă judecata și aprecierea personală, concentrându-se pe un discurs descriptiv în care intervine puțin propria subiectivitate. În acest sens, astfel de emisiuni nu oferă telespectatorului acest gen de discurs și nu favorizează nici o formă de cultură sau de angajament politic. Concluzie Numeroși sociologi și psihologi au insistat asupra faptului că
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
scurt, teoria ne spune ce este; doctrina ne spune ce trebuie să fie, ce trebuie făcut și ce nu trebuie făcut. Teoria servește ca instrument de analiză; doctrina vine, prin intermediul politicii economice, să experimenteze. Teoria economică utilizează metode empirice și descriptive, în vreme ce doctrina este, în esență, o gîndire normativă, ea sugerează calea pe care trebuie consumate eforturile spre binele individual și social. Studiul doctrinelor economice presupune, așadar, atît înțelegerea miezului ideatic al teoriilor pe care se grefează, cît și perceperea politicilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
adică să facă să apară, printr-un proces de abstractizare, elementele cruciale în masa de circumstanțe, varianta care înconjoară fenomenul de explicat. Astfel, paradoxal, pentru a fi profundă și explicativă, o teorie trebuie să fie falsă din punct de vedere descriptiv, în postulatele sale. În acest caz, se ajunge la instrumentalism. Teoria nu pretinde să reprezinte comportamentul real al agenților, ea se mărginește să afirme că totul se petrece "astfel". Lucrurile sînt așa cum sînt pentru că sînt. Procesul selecției naturale ajută în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Rostow (Etapele creșterii economice -, 1960), întreaga economie, pentru a se dezvolta, trebuie să parcurgă cinci etape distincte, după modelul celor petrecute cu țările occidentale dezvoltate. Este o teorie etnocentrică a unei dezvoltări liniare, ulterior criticată, dar care are reale virtuți descriptive, ceea ce ne face să o prezentăm. Iată care sînt cele cinci etape plus încă una actuală: a) societatea tradițională. Este un regim al subzistenței și al economiei agrare (naturale); b) reunirea condițiilor prealabile. O serie de transformări operate pregătesc etapa
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]