7,054 matches
-
două țări surori și a celor care le trec granița. Concentrarea mea creștea la culme. Am trecut Prutul și m-am bucurat că pot vedea acest râu de durere și de bucurie, de liniște și de furtună, de unire și despărțire. Am simtit nevoia să îi sorb frumusețea, să îi ating malurile înverzite și cursul lin, într-o dorință de mângâiere a celor două țări surori, să mă contopesc cu trecutul, prezentul, cu bucuriile și necazurile al căror martor a fost
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
dorește a se dăruii de către gazde, iar drumul înapoi la Curtea de Argeș pare a fi chiar mai scurt decât la venire... Duminică +Sf. Sfințit Mc. Ciprian, Sf. Mc. Iustina fecioara, 2 Octombrie. După micul dejun la fel de încărcat cu bunătăți, cu regretul despărțirii, cu îmbrățișări calde, cu ne auzim și ne vedem, cu mere și pere, în aceeași ștafetă a plecării, pornim pe traseul : Albești-Rotunda-Corbeni-Poenari-Arefu. La Albești am lucrat cu mulți ani în urmă, cca. 3 decenii, cu binecuvântarea Ierarhului Calinic, la pictarea
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
Tănase Publicat în: Ediția nr. 444 din 19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Stă-n pragul ușii ziua în care pietrele vor apăsa pe somnul nostru mestecenii vor continua, cernând lumina aerul plin de clopote și păsări mirosind amar, a despărțiri umbrele noastre subțiri, străvezii cautând răspunsuri noi ne vom oglindi în alte ape. Referință Bibliografică: In pragul ușii, ziua / Anca Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 444, Anul II, 19 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anca Tănase
IN PRAGUL UŞII, ZIUA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354659_a_355988]
-
a-nțelenit, cu iubire cu tot, s-a făcut golgotă, valurile s-au spart și-au rămas fărâme de catarguri, ce plutesc în derivă pe-o mare-n furtună. tinerețea m-a purtat prin fulgere, fiecare iubire a fost o posibilă despărțire, fiecare despărțire o posibilă reîntoarcere, am încărunțit în somn, visând chipul iubitei, umbra ei mi se arăta ca-n poveste tot mai zveltă, mai bălae, cu litania pe frunte, mă ruga să mai stau să-i cădelnițez iubirea, alergam să
LITANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347059_a_348388]
-
iubire cu tot, s-a făcut golgotă, valurile s-au spart și-au rămas fărâme de catarguri, ce plutesc în derivă pe-o mare-n furtună. tinerețea m-a purtat prin fulgere, fiecare iubire a fost o posibilă despărțire, fiecare despărțire o posibilă reîntoarcere, am încărunțit în somn, visând chipul iubitei, umbra ei mi se arăta ca-n poveste tot mai zveltă, mai bălae, cu litania pe frunte, mă ruga să mai stau să-i cădelnițez iubirea, alergam să-i caut
LITANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347059_a_348388]
-
pot forma convingeri asupra punctului de vedere feminin. Din experiența avută cu soția mea am impresia că am fost prima și ultima ei iubire deși, sau tocmai pentru că, aveam copii (împreună). Tatonări sterile în cursul celor patru ani de facultate, despărțirea cauzată de absolvire deoarece țara avea nevoie de serviciile noastre în alte pitorești colțuri. Apoi reîntâlnirea accidentală soldată, fără voia mea, de rupere unei relații care, dacă întâlnirea ar fi întârziat numai două săptămâni, ar fi dus la căsătoria cu
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
și una de împrejurări... Într-o clipă se poate naște o legătură afectivă ce ține și are valoare o viață întreagă. Doar într-o clipă se poate naște o dragoste curată, se poate hotărî sau realiza o căsătorie sau o despărțire. Într-o singură clipă se poate hotărî soarta unui om, a unei comunități, a unui popor sau, dacă acceptați, decimarea acestora. Ar fi necesară doar o clipă de inteligență diavolească în care să se nască ideea unei arme care poate
VALOAREA FIECĂREI CLIPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347066_a_348395]
-
El a tăcut, știind că ea are dreptate...petalele trandafirului se scuturaseră și privighetoarea cânta altfel, despre iubire și moarte, despre trisțete și singurătate, depre năzuința lui doi înspre unu. La scăpăratul stelelor, turmele suiau dealul și buciumul suna, anunțând despărțiri. Într-o zi, Sephora a plecat. În el, cuvintele au început să se așeze altfel, după rosturi numai de ele știute. Codrii albeau în depărtare și spinii trandafirului se adânceau în carnea privighetorii, țintindu-i inima. Steaua numită cu numele
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
Toate Articolele Autorului Te-ai furișat în noapte, pe răcoare, Curgând pe deal prin picuri mici de taină Să-mbraci păduri și pomi în noua haină, S-aduci naturii-adâncă transformare. Ai dat în fugă frunzelor sărutul Primit plângând amar de despărțire, Iar florilor prin frig le-ai dat de știre Că le-ai răpit prezentul și trecutul. Ai prins pe vii sărutul cu rugina Doar dupa rod adăpostit în crame, Plimbând prin rânduri trena-ți de regina! Ai dat sărut cu
SĂRUTUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347131_a_348460]
-
dascăli binecuvântați ai mei, mi-au depănat cu o precizie caracteristică doar marilor regizori, cea mai frumoasă parte a vieții mele: copilăria! Mă simțeam minunat în compania lor, dar timpul scurtează, uneori cu brutalitate, clipele noastre cele mai frumoase... La despărțire ne-am îmbrățișat. Dar stupoare! Strângându-le pe rând mâna cu căldură, m-am cutremurat de ceeace mi-a fost dat să simt între palmele mele: Amândoi aveau palmele pline de bătături... Dar de ce? - i-am întrebat eu revoltat. Îl
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
Când frunză sunt și-n muguri iubito mă adori Nesăbuită-amantă ce încă mă condamnă La dragoste de floare și la viol de flori... Sunt, poate, doar o umbră a umbrei ce o caut În umbra ce ascunsă-i în triste despărțiri Pe un peron ce plânge în plânsete de flaut Când trenul nu oprește în gări de amintiri... Sunt sigur că-n ziua cea mai tristă și ploioasă Noi, oamenii, vom exulta îndurerați de dor La cea mai dragă, perversă și
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
operație efectuată în ziua următoare. Iar după amiaza aceleași zile sicriul deschis și împodobit cu flori a fost depus la „Chapelle ardante” a casei de pompe funebre, unde lumea putea să treacă și să-și lase floarea și lacrima la despărțirea de cel ce le-a fost drag. Erau așezate atunci patru sicrie - Pietro Pellegrino, Paul Ștefănescu, Michel Hanna și Albert Convey. Zâna a stat permanent în genunchi la capul lui, citind din cărțile de rugăciuni. La rugămintea ei și a
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
superbă a părintelui Popescu, ce abia putea să cânte din cauza plânsului, iar predica dânsului a fost iarăși prilej de valuri de plânsete în lăcașul inundat de lumini și lumânări aprinse în toate ungherele. După ce părintele și-a încheiat cuvântul de despărțire, colegii și prietenii lui Paul au ridicat în plânsete sicriul și l-au așezat în carul mortuar. Am pornit spre cimitir. Mergeam alături de Zâna și Andreea, de Anca și Louise, zdrobiți de durere. Scene teribile, cutremurătoare, pe un frig de
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
pe buza gropii cu pământ negru înghețat, a fost coborât după ultima slujbă a preotului în spațiul adânc și întunecos, așa cum a dorit Zâna, să aibă și ea spațiu deasupra lui mâine-poimâine, așa cum îi este rânduit. Scenele de adio, de despărțirea pământească nu se pot descrie. Este imposibil de relatat momentele de dramatism colectiv. Și nu pot decât să fac loc memoriei, să pot reține imagini, ca apoi să încerc să povestesc după timp ce s-a întâmplat și cum a
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
viața, ce ne dă și cât ne ia din ce avem pentru noi. Romanul „Mister” - fiindcă, da, e un roman modern, concentrat, așa cum se poartă la ritmul vieții de azi, o carte psiho-polițistă, gândită și construită excelent. Nu lipsesc iubirile, despărțirile, interesele personale etc., care dau savoare lecturii și te fac să zici că nu e deloc ușor să trăiești azi, într-un timp lipsit de orizonturi psihosociale limpezi, îndemnătoare spre adevăr și frumos. Misterul (din această veritabilă livre de poche
CITIND IN TRENUL DE SUCEAVA de RADU CÂRNECI în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357126_a_358455]
-
mi se părea deosebită față de cea cu un an în urmă. Mă simțeam “mare”, poate chiar mai mare deact mă vedea mami. Adesea îmi fugea gândul la Matei și încercam să-mi imaginez cum se descurcă el la țară. Poate despărțirea de Matei nu ar fi avut nimic deosebit și nu m-aș fi gândit la eldecât în treacăt, pentru că îmi crease atâtea probleme, dar de când aflasem că era orfan, o punte invizibilă mă lega de el și îl priveam cu
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
l turnau. Se uita la noi cu o licărire pe care o vedeam prima oară în ochii lui mari și întunecați: era milă, ne cerea poate să-l salvăm, era neputința lui de a înghiți laptele, sau poate era durerea despărțirii. -Tata-mare, i-am spus plângând, Cartuș plânge. -Plânge pentru că îi arde otrava stomacul și pentru că mă lasă fără băiatul meu frumos! mi-a răspus printre hohote. M-am aplecat și i-am luat picioarele din față în mâinile mele și
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
țipat toți cu disperare. L-am strâns cu și mai multă forță și am început să-l strig. Regretam că nu am putut să-i spun cât îl iubeam, pe bunul și frumosul meu prieten! Era așa de mare durerea despărțirii de Cartuș, că numai în clipa când, cu greu, mami m-a desprins de el, am știut că aici se oprea tot ce fusese mai frumos în copilărie. Pentru prima dată simțeam că în viață sunt multe lucruri care ne
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
știut că aici se oprea tot ce fusese mai frumos în copilărie. Pentru prima dată simțeam că în viață sunt multe lucruri care ne scapă de sub control și în afară de lecții, cel mai frumos lucru era prietenia și cel mai trist, despărțirea. L-am îngropat pe Cartuș în pământul înghețat de sub cais. Am săpat toți la groapa, pe care tata-mare a vrut să fie mare. Ani de zile, când intram și ieșeam din curte, primul gând era la Cartuș. Adesea îl salutam
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
mi se părea deosebită față de cea cu un an în urmă. Mă simțeam “mare”, poate chiar mai mare deact mă vedea mami. Adesea îmi fugea gândul la Matei și încercam să-mi imaginez cum se descurcă el la țară. Poate despărțirea de Matei nu ar fi avut nimic deosebit și nu m-aș fi gândit la eldecât în treacăt, pentru că îmi crease atâtea probleme, dar de când aflasem că era orfan, o punte invizibilă mă lega de el și îl priveam cu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
mi se părea deosebită față de cea cu un an în urmă. Mă simțeam “mare”, poate chiar mai mare deact mă vedea mami.Adesea îmi fugea gândul la Matei și încercam să-mi imaginez cum se descurcă el la țară. Poate despărțirea de Matei nu ar fi avut nimic deosebit și nu m-aș fi gândit la eldecât în treacăt, pentru că îmi crease atâtea probleme, dar de când aflasem că era orfan, o punte invizibilă mă lega de el și îl priveam cu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
chemat dintotdeauna, unde și-a văzut visul împlinit de cum a pășit pe pământul ei. După opt ani petrecuți la Saint Gervais, nea Mitică decide să se întoarcă în Statele Unite și de data aceasta se va stabili la Reno, în Nevada. Despărțirea de Saint Gervais nu a fost ușoară, mai ales că Sandra și Nicolae, cei doi copii ai săi au rămas acolo pentru a-și termina studiile, dar hotărârea era luată și nu a dat un pas înapoi. America îi lipsea
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
percepției în existența... (După o pauză. Se aude vuietul oceanului de parcă ar fi o muzică interstelara) ... Doamne am început să gândesc cu glas tare și singur. S-au vorbesc cu Tine oare!? Grea este și călătoria această. Grea este și despărțirea de patrie. Dar Dumnezeu când a creat Pământul nu a trasat și granițele. Patria noastră, a oamenilor, este Pământul! Așa că nu trebuie să-mi fie grea ... despărțirea. Călătoria aceasta este doar o mutare dintr-un loc în altul... în Patria
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
au vorbesc cu Tine oare!? Grea este și călătoria această. Grea este și despărțirea de patrie. Dar Dumnezeu când a creat Pământul nu a trasat și granițele. Patria noastră, a oamenilor, este Pământul! Așa că nu trebuie să-mi fie grea ... despărțirea. Călătoria aceasta este doar o mutare dintr-un loc în altul... în Patria noastră comună. Dar ce este Patria? (stă pe gânduri) După câte îmi amintesc din ce citeam despre semnificația acestui cuvânt, inseamna ... locul în care s-a născut
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
prin colburile drumurilor sătești de acasă, niciodată. Acestea au rămas neșterse în steaua lor aprinsă pe cerul copilăriei. Nu se poate niciodată, ca țara să nu își mai amintească de maestra Virginia Zeani, deși acesta-i absurdul inevitabil al vămilor despărțirii! Cursa împotriva anonimatului pământean urcă celebritățile atât de departe, cu prețul coborârii asupră-le a perdelei ce-i face rar văzuți și înstrăinați, îngreunând și făcând dureroasă întoarcerea la sine și în sine. Dezolarea începuse în aceste vremuri măcinate de
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]