2,241 matches
-
începând cu discipolii lui Huss, continuând cu discipolii lui Luther (mai ales sași) și Calvin (mai ales unguri), fiecare încercând să atragă populați a românească de partea sa. Primul pas în această încercare a fost făcut prin traducerea bibliei datorată diaconului Coresi la cererea și îndemnul calvinilor. Cele 4 evanghelii (1561), Apostolul (1563), Tâlcul Evangheliilor sau Cazania cu Moliftelnicul (1564) și Psaltirea (1570), tipărite de Coresi au făcut ca pentru prima dată cuvântul lui Dumnezeu să poată fi auzit și înțeles
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
biserici (ca de exemplu cea din Rusia), continuându-și activitatea în condițiile unui regim eminamente ateu, dar în oarecare măsură tolerant. Așa se face că în anul revoluției 18 biserica cuprindea 000 de parohii cu aproape 000 de preoți și diaconi, aproximativ 12300 locașuri de cult, 140 așezăminte monahale (mănăstiri, schituri, mitocuri) în care viețuiau aproximativ 2600 călugări și călugărițe. Un alt moment delicat din viața bisericii ortodoxe l-a reprezentat acordul și participarea mai puțin voită la procesul de demolare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
robia păcatului și dobândirea fericirii veșnice prin primirea și trăirea Sfintelor Taine în Sfânta și Dumnezeiasca Biserică. Pentru a primi Taina Preoției candidatul trebuie să urmeze o școală teologică, seminar sau facultate, și până la hirotonia întru preot este făcut ipodiacon, diacon și apoi preot. Intrarea în treapta de ipodiacon se săvârșește după terminarea Utreniei, înainte de Binecuvântarea de început a Sfintei Liturghii. Hirotonirea diaconului se face înainte de Rugăciunea domnească, iar hirotonia preotului se face înainte de rostirea Simbolului credinței din timpul Sfintei Liturghii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
candidatul trebuie să urmeze o școală teologică, seminar sau facultate, și până la hirotonia întru preot este făcut ipodiacon, diacon și apoi preot. Intrarea în treapta de ipodiacon se săvârșește după terminarea Utreniei, înainte de Binecuvântarea de început a Sfintei Liturghii. Hirotonirea diaconului se face înainte de Rugăciunea domnească, iar hirotonia preotului se face înainte de rostirea Simbolului credinței din timpul Sfintei Liturghii. Tânărul candidat merge în mijlocul Bisericii și depune un jurământ de credință, de ascultare față de arhiereu și de legile țării. Apoi este purtat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
preot Ioan Leon - Costești. Redacția revistei la preot I. Gh. Chirvase - Bârlad, preot Al. Gâlea - Bârlad, preot C.P. Belde - Perieni - Tutova. Se cerea ca articolele să fie trimise pe adresa preot I. Chirvase, strada Lascăr Catargiu nr. 70 Bârlad. Administrația, diacon Gh. Marinescu, str. Vorni cul Sturza nr. 15 Bârlad. Primul număr apare în martie 1938; nr. 7 - în septembrie 1938. În afara conducerii, în revistă au mai semnat: pr. Ioan Corneliu, M. Grumăzescu („Doctrina și operele sociale ale Bisericii”; pr. Profesor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1906; adus de la Popeni‐Tutova. Dintr‐un tablou eclesicistic inedit privind județul Tutova la 1880, publicat de Costin Clit în revista „El anul” nr.42/august 2005, în comuna Priponești de Sus, la biserica „Sfinții Voevozi” oficia iconom Barbu Ilarion, diacon (7 mai 1867), preot la 14 octombrie 1869, sachelar și duhovnic la 18 augu st 1975, iconom (18 august 1878), permutat de la comuna Tăcuta, județul Vaslui, la Priponești de Sus la 17 septembrie 1871. În comuna Priponești de Jos, la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și duhovnic la 18 augu st 1975, iconom (18 august 1878), permutat de la comuna Tăcuta, județul Vaslui, la Priponești de Sus la 17 septembrie 1871. În comuna Priponești de Jos, la Biserica „Buna Vestire”, preot era Ioan Racoviță, fără carte diacon, carte de preot (19 martie 1851), duhovnic (martie 1864). Cântăreți la Biserica Priponești de Sus, era Pavel I.Matei (7 august 1851), iar la Priponești de jos, Bise rica „Buna Vestire”, Ioan Gâfu (10 noiembrie 1861), Teodor Racoviță (27 octombrie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Despre Înflăcăratele vămi ale văzduhului și dreapta judecată a lui Dumnezeu și Viața Sfîntului Vasile cel Nou a lăsat mărturie ucenicul său Grigore, carte tradusă din elină în română de Protosinghel Rafail. A cincisprezecea ediție este retipărită și corectată de diacon Gheorghe Bărbuț și a apărut la Editura Pelerinul român, Oradea, 1993. Sfîntul Vasile cel Nou a trăit în vremea împăraților Leon Înțeleptul și Alexandru, dimpreună cîrmuitori între 886-912 ai Imperiului Roman de Răsărit, și a lui Constantin al VII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
, diaconul (? - c. 1583), tipograf și editor. Prima mențiune despre C. „ot Târgoviște” se află în epilogul cărții Octoih mic slavonesc (Brașov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
și introd. Emanuela Buză și Florentina Zgraon, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Opere, II, București, 1967, 174-184; Nicolae Sulică, Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Nicolae Sulică, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; Iorga, Ist. lit. relig., 67-95; Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
secolul al XVI-lea, București, 1982. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Opere, II, București, 1967, 174-184; Nicolae Sulică, Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Nicolae Sulică, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; Iorga, Ist. lit. relig., 67-95; Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Odobescu, Opere, II, București, 1967, 174-184; Nicolae Sulică, Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Nicolae Sulică, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; Iorga, Ist. lit. relig., 67-95; Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Nicolae Sulică, Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Nicolae Sulică, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; Iorga, Ist. lit. relig., 67-95; Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coordonator Ion Gheție, București, 1982, passim; Mazilu, Proza, 21-37; Păcurariu, Ist. Bis., I, 549-563; Ion Gheție, Al. Mareș, Diaconul Coresi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coordonator Ion Gheție, București, 1982, passim; Mazilu, Proza, 21-37; Păcurariu, Ist. Bis., I, 549-563; Ion Gheție, Al. Mareș, Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, 1994; Mazilu, Recitind, I, 178-181, 184-185, passim; G. Mihăilă, Între Orient și Occident, București, 1999, 236-339; Dicț. esențial, 199. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
efigia episcopului Durcovici având deasupra umărului drept anii existenței sale lumești, dispuși pe două rânduri despărțite de linie orizontală, 1888 / 1951 (fig. 29av). Imaginea medalistică realizată după macheta sculptorului Maximillian Fetița ne duce cu gândul la o caracterizare făcută de diaconul Cristinel Farcaș „Statura sa înaltă și slabă, fața ascetică, chipul nobil și binevoitor, expresia clară a feței, privirea lui sfredelitoare și, mai ales, nevinovăția vieții, toate acestea au făcut să fie prețuit peste tot ca un preot catolic autentic”. Pe
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
XV. La Sibiu se tipări în 1544, după o traducere din nemțește, un Catechism, rămas într-o copie ms. de popa Grigore din Măhaciu (Codicele Sturdzan). Judele brașovean Hanăș Beagnăr aduse în orașul de sub Tâmpa un tipograf din Muntenia, pe diaconul "Coreși ot Trăgoviște". Acesta își începu activitatea cu un Catechism, român, în 1559, și cu un Tetraevanghel, românesc și el, în 1560, după care urmară felurite tipărituri naționale și slavone. Coresi se folosea de texte mai vechi. Limba română, așa cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
efigia episcopului Durcovici având deasupra umărului drept anii existenței sale lumești, dispuși pe două rânduri despărțite de linie orizontală, 1888 / 1951 (fig. 29av). Imaginea medalistica realizată după machetă sculptorului Maximillian Fetiță ne duce cu gândul la o caracterizare făcută de diaconul Cristinel Farcaș „Statura să înaltă și slabă, fata ascetica, chipul nobil și binevoitor, expresia clară a feței, privirea lui sfredelitoare și, mai ales, nevinovăția vieții, toate acestea au făcut să fie prețuit peste tot că un preot catolic autentic”{\cîte
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
duminică și de sărbătoare predica în parohii. Sfântul și primii frați, fără o pregătire teologică, predicau prin piețe, pentru că în biserică nu ar fi putut să o facă întrucât erau laici (pentru Francisc, cel puțin până când nu a fost făcut diacon, aceasta este o știre ce poate fi considerată adevărată, însă e generică, din moment ce lipsește orice referință la timpul în care aceasta s-a întâmplat). Motive fundamentale comune Să vedem acum câteva motive de bază comune acestor mărturii: 1) se subliniază
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acestei secțiuni; cf. îndeosebi titlul „Mărturii non-franciscane”. 1. 1. Episoade unice A) Luca de Tuy Luca, spaniol din naștere, a primit apelativul „de Tuy” pentru că în 1239 a fost făcut episcop de Tuy, în Galiția. A scris împotriva ereticilor. Era diacon la canonicii regulari de la Biserica Sfântul Isidor de León când a scris această lucrare, unde se poate găsi o notă prețioasă referitoare la stigmatele lui Francisc. El respinge afirmația celor care susțineau că Răstignitul a avut doar trei răni provocate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sătuc din Valea Spoletană, în Umbria, în jurul anului 1195. Conform fratelui Nicolaie Glassberger, a fost primit în Ordin chiar de Francisc, însă acest lucru este puțin probabil, deoarece Giordano nu ar fi omis o astfel de informație. Pe când era tânăr diacon, a participat la Capitulul Rogojinilor de la Assisi, din 1221. Se pare că fusese primit în Ordin de curând, poate în anul 1219, atunci când s-au reîntors frații din prima misiune de dincolo de munți, din Ungaria și Germania. După ce le ascultă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
față de care are un profund respect, se poate percepe personalitatea sa plină de voioșie, concretețe și discreție ce-și lasă amprenta asupra relatării respective (nr. 47 și 49). Parcurge întregul său itinerariu franciscan: tânăr întreprinzător și curios, la Assisi; încă diacon (nr. 18), misionar inventiv și cerșetor răbdător de-a lungul anevoioaselor cărări din Alpi și din temuta și necunoscuta Germanie (însă teama de germani, atât de bine evocată în scena finală a Capitulului Rogojinilor, pare să fie depășită în curând
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Porțiunculei. La capitul, conform uzanței ce se respecta pe atunci în Ordin, au venit atât frații cu profesiune, cât și novicii, iar numărul fraților reuniți a fost estimat la circa trei mii. La capitul, a fost prezent domnul Raniero, cardinal diacon, împreună cu mulți alți episcopi și religioși. Din porunca cardinalului, un episcop a celebrat liturghia și se crede că atunci fericitul Francisc a citit Evanghelia, iar un alt frate epistola. Deoarece nu erau clădiri suficiente pentru atât de mulți frați, ei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îi întreba: «Cine ești și de unde ești?», deoarece considera că este o mare onoare, în cazul în care ar fi fost martirizați, să poată spune: «l-am cunoscut pe acesta, l-am cunoscut pe celălalt». Printre aceia era un frate diacon pe nume Palmerio, care mai apoi a fost numit guardian la Magdeburg; era o persoană veselă și glumeață, originar din Monte Gargano din ținuturile Pugliei. Ajungând la el, acel frate curios l-a întrebat: Cine ești și cum te cheamă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lombardă și germană; Toma de Celano, care mai apoi a scris prima și a doua Legendă a Sfântului Francisc, Iosif din Treviso; ungurul Abram, toscanul Simon, fiul contesei Collazzone; clericul german Conrad; preotul Petru din Camerino; preoții Iacob și Walter; diaconul Palmerio; fratele diacon Giordano din Giano și câțiva frați laici, și anume: germanul Benedict din Soest, Henric din Suabia și mulți alții al căror nume nu mi-l amintesc. Au fost în total doisprezece clerici și treisprezece laici. După ce i-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]