2,392 matches
-
rămăseseră majoritatea efectelor mele personale În timpul călătoriei din vară. Toate hainele mele pentru interviuri erau făcute vraf pe canapeaua lui Lily. Încercasem să Îi spăl vasele, să Îi golesc scrumierele și să cumpăr cutii de Înghețată Häagen-Dasz ca să nu mă deteste, dar mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru plimbările duminicale și trusa de machiaj erau la el acasă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum se făcea că Întreaga lume se topea și devenea inexistentă și că tot ceea ce rămânea atunci când toate celelalte dispăreau era Runway. Și era cu atât mai greu de explicat fenomenul atunci când mă gândeam că Runway era, de fapt, ceea ce detestam cel mai tare pe lumea asta. Și totuși, era singura care conta. — Uite ce e, trebuie să mă duc Înapoi la Joey. Are doi prieteni În vizită și probabil că au dat deja casa peste cap. — Joey? Asta Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu unul. Între doi, Însă, mă simt În largul meu. 26 aprilie 1963 (vineri) Nu sunt În stare să scriu nimic. Nu știu ce am. Sper că o să urmeze o perioadă În care să pot scrie mai departe mult. Pe Vasile Îl detest. Nu pot să Îl văd În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la București. Bătrânul Iuga își freca mâinile mulțumit: ― Lasă, drăguțo, că asta e minunată pentru semănăturile de toamnă! Asta face multe milioane, multe de tot! ― O fi, papa, dar eu nu sufăr ploaia nici la oraș! La țară barem o detest! Grigore se schimbase de când sosise Nadina. Numai după ce a strîns-o iar în brațe și-a dat seama că fără ea viața lui ar fi zdrobită. Îi scuză toate greșelile, acuzîndu-se pe sine pentru ele. O femeie ca ea are dreptul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui. Te superi dacă-l las și pe el pe linie? Întrebă ea. — Nu. Chiar vreau să te aud cum Îi spui. Fără Îndoială, Michael va fi alături de mine când vom analiza situația după ce Penelope va Închide, pentru că el Îl detesta pe Avery chiar mai mult decât mine. Se auzi un clic, urmat de o scurtă tăcere, apoi de Încă un clic. E cineva acolo? chițăi Penelope. Nu era o fată care să chițăie de obicei. Michael? Bette? Mai sunteți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de repede au trecut următorii cinci ani. Cinci ani Întregi dispăruseră În gaura neagră a programelor de training, a rapoartelor trimestriale și a primelor de sfârșit de an, lăsându-mi exact atâta timp liber Încât să-mi dau seama că detestam tot ce făceam cât era ziua de lungă. Nu mă ajuta cu nimic faptul că mă descurcam bine - asta părea oarecum să Însemne că făcusem alegerea corectă. Totuși, Will știa că greșisem, În mod evident simțea asta, dar până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu cursurile de yoga... Încă mai aștepta. Nu primeam nici un ajutor. —Nu ești homo? Mi-am ținut respirația, sperând că nu era În faza de negare sau, și mai rău, În faza În care dăduse totul pe față și se detesta pentru asta. —Homo? — Da, cum ar veni Îți plac bărbații. —Vorbești serios? Păi, nu știu, mi s-a părut... —Homo? Crezi că sunt homosexual? M-am simțit de parcă mă Învârteam pe platourile de filmare ale unui reality show, unde toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fac singuri, adăugă Leo dintr-o suflare. —Baloane, magicieni, prăjituri pe care le poți face singur, mașini de făcut baloane, spuse Skye, fără vreo urmă de entuziasm. —Un tip În costum de Shrek. —Să vopsim fețele copiilor În verde. Părinții detestă vopsitul pe față. Putem face multe alte chestii. Poate minisaltelele alea de țopăit? —Glumești? Risc absolut. Parcă ne-am scrie În frunte „Dați-ne În judecată“. Apropo de asta, ce ziceți să scriem „Shrek“ cu litere verzi imense, luminoase? Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vorbeai la un moment dat de planning familial? Ce s-a Întâmplat cu asta? Am vorbit despre o grămadă de lucruri, tată. Dar a apărut chestia asta și Îmi place. E chiar așa de rău? Știam că par defensivă, dar detestam conversația asta. Zâmbi și-și puse mâna peste mâna mea, pe masă. Sigur că nu e așa de rău. Știm că până la urmă o să-ți găsești calea. —Să-mi găsesc calea? Mai condescendent nici nu se poate. Nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reușisem să stabilesc dincolo de orice Îndoială că Sammy purta boxeri Calvin Klein. Intră tu prima. Fă ce trebuie să faci ca să treci de următoarele câteva zile - dar să nu-l atingi pe Philip Weston În nici un fel, mod sau formă. Detest ideea că stai În aceeași cameră cu el. Își Încreți buzele În jos, Într-o demonstrație de dezgust și se scutură un pic. —O, da, iar eu mor de fericire când mă gândesc cum te strecori În pat lângă Isabelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
furie ale tatălui ei. Acesta, un pianist spaniol celebru, cu un temperament impetuos și excentric, părăsește domiciliul conjugal în 1913, când Anaïs nu avea decât zece ani. Din acea zi, fetița începe să-i scrie acestui tată deopotrivă adorat și detestat scrisori care se vor transforma treptat în jurnal intim. În perioada adolescenței, fragila Anaïs cucerește mai mulți bărbați, însă flirturile ei rămân mereu caste și romantice. Cu vărul său Eduardo Sanchez, "prima pasiune adevărată a vieții mele"102, tânăra nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aceast? perioad?, curiozitatea fă?? de propria lor societate; ei erau prizonierii unui reflex conservator, obi?nui?i cu practicile celei de-a III-a Republici, pe care n-o iubeau �ndeajuns pentru a o transfigura, pe care nici n-o detestau �ntr-at�ț �nc�ț s? o disece analitic său s? se revolte contra ei�. Durkheim �?i r?sp�ndise �nv???tură! Institutorii au �nv??at copiii s? respecte patria, s? justifice colaborarea claselor sociale, s? accepte comuniunea �n cultul drapelului
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
aceast? perioad?, curiozitatea fă?? de propria lor societate. Ei erau prizonierii unui reflex conservator, obi?nui?i cu practicile celei de-a III-a Republici, pe care n-o iubeau �ndeajuns pentru a o transfigura, pe care nici n-o detestau �ntr-at�ț �nc�ț s? o disece analitic său s? se revolte contra ei. Discu?ia politic?, cu caracter ideologic, a fost pasionat? �n cursul anilor treizeci; ea a avut un curios caracter de �alienare�, ideologiile de import, comunist? ?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de evoluție a datoriilor țărilor africane, asupra manifestărilor pacifiste din Occident, asupra sumbrelor realități ale lumii capitaliste în care șomajul progresează. Și totuși, Ceaușescu nu mai este crezut. Opinia publică îl urăște acum, așa cum odinioară îl iubea. Soția lui este detestată. Cuplul este atacat prin formule lapidare, de genul: El este nebun, iar ea este rea". Fiul lor, Nicu, făcut de rușine public cu trăsnăile lui, este înlocuit în octombrie 1987 din fruntea UTC, pe care o conducea din 1976. Descurajarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
versiunea originală a filmului făcînd din ea o victimă tragică a propriei situații eroina se sinucide în cada de baie. Filmul însă revine asupra acestui final: soția o împușcă mortal pe femeia singură, pe care publicul este indus s-o deteste, punînd-o în contrast cu viața fericită de familie amenințată de răul reprezentat de Alex. Una din scenele-cheie o arată pe aceasta privind cu o curiozitate morbidă o scenă de familie în care Dan îi dăruiește fiicei sale un iepuraș, în timp ce soția îi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cel mai groaznic bombardament din istorie nu l-a putut îndepărta de pe poziție pe Hussein, ale cărui sprijin și putere șubredă erau în mod evident mai puternice decît se credea. Hoagland credea, de asemenea, că "el [Hussein] e atît de detestat în propria-i țară încît înfrîngerea sa, chiar și cu ajutorul unor forțe străine, va fi privită ca o eliberare de chiar poporul său și de multe țări ale lumii arabe". După cum s-a dovedit, atît Irak-ul, cît și lumea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Pentru detractorii săi, ea se află pe treapta cea mai de jos a spiritului comercial vulgar și a manipulării prin media, culmea consumatorismului banal nestăvilit din cultura media. Madona a devenit un spațiu al controverselor, o figură deopotrivă adorată și detestată de public, criticată de reprezentanții lumii academice. Majoritatea polemicilor sînt însă pornite de dragul polemicii, participanții postîndu-se pe poziții ireconciliabile, pro sau contra, nereușind să surprindă multe dintre aspectele fenomenului. În vreme ce unii o elogiază ca pe o revoluționară subversivă în spațiul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și conștiință tragică. În 1989, cu ocazia ediției aniversare de treizeci de ani, Roth a scris o prefață ce poate fi privită ca un autoportret al artistului la tinerețe: vorbind despre sine ca despre un "scriitor embrionar", își amintește ce detesta pe vremea aceea - revistele Time și Life, Hollywood-ul, televiziunea, lista best-seller-urilor, publicitatea, McCarthysmul, Cluburile Rotary, prejudecățile rasiale, mentalitatea americană despre progres și prosperitate, adică tot ceea ce însemna "filistinismul sufocant al acelor vremuri". Citea tot timpul, zeci de cărți - Saul Bellow
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un ascultător/ cititor naiv sau nepregătit. Intoxicarea cu povești este, după cum bine se știe, la fel de periculoasă precum cea cauzată de droguri. Ramona intră într-un teritoriu real/ imaginar alunecos, presărat cu nenumărate capcane. Se îndrăgostește de bărbații doamnei Manea, îi detestă și dezvoltă o dependență imposibilă de ei, de Saint Tropez-ul și Parisul dominatoarei. Acesta îi servește fetei, de fapt, doze tari de narcotic, o și imobilizează la propriu pentru a o infecta până la capăt. Ulterior,Vali îi scrie Ramonei că
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cît și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cât și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
e rezervat celeilalte fiice, Ana. Asupra Tabitei sunt îndreptate alte arme cu bătaie lungă, fie tot de ordin verbal, fie simbolic. Spre exemplu, faptul că mama îi aduce un buchet din florile pe care atât ea, cât și fiica, le detestă, dobândește în ochii celei din urmă proporții enorme. Episodul autopsierii cadavrului tatălui în curtea casei este un nou prilej de a expune ambivalența epuizantă a sentimentelor fiicei - vinovăția și suferința că nu a putut gestiona diferit relația cu un tată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
părinților lor. Dincolo de o serie limitată de redundanțe și hiperbole ce dăunează armoniei narative (o serie de repetiții se cer corectate, câteva elemente dezechilibrează personajul Màriei, cel mai evident fiind detaliul ce o propulsează în sfera obsesiei compulsive - femeia își detestă viața și, implicit, copiii și nu vrea să le lase acestora nicio moștenire, de aceea își risipește bruma de avut și banii greu munciți, primiți de la aceștia) romanul este o relatare foarte vie a modului în care sfârșitul lumii este
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a devenit colectivă. Cu timpul, îi este uitată brutalitatea, lumea își amintește doar de trăsăturile lui pozitive, de ceea ce era bun în viața de odinioară. Adăugîndu-se culpabilității, nostalgia copilăriei potolește ura și temperează criticile. Încet-încet, apare atracția față de cel dispărut. Detestat cît timp trăia, acesta este iubit în efigia lui, în amintirea-i. În cele din urmă, este divinizat. În jurul lui, ia naștere o religie, mai exact religia. Ea tăinuiește uciderea și, aș adăuga, eșecul acesteia. Căci dacă fiii au ucis
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
chinuitoare. Neputînd-o face în realitate, el se străduiește în imaginar. De aceea, își fabrică o altă familie. Își face un alt tată și o altă mamă dacă nu cumva se atașează de bunici (ca în cazul lui Sthendal care își detesta tatăl și își adora bunicul). Nu vedem oare și numeroși adulți evadînd din mediul lor real și făurindu-și un ideal, populat cu creaturi pe placul inimii lor? Astfel, copilul își creează o altă lume pentru a rezista celei în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]