2,185 matches
-
sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul lui Nero. Despărțirea de viață coincide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Abia în 1989 P. își publică prima carte de poeme, Cu acul pe săpun, în editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
o dorință: să plece acasă. Groaznica iarnă 1916-1917 a căzut ca un blestem asupra satelor Moldovei, izolînd chiar și în Iași, familie de familie, partidele adverse unele de altele și mediul rural de orașe. Sub pătura de zăpadă colcăiau mizeria, deznădejdea, zădărnicia și o devastatoare epidemie de tifos. Situația era dramatică: un milion și jumătate de refugiați, un milion de soldați ruși; penurie de alimente și locuințe, lipsă de combustibil și 100.000 de morți de tifos. Elita bucureșteană (membrii Regimului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
profit și pierdere industrială, nici În funcție de valoarea netă a bunurilor naționale În 1945 față de 1938, ci În distrugerea palpabilă a comunităților și a mediului Înconjurător. De aici trebuie să Începem pentru a Înțelege trauma din spatele imaginilor pline de tristețe și deznădejde care au atras atenția observatorilor În 1945. Foarte puține erau orașele europene, mari sau mici, care au scăpat din război neatinse. Printr-un acord tacit sau din pură Întâmplare, centrele istorice ale unor orașe europene celebre - Roma, Veneția, Praga, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când viața era Încă grea și lipsurile generalizate? Mai Întâi, tocmai pentru că vremurile erau dificile, sistemul postbelic de asistență socială garanta un minim de dreptate sau echitate. Nu era revoluția spirituală sau socială visată de partizani, dar contrasta salutar cu deznădejdea și cinismul din perioada de dinainte de război. În al doilea rând, statele asistențiale din vestul Europei nu divizau politic populația. Deși erau orientate spre redistribuirea veniturilor În scopuri sociale (unele mai mult decât altele), aceste state nu erau câtuși de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lase urmă de Îndoială, că a trecut de mult vremea când țările europene se ciondăneau Între ele pentru dominația mondială. Europa nu mai are ce spera În direcția asta și orice european care tânjește Încă după puterea mondială e sortit deznădejdii sau ridicolului, ca Napoleonii fără număr din spitalul de nebuni. Max Frisch (iulie 1948) Fiindcă trupele noastre erau acolo, europenii nu și-au mai făcut treaba. N-au făcut sacrificii nici măcar pentru siguranța propriilor soldați. Dwight Eisenhower Motivul principal pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
august 1950, parlamentul italian a Înființat Cassa per il Mezzogiorno, un Fond al Sudului, cu scopul de a canaliza bogăția națională spre Sudul sărăcit. Nu era În sine o idee nouă: primele demersuri de la Roma pentru a atenua sărăcia și deznădejdea Sudului au fost Întreprinse la Începutul secolului XX de guvernele reformiste ale lui Giovanni Giolitti. Dar eforturile anterioare nu se soldaseră cu succese și singura soluție pentru necazurile italienilor din sud rămânea (aceeași Încă de la apariția Italiei moderne) emigrația. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit moartea și celor din morminte, dăruindu-le viață veșnică. Neamul nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot pasul, fețe triste și frunți întunecate, cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid național creștin, întemeiat de Titel Petrescu, patriarhul socialismului în România, care a fost întemnițat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale veșniciei”. În „țara umbrelor” deznădejdea nu-l covârșește pe căutătorul de esențe pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]