KorAP: Find »[drukola/base=dezamăgi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...160 >

3,976 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

întreb, de ce ai ieșit, și el îmi spune, nu îmi place să văd cum se deschide un cadou, îmi place să descopăr totul dintr-odată, apoi mă examinează cu o privire serioasă, membru cu membru, mi se pare că este dezamăgit și îmi cer imediat iertare, trupul meu este mult mai frumos în pictura ta, dar el spune, poate, dar mult mai puțin interesant, eu nu caut frumusețea, și deodată ia tabloul cu mine goală și îl rupe în fața ochilor mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și alunecoși, lăsând un urma lor o dâră sfidătoare de insulte, intru în salon, bărbatul de vizavi se ridică din nou în șezut plin de speranță, după care se prăbușește dezamăgit pe pernă, dar Udi nu se mișcă, este înconjurat de cortul său, așa cum făcea și în excursii, eu trag perdeaua cu o veselie forțată, Udighi, ce faci, iar el îmi răspunde printr-un zâmbet șters, pe chipul său se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
că vom fi împreună mă va pune pe mine într-o situație dificilă, tensionată, voi fi din nou sfâșiată între ei doi, nevoită să o văd încercând să îi reaprindă dragostea, să mă supăr din nou pe el pentru că o dezamăgește, iar eu, eu nu mai am putere pentru așa ceva, o sun pe mama, vocea ei este tristă și joasă, atât de diferită de vocea ei de altădată. Ce faci, o întreb eu, iar ea răspunde, m-am trezit din pricina ulcerului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
scurt de viață pentru noi și cum se va termina el și ce anume se va întâmpla cu Noga, iar în clipa în care îmi amintesc de ea, lacrimile încep să îmi curgă, voi fi nevoită din nou să o dezamăgesc, cu siguranță că așteaptă să ne întoarcem mâine acasă relaxați și fericiți și să o închidem înăuntrul fericirii noastre ca într-un palat minunat. Pe coridoare înaintează spre noi aspiratoarele, grăbind oaspeții să iasă din camere, să se lase absorbiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
va întoarce la mine, nu o pot ajuta, dar iată că acum o aștept, traversez din nou strada pustie, râul fierbe, pe malurile sale îngenunchează mașinile însetate, cum va proceda ea, nu are pe cine se baza, iar eu o dezamăgisem. În cele din urmă, n-am de ales, trebuie să intru, apăs fără să vreau clanța spre poveștile acelea pline de secrete, fetele strâng deja tacâmurile de la micul dejun, hainele lor emană miros de omletă uleioasă și salată cu lămâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
îndeasă în mașina de spălat până și hainele de iarnă, pantaloni matlasați și bluze cu mânecă lungă, chiar și câteva pulovere. Printre aburii moi, respir ușurată, cât de plăcută este liniștea aceasta goală a nopții, nimic nu te mai poate dezamăgi, iată că văd o cămașă și o pereche de pantaloni apropiindu-se de mine, ca și când ar fi crescut înăuntrul lor mâini și picioare, da, sunt mâinile și picioarele lui, el este înăuntrul hainelor sale, din pricina faptului că eram obișnuită ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
la asta de luni de zile, știu că nu am de ales, rutina aceasta a noastră este bolnavă, între noi nu este decât încordare, nu sunt decât sentimente negative, nu mai pot trăi într-o asemenea atmosferă, tot timpul te dezamăgesc, o dezamăgesc pe Noga, nu mai pot continua astfel, nu mai pot trăi încă patruzeci de ani la umbra furiei tale, îmi ridic deodată capul, ca și când ar fi fost tras de un arc, și spun, așa că pentru a nu dezamăgi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
de luni de zile, știu că nu am de ales, rutina aceasta a noastră este bolnavă, între noi nu este decât încordare, nu sunt decât sentimente negative, nu mai pot trăi într-o asemenea atmosferă, tot timpul te dezamăgesc, o dezamăgesc pe Noga, nu mai pot continua astfel, nu mai pot trăi încă patruzeci de ani la umbra furiei tale, îmi ridic deodată capul, ca și când ar fi fost tras de un arc, și spun, așa că pentru a nu dezamăgi pleci, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
dezamăgesc, o dezamăgesc pe Noga, nu mai pot continua astfel, nu mai pot trăi încă patruzeci de ani la umbra furiei tale, îmi ridic deodată capul, ca și când ar fi fost tras de un arc, și spun, așa că pentru a nu dezamăgi pleci, asta faci tu în loc să încerci să repari? Așa lupți tu? Sunt lucruri care nu mai pot fi reparate, spune el, trebuie să ne obișnuim cu ideea, nu vorbește despre puloverul deșirat, care ar putea fi tricotat din nou, relația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
și acordul său în privința trimiterii copilului spre adopție, acum ești mulțumită? Nu, spun eu, nici măcar nu mă deranjez să închid ușa în urma mea, cum să fiu mulțumită, când în ochii mei el e de două ori pierdut acum, mă întorc dezamăgită în biroul meu, încerc să rememorez tot ceea ce îmi povestise Yael despre el, un singur lucru îmi amintesc în mod clar, nu își părăsise soția, nu își va părăsi soția, un singur bărbat își părăsise cu ușurință soția pentru alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
cotrobăi prin geantă și scot bucățica aceea albă de hârtie, anunță-l pe el, respir cu dificultate, mă precipit atât de tare, parcă eu aș fi aceea care pune bazele unei noi familii, în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu o săptămână, mașina mea micuță se transformase într-o ambulanță improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
devin din ce în ce mai puternice, ca și când cineva care ar dormi acolo m-ar fi rugat să îl trezesc, dar nici o urmă de viață nu răzbate din camera aceea micuță pe care o iubisem atât de mult, Naama nu răspunde, eu mă rostogolesc dezamăgită pe scări, mă prăbușesc peste cutia lui poștală, Naama Korman, scrie acolo, nu mai este nimic de făcut, nu sunt eu, doar o coincidență care nu spune nimic. Mă îndrept încet spre casă, roțile mașinii se învârt sub greutatea vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

Fitzgerald. Marele Gatsby a deținut locul întâi în sufletul meu multă vreme. Când mi se făcea dor de roman, îl luam de pe raft, îl deschideam la întâmplare și citeam câteva pasaje. Devenise pur și simplu un obicei. Nu m-a dezamăgit nici măcar o dată, nu am găsit nici o pagină plictisitoare. Era splendid. Am vrut să le spun și altora cât e de superb, dar nu-l citise nimeni din jurul meu [i nici nu părea că ar intenționa cineva să citească Marele Gatsby

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-i place singurătatea. În ceea ce mă privește, pur și simplu nu caut să-mi fac prieteni, asta-i tot. Nu vreau să găsesc cu tot dinadinsul dezamăgirea. — Ia uite la el! „Nimănui nu-i place singurătatea. Nu vreau să fiu dezamăgit!“ se maimuțări ea. Cred că sunt idei tocmai bune pentru o autobiografie. — Mulțumesc, am răspuns, sec. — Îți place culoarea verde? — De ce mă întrebi? — Pentru că porți un tricou verde. — Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice. — „Nu în mod special

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
da, pe vremea aceea trebuie să fi fost bună, am zis. — Acum nu mai e? a întrebat el. L-am asigurat că nu știam mare lucru despre carnea de porc și mi s-a părut că răspunsul meu l-a dezamăgit. El ar fi vrut să continuăm conversația, dar i-am spus că trebuia să prind autobuzul și am luat-o spre drum. Deasupra râului mai pluteau niște pete de nori, dar vântul blând încerca să le ducă spre versantul muntelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Am dus o viață ciudată, spuse Reiko, dar n-am crezut niciodată că o să-mi scoată chiloții un bărbat cu nouăspreceze ani mai tânăr decât mine. — Preferai să ți-i scoți singură? Nu, continuă, te rog, dar să nu te dezamăgească ridurile mele. Îmi plac ridurile tale. Mă faci să plâng, șopti ea. Am sărutat-o de sus până jos, având grijă să îi cuprind, cu limba, toate ridurile. Avea sâni ca de fetiță. I-am mângâiat și i-am prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Înțeleg. — Deci nu vrei? Așa cum v-am zis și aseară, nu pot. — Da’ n-o să te-apuci să vorbești? Întreabă Pancho. Chestia aia pe care n-o Înțelesese ca lumea Îl făcea să fie al dracu’. BĂnuiesc că era și dezamăgit. Nici măcar nu m-am obosit să-i răspund. N-oi fi și tu vreun lengua larga, ha? continuă pe același ton. — Nu, nu cred. — Ce vrei să zici? Ne ameninți? Auzi, nu mai fi și tu așa dur dis-de-dimineață. SÎnt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dacă poți face cea mai mică faptă bună-n viață, merită s-o faci. Așa că eram bucuros că-l sunasem pe prietenul meu, Pepé, de la Seguridad, pentru că Luis Delgado era un client vechi la Chicote și nu voiam să fie dezamăgit sau scîrbit de chelnerii de-acolo Înainte să moară. Fluturele și tancul În seara aia mă-ntorceam spre casă, de la biroul de cenzură spre hotelul Florida, și afară ploua. Așa că pe la jumătatea drumului m-am săturat de-atîta ploaie și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Vrei să... — Nu, te rog. SÎnt moartă. — Hai să... Nu. Te rog să mă crezi. Nu știu cum să-i spun altfel. Apoi, mai tîrziu, vocea ei sparse tăcerea: — Roger. — Da, fata mea. — Ești sigur? — Da, fata mea. — Și nu te-a dezamăgit nimic? — Nu, fata mea. — Crezi c-o s-ajungi să mă iubești cîndva? — Te iubesc, minți el. Voia să spună că adora ce făcuseră. — Mai zi o dată. — Te iubesc, minți din nou. — Încă o dată. — Te iubesc, minți. Asta-i a treia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
a nu trebui să mergi la baie.“ Camera lor era la etajul paișpe și nu era prea răcoroasă. Însă dacă dădeai drumul la ventilatoare și țineai ferestrele deschise era deja mai bine și, după ce plecă valetul, Helena spuse: — Nu fi dezamăgit, dragul meu. Te rog. E minunat. — Speram să fac rost de un aparat cu aer condiționat. Nu prea poți dormi cu așa ceva. Parcă ai fi Într-o pivniță. Așa e foarte bine. — Am fi putut Încerca și la celelalte două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Îți salvez viața. Uneori te salvez de la Înec, alteori din fața unui tren, cîteodată Într-un avion și altă dată la munte. Poți să rîzi dacă vrei. Și mai e una În care apar În viața ta cînd ești dezgustat și dezamăgit de toate femeile și mă iubești așa de mult și eu am așa de mare grijă de tine, că intri Într-o epocă În care scrii minunat de bine. Asta-i foarte frumoasă. Azi mi-am imaginat-o din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

în spatele nostru. Am procurat o mașinărie specială pentru asta! La început, membrii clubului s-au gândit că e cam de prost gust, dar până la urmă i-am convins, acum vor chiar s-o cumpere, iar noi suntem un pic cam dezamăgiți pentru că am fi dorit s-o păstrăm în biroul nostru. Daiquiri este o băutură nemaipomenită, rafinată, spumoasă și, mai ales, nu lasă impresia că ar conține alcool. —A fost ideea lui Juliet, continuă Lewis, cea despre care vorbea Liam. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
se ajunge la o cărare pierdută în tufișuri decorative și iarbă înaltă; trecem pe lângă un teren de golf, unde niște moșneguți par să joace la marea artă, apoi pe lângă o serie de case mai arătoase, situate chiar pe mal. Mă dezamăgește faptul că plaja e acoperită cu pietriș. Noroc că nu comentez nimic, aș dovedi cât sunt de toantă. Plajele din Anglia nu prea sunt acoperite cu nisip. Mi-aș fi dat seama, dacă mi-aș fi pus puțin mintea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
comun a aventurii noastre, dar adevărul e că, odată ce a ieșit Jake din scenă, m-am întors la jelitul după Patrick. Îmi pare, în mod ciudat, un teritoriu sigur: îmi e familiară această durere, nu există nimic care să mă dezamăgească, nici o speranță care și-ar putea rata ținta. Mă consolez în fiecare seară cu nesfârșitele fantezii ale reîntoarcerii lui, dar fanteziile acestea au început să-și piardă din claritate; nu-mi mai dau mulțumirea și liniștea pe care mi le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
l-aș fi găsit la mine acasă, șezând pe prag cu un braț de flori, dar acum îmi tot vine în minte expresia aceea a lui de câine vagabond, aceea care înseamnă de fapt că a eșuat, că m-a dezamăgit, că nu poate fi iubitul care aș vrea eu să fie. Îi spun lui Davey că m-am despărțit de tipul cu care eram. Îi relatez toată povestea - fără să pomenesc numele lui Jake, desigur - iar Davey îmi spune tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]