2,337 matches
-
de vreme, are miros de levănțică și vine dintr-un timp mai bun (trecutul e, întotdeauna, mai bun!) în care oamenii trăiau liberi și fără griji. De ochii verzi ai unei fete frumoase și de scrisul frumos, în general. Ce detestă Mihai Zamfir? Cenușiul unei vieți deprimante, rutina, plictiseala gesturilor anodine, blocurile-ghetou și "cuceririle" comunismului, la grămadă. Scriitorul e un estet (și un calofil!), un Pașadia sufocat de miasmele "epocii de aur", care se agață de fiecare țigară și de orice
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
în care Ferdinand Lassale suferea - ca și, în grade diferite, prietenii săi Heinrich Heine și Karl Marx - de sindromul ,urii de sine evreiești" (der jüdische selbsthass). În 1860, de pildă, Lassale scria următoarele: Nu-mi plac evreii, ba chiar îi detest în general. Îi percep ca fiind nimic altceva decît fiii degenerați ai unui trecut măreț, dar dispărut. În ultimele secole de sclavie, acești oameni au dobândit trăsături de sclavi, și de aceea am o pornire atât de negativă față de ei
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
de vedere, nu fac excepție. Îmi aduc aminte cîteva imagini. Cea mai veche, cred, trebuie să fie focurile de artificii în ziua victoriei din Moscova, de la 9 mai 1945. Nu, nu mă încearcă nici o tentație de a-mi scrie memoriile. Detest să scriu, cum am spus. Î. Ați avut o copilărie bună, fericită? Ce așteptați de la părinții dvs. pe atunci? Libertate, tandrețe, nimic? R. Nu am așteptat nimic de la părinții mei. Nu stăteam prea mult cu ei cînd eram copil. Erau
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
Buican". Spun "oarecare", deși e limpede că la vremea lui acest Buican fusese un personaj notoriu, comunist entuziast, redactor la Scînteia și apoi la Contemporanul, de altminteri om muncitor și cu principii morale, nu clasica jigodie stalinist-leninistă. Buican, însă, îl detestase pe Celan, fiind unul dintre cei mai aprigi persecutori ai săi în perioada românească a biografiei poetului. Natural, prin urmare, ca Ovid Crohmălniceanu să-i comunice lui Celan vestea internării "tovarășului Buican" într-un azil de nebuni în ultima parte
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
multora iluzia că știu ce știe el, lipsindu-le numai ocazia de a o arăta. înainte de a le risipi iluzia, să adaug alte două trăsături. Una este moderația și vine direct din bunăcreștere. Mihai Zamfir nu sare niciodată peste cal. Detestă, bănuiesc, excesele de tot felul, dacă verbul n-ar fi el însuși excesiv pentru un om care dezarmează orice forțare a notei printr-un zîmbet mai înțepător decît vîrful de ac. în fine, n-am reușit niciodată să-l surprind
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
măcelăriile cu carne ieftină și, prin simpla fascinație a zâmbetului său, umplea iazurile cu pește și hambarele cu grâu și porumb. Astăzi, Ion Iliescu a devenit prizonierul unei lumi ce funcționează după alte legi. E o lume pe care o detestă, dar căreia nu i se poate opune. Toată agitația lui se reduce la speranța că-și va salva pielea și nu va mai fi întrebat niciodată de crimele înfăptuite. Sunt semne sigure că populația a înțeles à propos-ul. De pe la începutul
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
și rătăcit, eu, care nu sunt nici conte, nici bancher, nici luptător, nici artist, care într-un cuvânt nu sunt decât un Pierrot, dar care nu m-aș da pentru toți bancherii și artiștii de pe lume nu pentru că i-aș detesta sau m-aș crede superior lor, ci pentru că eu nu pot fi decât eu și iubirea mea este unică și nu se împacă nici cu titlul, nici cu arta, nici cu banii.” (p. 255-256). Obsesia fondului evreiesc îi dă complicații
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
lor proprie și, de multe ori, nu ni se supun. - Da, au viața lor. În fine, cu bricolajul m-am împăcat, dar ce mă fac, acum, cu bric-à-brac-ul?! - Și mai neplăcut e când suntem invadați de lucruri pe care le detestăm. Ca atunci când avem permanent în cap o aceeași melodie stupidă, de care nu ne putem descotorosi, chiar dacă suntem conștienți că nu am asculta-o niciodată de bunăvoie. - Exact ! De atâtea ori nu ne dă pace câte o plictiseală de melodie
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
proverbiala și, departe de a fi simplă exigenta belferească, era respect față de sine și respingere a comodității și a inerției." Dar cele mai impresionante gînduri au fost rostite cu acel prilej de fiul celui omagiat, Adrian Papahagi: "tatăl meu, daca detesta ceva cu ardoare, apoi erau lucrurile, operele lăsate la jumătatea drumului și avea obiceiul să-mi spună nu o dată: ăVezi tu, în cultura română totul zace la jumătate de drum, nimic nu durează mai mult decat durata unei vieți biologice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17634_a_18959]
-
Era și repezeala lui, delicată, să nu-mi producă vreo neplăcere. Trebuie să subliniez pentru toți românii care l-au citit și îl admiră că, de cînd mă născusem, nu cunoscusem un roman mai politicos și mai educat, civic. Tot detestînd țară, pe drept uneori, devenise, în Franța, un român pas comme leș autres. Nu era singurul cîștig. N-am să uit niciodată cum ma primise portăreasa, prevenită. Dar mă întrebase totuși, nu fără oarecare severitate cine sînt, de unde vin și
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
politic. Înclinam să credem că, mai curând, însuși cultul sau pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabila cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturbă actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează chiar, cu un fel de panică, semnele obișnuirii cu râul: "Amenințarea continuă și anxietatea permanentă se tocesc. Nu mai suntem răniți
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
de neînțeles. S-ar crede că are ceva cu autorul ei. Ne amintim că și în România literară, și nu o dată, cum venea vorba de același autor, C. Rogozanu își descoperea capacități de sarcasm nebănuite. Mă rog, l-o fi detestînd pe autorul cu pricina. Dar asta e o problemă prea personală pentru ca C. Rogozanu să-și compromită prestigiul de cronicar vărsîndu-și, cînd și pe unde apucă, năduful. Unora le place Liiceanu - iată titlul lungului articol din Observator. Ca să vezi dispreț
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
blestemul care s-a abătut asupra lor apar însă atunci cînd cîinii străzii zac inerți, nepăsători și triști sub aceleași automobile sau de-a lungul trotuarelor, lăsîndu-se ocoliți de pasul grijuliu al trecătorilor prudent-înțelegători. Ei sînt reprezentanții unei caste cînd detestată, cînd compătimită și ocrotită, căci “ei au, se înțelege, legătură cu săracii, complicitatea de soartă mai degrabă decît lupta care unește această dublă încarnare a decăderii într-o căutare ba nonșalantă, ba feroce, a deșeurilor ș...ț. Fantomatici, mîrîitori, nu
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
și metodele criticii din ,,imaginea omului în schimbare" pe care ne-o oferă producția literară. O evoluție ,,complet independentă" a discursului critic față de literatura de ficțiune (discurs care se aventurează uneori a o pune cu dispreț în paranteză, a o detesta precum o erezie!), chiar în cazul teoriei literare, așa cum se întîmplă cu ,,ideile critice" profesate de Adrian Marino, ni se pare o himeră. Nimeni nu pretinde azi, cu seriozitate, ,,a rupe" critica de ideile epocii, a o ,,izola", cu atît
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
cunoaște teama și preferă o moarte glorioasă unei vieți tihnite, însă este neîndurător, refuzând familiei dușmanului său până și consolarea de a-i preda corpul acestuia. Îl umanizează însă prietenia pentru Patrocle. Ahile întruchipează virtuțile eroului războinic. Spre deosebire de el, Hector detestă războiul și nu luptă pentru glorie, ci pentru a-și apăra cetatea; este iubitor de pace și de rațiune. Figurile celor doi eroi reies și din cuvintele pe care și le adresează înainte de luptă - procedeu des folosit de Homer pentru
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
sculptură. Prima lucrare a fost bustul lui Florian, băiatul nostru, pe vremea când avea cinci ani. De atunci, am pierdut șirul...“. Tăvița nu și-a părăsit bărbatul nici atunci când represaliile regimului comunist s-au abătut asupra casei, tulburând liniștea familiei. Detestând politică adoptată de noul regim și înarmat cu principii morale, Anton Barbu nu a încercat deloc să-și ascundă adevăratele crezuri. Ba chiar și le-a expus în zeci de poezii anticomuniste, făcute nu o dată publice, lucru care i-a
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
Vrăbiile se întâlnesc prin sat, iar rândunicile și lăstunii s-au rărit considerabil.Păsările de câmp întâlnite mai des sunt prepelița, potârnichea, ciocârlia și ciocârlanul, precum și răpitoarele, eretele și uliul. Prin poduri se adăpostesc răpitoarele de noapte, huhurezii și cucuvelele, detestate dintr-o superstiție stupidă. Prin pădure ar mai fi existat bufnițe, dar acum mai sunt doar granguri, mierle, sturzi, ciocănitoare, sticleți, cinteze, pițigoi și pupeze, și desigur, vestiții cuci. Din păcate turturelele au dispărut prin anii 60, eliminate de guguștiuci
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
care erau suprimate de către autoritățile ruse. Tatăl său, pe care îl chema tot Józef, luptase în revolta din ianuarie 1863 împotriva dominației rusești asupra Poloniei. Familia sa nu era de acord politicile cu de rusificare ale guvernului rus. Tânărul Józef detesta profund participarea la slujbele ortodoxe ruse și a părăsit școala cu o aversiune nu numai față de țarul rus și Imperiul său, dar și pentru cultura acestuia, pe care o cunoștea acum bine. În 1885, Piłsudski a început să la (astăzi
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Cupa UEFA a doi dintre câștigători. Succesul unuia dintre primii câștigători, FC Girondins de Bordeaux, de a ajunge în finala Cupei UEFA 1995-96 a încurajat UEFA să mai adauge un al treilea loc pentru Cupa UEFA în 1996. Multe cluburi detestă competiția și o consideră disruptivă în cadrul pregătirilor pentru noul sezon. Drept consecință, nu se înscriu în competiție chiar dacă sunt chemate. În mod special, ca urmare a relansării din 1995, cluburile din Anglia și Scoția erau sceptice cu privire la competiție; după ce le-
Cupa UEFA Intertoto () [Corola-website/Science/298714_a_300043]
-
Beiuș, Năsăud. Reprezentanții cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Ion Budai Deleanu. Iluminismul a fost receptat în Transilvania la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Mișcarea iluministă transilvăneană își are rădăcinile în curentul iluminist european. Acesta "detesta trecutul pentru iraționalul, ignoranța și întunecimea sa, și pornea la reformarea societății în numele rațiunii, luminii, culturii." Curentul iluminist a început la nivelul elitelor intelectuale. În Austria iluminismul a luat în plan politic forma absolutismului luminat, întemeiat pe nobilime. Absolutismul luminat
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
Stuart, Lord Darnley, care la rândul său putea pretinde tronul Angliei. Această căsătorie a fost prima dintr-un șir de erori ale Mariei, care au permis victoria protestanților scoțieni și a Elisabetei I. Henric Stuart devine în curând impopular și detestat în Scoția, printre altele și pentru că a ordonat uciderea secretarului italian al Mariei, David Rizzio. În februarie 1567 Henric este asasinat de un grup condus probabil de James Hepburn. Puțin mai târziu, în 15 mai 1567 James Hepburn se căsătorește
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
foarte serioasă micuța Șaisprezece ani întro companie multinațională dintre care doisprezece ani pe poziția de director general este prea mult i fe ce divizia de investiții private a băncii mondiale pune cărțile pe masă acum mau bătut în plină stradă detestă snobismul și lipsa bunului simț nu văd cum ar fi putut prelucra cineva această înregistrare e principala problemă a orașului sunt în asistențe și pe lângă mașini de foarte mult timp experiența vine însă jucând și acumulând prețul unei ore de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
calm și înțelegere sunt menite să demitizeze această lume sordida față </i></spân><spân lang="ro-RO"><i>de</i></spân><spân lang="ro-RO"><i> care noi, majoritarii, „fraierii” în termenii cărții, ne raportăm destul de pervers: pe de o parte îi detestam și vrem să-i închidem într-o groapă cât mai adâncă a inconștientului nostru, pe de </i></spân><spân lang="ro-RO"><i>altă,</i></spân><spân lang="ro-RO"><i> ne lăsăm seduși de curajul lor. Întrebările pe care i le-
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
la limita subzistenței. Miza neoliberalismului este destrămarea unei posibile solidarități între cei defavorizați și asmuțirea unor săraci împotriva altor săraci. În loc să ne înfurie profiturile nesimțite și adesea expatriate ale marilor corporații, noi ne mândrim că lucrăm la ele și îi detestăm pe asistații sociali care trăiesc din banii noștri, care trag țara înapoi șamd. Litaniile populiste și speculațiile abundente despre leneșii vinovați de sărăcia țării îmi evocă o situație descrisă de Karl Polanyi, desprinsă din Anglia începutului de secol 19. În
Teaser G.A.P.#17 /// Munca și nemunca în România: mituri și pseudo-realități () [Corola-website/Science/296191_a_297520]
-
-l cuprinde, că el intra în rândul eroilor” Franco nu avea nicio înclinație pentru prezență publică, nu era carismatic, mic de statura, nu avea capacitatea de a vorbi în fața unui mare public, iar ca personalitate era o figură ștearsă.Franco detesta politică și pe politicieni.Toată perioadă dictaturii, cuvinte că liberalism, democrație etc. erau șterse de cenzură, iar unui apropiat Franco i-a spus să nu se bage în politică. Marea abilitate a lui Franco a fost de manipulator de oameni
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]