3,459 matches
-
ieșeau chelnerii. Erau acoperite cu o plasă albă și păreau goale, dar mai sus, nu prea departe de dom, se afla un balcon de care stăteau sprijiniți bărbați și femei în haine de seară. Distanța era prea mare pentru a desluși fețele, dar un bărbat solid aflat în mijlocul lor domina scena gesticulînd larg cu brațele și mîinile, părînd că arată în direcția lui Lanark. Apăru ceva care semăna cu un binoclu care fu dus repede la ochii unei femei care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vergea prinsă de perete, că stătuse multe secole acolo și nu se va prăbuși fără să dea semne. în cele din urmă, nu ajunse la un nou etaj, ci la un pod îngust din metal. Deasupra era un mecanism negru. Desluși niște grinzi din lemn, o roată mare și un clopot a cărui margine, atunci cînd păși dedesubt, îi ajunse pînă la umeri. Ridică o mînă spre limba lui masivă și o împinse cu atenție, dorind să atingă ușor marginea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochii plini de lacrimi. își dădu brusc seama că Rima era probabil o femeie bătrînă și gîndul îl duru. — Trebuie să mă opresc, murmură el, și se așeză pe marginea unui bloc de granit. Vibrațiile îi iritau spatele. în apropiere desluși un pîlc de bărbați cu brasarde care stăteau aplecați peste un vechi transmițător radio. Lîngă ei, o femeie solidă într-o rochie neagră îi făcu semne lui Alexander, apoi se apropie și puse o mînă pe umărul lui. El își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mulțumit să aștepte. Nu era nimeni în jur, dar după o vreme, auzi scîrțîitul de pietriș sub picior. Se apropia o figură îmbrăcată în haine albe și negre și ducînd bastonul cu vîrf de argint de șambelan. Lanark nu putea desluși chipul de sub perucă: uneori părea a fi Munro, alteori Gloopy. — Munro? Gloopy? întrebă el. — Corect, domnule, spuse figura, aplecîndu-se plin de respect. Am fost trimiși să-ți conferim un privilegiu extraordinar. — Cine te-a trimis? spuse Lanark iritat. Institutul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă întunecată, Gosseyn își dădea seama din ce în ce mai mult de enigma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile fizice ale necunoscutului, și sensul cuvintelor acestuia i se desluși. El se așteptase să i se ceară să coboare din mașină. Se trase înapoi. Ideea că îl puteau considera drept un tip periculos era cu totul nouă. Părea să nu aibă absolut nici un raport de structură cu faptele. Gilbert Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de a se lăsa văzute; e ca și cum, încercând să povestești un munte cu avalanșele lui cu tot, s-ar lăsa povestită numai o pietricică sau ceața de la gura prăpastiei; dar sunt convins că până și în tăcerea lor se poate desluși câteodată geamătul încleștării dintre vârf și abis. De asemenea, relatând lucrurile acestea cam greu acceptabile, nu încerc să descurc trama în care viermuiam orbit mai mult sau mai puțin de propriile mele retine : la început mă încăpățânam să înțeleg, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întins pe pat erau noi și curate, părea gătit ca de sărbătoare...). „Nu, nu“, am spus, „n-aș vrea să vă tulbur odihna“. El și-a culcat capul pe pernă, zăcea liniștit, mă deprinsesem cu semiîntunericul din odaie, începusem să deslușesc până și ochii bătrânului, acoperiți de o pieliță albăstrie, Spiritul-Femeie a vrut să-mi dea ceva de mâncare, n-am primit, „Ia măcar un ou“, zicea, am luat un ou fiert, nu l-am mâncat, l-am pus în buzunar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Lumina nu s-a aprins (când se întâmplă asemenea lucruri, oamenii le uită imediat, de parcă asta ar rezolva ceva...). Maria s-a așezat, în întuneric, pe celălalt fotoliu, mi se părea că își ține o mână peste gură, abia îi deslușeam trăsăturile. „Noi doi“, i-am spus, „n-am mai vorbit de mult. Să știi că între timp ne-am plictisit de oraș, și eu, și Zenobia. Poate o să ne întoarcem în mlaștini...“. Vorbeam ca să vorbesc. Mă ascultam și atât. Maria
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i aducă zilnic mâncare și să-i facă toaleta de două ori pe săptămână. 2. M-am așezat lângă el, pe ciment, cu spatele rezemat de perete, și am rămas un timp așa, fără să scot o vorbă. Acum îi deslușeam lamentațiile : „Nathalia“, spunea, „deschide, Nathalia !“... Vedeam cum întindea mâna, ca pe un peduncul, cum râcâia, cum se retrăgea apoi în sine cu peduncul cu tot, ca într-o scoică. Aș fi putut să stau acolo mult și bine să mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aceea. Trăiam, ca totdeauna, printre avertizoare, așteptând ceva din ce în ce mai nedefinit. „De fapt, nu se întâmplă nimic grav“, îmi spuneam, ca să mă liniștesc. Dar, amenințat și slab în dezlănțuirea agresivă a unor legi nesigure, îmi spoream deruta chinuindu-mă să le deslușesc mecanismele. Obișnuita mea nepăsare-activă mă părăsea în favoarea unei obsedante nevoi de a găsi repere coerente. Percepțiile mele directe, cărora aș fi avut destule motive să nu le acord prea multă încredere, îmi săpau și ele de la temelie singura certitudine până
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de restul casei, o fostă bucătărie de vară cu podeaua de lut și cu pereții coșcoviți. Constantin intră fără să bată. știa că Lilly nu încuia niciodată ușa. Voia să-i facă o surpriză. După strălucirea soarelui de afară, nu desluși aproape nimic în semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
N-ai fost cuminte“, mi-a șoptit. „Zenobia“, am spus, „să nu mai faci asta niciodată, auzi ? Dacă se mai întâmplă o dată, să știi că mor și gata...“. VI Martorii 1. Fiecare poartă cu sine un neadevăr menit să-i deslușească mișcarea încâlcită a lumii sublunare. Acesta se numește adevăr și ține până când apare altul. Destinul său pare a fi ciocnirea, rând pe rând, atât cu adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o ultimă și grațioasă piruetă, ea mi-a făcut un semn, a ridicat o mână, stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare a franjurilor de la mânecă, le auzeam și foșnetul. Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și negru. O voce de femeie a șoptit : „Maestre, ai un foc ?...“. Apelativul m-a surprins neplăcut. Mi se părea că cineva vrea să glumească pe socoteala mea. Apoi mi-am spus că poate nu e folosit cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă întunecată, Gosseyn își dădea seama din ce în ce mai mult de enigma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile fizice ale necunoscutului, și sensul cuvintelor acestuia i se desluși. El se așteptase să i se ceară să coboare din mașină. Se trase înapoi. Ideea că îl puteau considera drept un tip periculos era cu totul nouă. Părea să nu aibă absolut nici un raport de structură cu faptele. Gilbert Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
legătura cu el prin videocomunicator. Căpitanul se afla pe puntea de comandă. Morton se întoarse peste câteva minute. - Pennons, spuse el, căpitanul Leeth îți ordonă să conduci experiență, în calitate de ofițer și de șef al sălii motoarelor. Grosvenor avu impresia că deslușește o undă de enervare în glasul directorului. Căpitanul nu glumise desigur când spusese că preia conducerea navei. La bordul acesteia se repeta vechea poveste. Deși forurile de conducere avuseseră grijă să delimiteze cât mai precis sferele de influență ale autorităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor văzu primii stropi ai metalului ce începea să se topească. Alți stropi li se adăugară, formând șuvoaie de metal lichid. Ecranul transparent începu să se tulbure, încât era din ce în ce mai greu să vezi ce se întâmpla la ușă. Deodată, Grosvenor desluși ca printr-o ceață o lumină incandescentă - era ușa! Focul acesta drăcesc strălucea din ce în ce mai intens, pe măsură ce arșița tunurilor mistuia metalul. După un timp se auzi vocea lui Morton, o voce cam răgușită: - Selenski! - Încă nimic, șefule! - Totuși, o fi făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
educă pe oameni în timp ce dorm. Țin minte ca unul din profesorii mei de odinioară ne spunea că pentru a-ți însuși toate cunoștințele științifice e nevoie de aproape o mie de ani. Dumneata nu accepți, pare-se, această limită. Grosvenor desluși o lucire prietenească în ochii cenușii ai lui McCann. - Această limită, răspunse el zâmbind, rezultă în parte din vechea metodă a folosirii generatorului de somn fără un antrenament prealabil. Astăzi, Institutul de Nexialism recurge la hipnoză și la psihoterapie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care le zărea în hăul întunecos, alcătuiau toată lumea lui. Pe vremuri, simțurile îi fuseseră foarte ascuțite, dar de când începuse să- și piardă puterea nu mai capta semnale decât de la o distanță de câțiva ani-lumină. Așa și acum, abia dacă desluși primele semnale ce-i indicau prezența navei. Energie, materie... Impresii vagi se învălmășeau în creierul lui amorțit. Simți o durere aprigă, ca și cum un mușchi, multă vreme nefolosit, ar fi prins să-i zvâcnească. Durerea se potoli. Gândul se spulberă. Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ei câte o astfel de armă. În clipa când cușca ajunse în laboratorul improvizat la repezeală, un scaner fu împins către deschizătura îngusta dintre două gratii. Ixtl se săltă atunci până în tavanul cuștii. Devenind, brusc, sensibil la undele ultrascurte, putu desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț cu opt degete subțiri ca niște sârme țâșni cu iuțeala fulgerului și, trecând prin metal, smulse arma din teaca unuia din oamenii de pe cușcă. Silindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și drum printre ele sau ocolindu-le, ajunse în interiorul unei țevi uriașe, destul de înalta ca să încapă în ea. Țeava asta făcea parte dintr-o lungă rețea de aer condiționat. În țeavă era întuneric, dar ochii lui, sensibili la radiațiile infraroșii, deslușeau o lumină difuză. Ixtl își așeză noua victimă lângă trupul lui von Grossen, apoi își vârî cu grijă una din labe în propriu-i piept și, scoțând de acolo un ou, îl depuse în stomacul victimei. Aceasta continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu mai sunt omul cumsecade care s-a îmbarcat la începutul expediției! - Ai exprimat gândul nostru, al tuturor! rosti Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti ceva la ureche lui Grosvenor, dar atât de încet, încât nexialistul nu desluși nici un cuvânt. Șoapta fu urmată de un fel de tril, la fel de neînțeles ca și cuvintele. Grosvenor își roti mașinal privirea. Se afla în studioul din propria-i secție și nu mai era nimeni acolo. Porni cu pași șovăitori spre auditoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
au plecat vreo trei redactori deodată, și încă n-a găsit pe nimeni. Tu, adică dumneata, știi să scrii, nu-i așa? Ești chiar gazetar? Bărbatul ori n-auzise, ori voia să tacă. Nicu îi studia încălțămintea colorată, acum îi deslușea mai bine dungile lila și pe cele verzi. Nu părea deloc solidă și se vedea că-i încă umedă, din ajun. Dormise îmbrăcat, ca vagabonzii. — Poate-ți dă o pereche de galoși de la Universu’. Cei mai buni sunt marca St
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și cine știe în ce afacere dubioasă era vârât. De-asta se interesează poliția de el. Aruncă o privire peste hârtii, de curiozitate, și i se păru că scrisul nu-i deloc frumos, cu toate că, și asta e principalul, se poate desluși cu ușurință. Însă nu se cădea să judece el rezultatul. Domnul Procopiu făcu, din capul locului, același comentariu: — Scrisul nu-i frumos, dar se citește cu ușurință, asta e important. Aprinsese lampa de birou, fiindcă umbrele înserării învăluiau deja încăperea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]