10,118 matches
-
în reguli impuse, precum alegerea cercului de prieteni corespunzător dorințelor adultului, cu atât mai mare va deveni dorința să de a contrazice, percepțiile sale amplificându-se inconștient într-un sens contrar așteptărilor părintelui. Fluctuațiile sociale, economice inerente induc modificări și diferențieri culturale în “aparatul” psiho moral de conduită, de comunicare între părinți și copii, care conțin abilități, capacități de interrelaționare, dar și nevoia permanentă de a cunoaște evoluția socială și individuală a copilului, puberului, adolescentului, cu atât mai mult cu cât
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
rolului de tată și mamă pentru părinții tineri (până la 40 de ani) incluși în câmpul nostru de investigație, problema rolurilor educaționale ale părinților în familie este prezentă în toate tipurile de familie, indiferent de criteriile avute în vedere în eventuale diferențieri. Funcția educațională a familiei este înțeleasă ca o funcție vitală specifică (oricărui subsistem îi sunt specifice funcții prin care acesta își asigură evoluția și existența normală), fără de care familia nu s-ar menține (T. Parssons, B. Malinowski). În cadrul acestui tip
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
sociologii citați și nu numai, afirmă că funcționează trei tipuri de logici: 1. logica tradiției - părintele consideră întotdeauna ca normal și bun ceea ce știe și poate transmite pe plan comportamental, din ceea ce a preluat din generațiile precedente; 2. logica funcționalistă - diferențierea rolurilor în funcție de sex poate conduce la îndeplinirea unor sarcini obiective pentru familie; 3. logica utilității sociale, care susține că realizarea obiectivelor conduce la evitarea sancțiunilor în favoarea unor beneficii și chiar recompense, chiar dacă sunt simbolice. Considerăm că dacă grupul familial nu
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
recunoscut faptul că dezvoltarea integrată a copilului se află în dependență cu respectarea nevoilor specifice ale copilului. Practica educațională recunoaște trei nevoi fundamentale: Nevoia de securitate afectivă, care constituie baza autonomiei în procesul de asumare a independentei copilului; Nevoia de diferențiere, de recunoaștere a identității copilului, construirea imaginii de sine, care se stabilește doar în măsura în care el experimentează; Nevoia de explorare, de stăpânire a mediului, în contextul în care nevoile afective și de diferențiere sunt satisfăcute. Influența familiei asupra dezvoltării copilului ca
PROGRAMUL DE PARTENERIAT ŞCOALA PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Leontina Foarfeca () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1405]
-
procesul de asumare a independentei copilului; Nevoia de diferențiere, de recunoaștere a identității copilului, construirea imaginii de sine, care se stabilește doar în măsura în care el experimentează; Nevoia de explorare, de stăpânire a mediului, în contextul în care nevoile afective și de diferențiere sunt satisfăcute. Influența familiei asupra dezvoltării copilului ca ființă socială se datorează următoarelor considerente: acțiunea familiei asupra copilului se exercită de timpuriu și familia este calea prin care se canalizează orice altă acțiune de socializare a copilului. Examinând situația cuplului
PROGRAMUL DE PARTENERIAT ŞCOALA PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Leontina Foarfeca () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1405]
-
cu diferite instituții (serviciul de ambulanță, de exemplu); existența unui transfer al serviciilor care sunt direcționate către domiciliu, în detrimentul instituției spitalicești; dezvoltarea unor strategii zonale: management descentralizat specializat în zonă (conducere multidisciplinară), unități de diagnosticare rapidă și ambulatorie, mijloace de diferențiere a complexului de afecțiuni la bătrâni; dezvoltarea unor instituții (clinici) specializate și de reabilitare care se bazează pe sistemul ambulatoriu (spitalizare de zi) În România există o serie de reglementări care vizează organizarea, funcționarea sistemului de îngrijiri la domiciliu, precum și
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
unele s. să se cânte, iar fragmente de cântece să se strige la joc. Enunțul cu caracter liric-sentimental, spre exemplu, se apropie atât de mult de cântec, încât numai comprimarea materialului liric și modalitatea de a fi rostite contribuie la diferențierea celor două specii. La fel de labile sunt și granițele dintre s. satirică și cântecul satiric. Acesta din urmă pornește adesea de la s., dar dă amploare temei, reușind să realizeze o accentuare, o îngroșare a ironiei. Deși este mult mai spontană decât
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
nonvalori, „chiar când raportul dintre întinderea pământului și volumul populației rămâne neschimbat și când pământul nu se concentrează în mâini mai puține” (Dobrogeanu-Gherea, 1910, p. 11); de pe pozițiile neoiobăgiei, Gherea a văzut cu claritate doar o fază a procesului de diferențiere socială a agriculturii țărănești, și anume transformarea marii proprietăți funciare în marfă liberă și nașterea clasei capitaliștilor funciari. Ceea ce nu a sesizat autorul era emergența procesului de diferențiere a țărănimii în pături opuse, ca efect al acțiunii producției de mărfuri
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
neoiobăgiei, Gherea a văzut cu claritate doar o fază a procesului de diferențiere socială a agriculturii țărănești, și anume transformarea marii proprietăți funciare în marfă liberă și nașterea clasei capitaliștilor funciari. Ceea ce nu a sesizat autorul era emergența procesului de diferențiere a țărănimii în pături opuse, ca efect al acțiunii producției de mărfuri capitaliste, proces care nu se putea produce în proporții semnificative decât după emanciparea țăranilor și apariția proprietății țărănești. Or, cercetările economiștilor Ion Ionescu de la Brad, Gheorghe Maior, G.
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
semnificative decât după emanciparea țăranilor și apariția proprietății țărănești. Or, cercetările economiștilor Ion Ionescu de la Brad, Gheorghe Maior, G. D. Creangă, Constantin Garoflid, I. Ionescu-Sisești, ale istoricilor Radu Rosetti, Constantin G. Giurescu, Georghe Panu ș.a. arată cu certitudine producerea unei diferențieri accentuate a țărănimii în anii de după reforma agrară din 1864, a unei restratificări sociale în sânul țărănimii: țărani fără pământ, țărani cu pământ insuficient ce-și închiriază munca altora, țărani cu pământ suficient pentru nevoile existenței și țărani înstăriți sau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
românești din acea vreme - a oferit o perspectivă determinist-structurală (complexă), cu certe calități euristice și vocație macrosocială în cercetarea sociologică, în pofida unor limitări ale concepției lui Gherea privind raționalitatea capitalistă a reformei agrare ce i-a urmat, precum și procesele de diferențiere socială a țărănimi după 1864; prin teza „ocultismului instituțiilor”, ca dizolvant cultural al raporturilor de producție existente, s-au legitimat noile căutări în sociologia rurală românească, acreditând ideea potențialului activ, creator al clasei țărănești în istoria națională. Proiecte asupra dezvoltării
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
orizontul gândirii marxiste. Constantin Dobrogeanu-Gherea, C. Racovscki, Lucrețiu Pătrășcau și L. Rădăceanu au subliniat erorile de diagnoză și prognoză ale structurii și devenirii societății românești de pe pozițiile poporaniste și țărăniste, aducând clarificări în ceea ce privește caracterul fundamental capitalist al acesteia, procesele de diferențiere, concentrare și pauperizare din lumea satului, necesitatea industrializării țării ș.a. Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă au introdus în circuitul de idei o seamă de conceptualizări privind mecanismele dezvoltării sociale, rolul și funcțiile instituțiilor politice și culturale în cristalizarea poziției
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale; relaționarea problemei țărănești cu instituțiile sociale - statul, creditul, cooperația, școala etc. - poate fi apreciată ca o contribuție, cu note originale, a sociologiei poporaniste și țărăniste, mai ales dacă o raportăm la stadiul cercetării diferențierii și structurii sociale de către școlile sociologice din străinătate. După afirmațiile unor cunoscuți istorici ai sociologiei, doar în ultimele decenii conceptul de stat, de pildă, a pătruns în problematica diferențierii sociale și a claselor sociale; atât modelul funcționalist pluralist, cât și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
poporaniste și țărăniste, mai ales dacă o raportăm la stadiul cercetării diferențierii și structurii sociale de către școlile sociologice din străinătate. După afirmațiile unor cunoscuți istorici ai sociologiei, doar în ultimele decenii conceptul de stat, de pildă, a pătruns în problematica diferențierii sociale și a claselor sociale; atât modelul funcționalist pluralist, cât și modelele de clasă ale stratificării operau pe terenul societății, statul fiind considerat fie o funcțiune a claselor, fie ceva separat sau „deasupra” societății, neputând fi ușor încorporat în modelul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
claselor, fie ceva separat sau „deasupra” societății, neputând fi ușor încorporat în modelul general (Parkin, 1978, p. 616); introducerea în instrumentarul analizei structurii de clasă a țărănimii a unor variabile demografice, precum vârsta și mărimea familiilor țărănești, a proceselor de diferențiere demografică (Madgearu, 1936, p. 62 și urm.), a contribuit la rafinarea și îmbogățirea indicatorilor de dezvoltare socială în sociologia din țara noastră, în ciuda exagerării rolului factorilor demografici și a neglijării proceselor de diferențiere socială; o contribuție originală a sociologiei țărăniste
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și mărimea familiilor țărănești, a proceselor de diferențiere demografică (Madgearu, 1936, p. 62 și urm.), a contribuit la rafinarea și îmbogățirea indicatorilor de dezvoltare socială în sociologia din țara noastră, în ciuda exagerării rolului factorilor demografici și a neglijării proceselor de diferențiere socială; o contribuție originală a sociologiei țărăniste este și „teoria societății țărănești active”, creatoare din punct de vedere istoric, aflată la antipodul unor puncte de vedere cu circulație în epocă, care caracterizau masele țărănești în termeni de pasivitate, inerție și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care prezintă dezvoltarea drept un fenomen imputabil proceselor modernizării. Înainte de a examina această serie teoretică, să reținem clasificarea pe care Alvin J. So o face teoriilor dezvoltării. O primă clasă este aceea a teoriilor care asimilează dezvoltarea unui proces de diferențiere structurală a sistemelor sociale. A doua clasă este aceea a teoriilor funcționaliste ale dezvoltării, care cercetează procesul modernizării din perspectiva efectelor secundare pe care un astfel de proces le induce la scara societăților. A treia clasă este a teoriei agenților
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Service, G. Lenski etc. Înrudită cu aceste teorii este cunoscuta teorie a decolării a lui Rostow, pe care au pariat optimiștii, de la Rostow însuși până la Jefery Sachs, cu bine cunoscuta și trista teorie a terapiei de șoc. Teoriile modernizării Teoria diferențierii structurale Să reținem, mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui Smelser și este
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui Smelser și este cunoscută ca teoria diferențierii structurale. Să începem printr-o examinare sumară a teoriei lui Smelser. Prin modernizare, afirmă Smelser, o structură complicată care îndeplinise până atunci funcții multiple este divizată în mai multe structuri specializate ce îndeplinesc doar o funcție; funcțiile sunt aceleași, dar
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
instituția corporatistă a preluat funcția ocupațională; școala publică sau privată furnizează școlarizarea pentru copii; guvernul îndeplinește funcția de bunăstare etc. În acest cadru teoretic, dezvoltarea, ca proces de modernizare, ca tranziție de la tradițional la modern, este asimilată tocmai procesului de diferențiere structurală progresivă. Dar, cum reiese chiar din modelul lui Smelser, tranziția în sine nu poate garanta nașterea și consolidarea ordinii, adică nu asigură de la sine coerența noilor funcții ivite prin diferențiere, astfel că, pentru a preîntâmpina dezordinea funcțională, este necesară
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de la tradițional la modern, este asimilată tocmai procesului de diferențiere structurală progresivă. Dar, cum reiese chiar din modelul lui Smelser, tranziția în sine nu poate garanta nașterea și consolidarea ordinii, adică nu asigură de la sine coerența noilor funcții ivite prin diferențiere, astfel că, pentru a preîntâmpina dezordinea funcțională, este necesară „construcția” unei instituții supracoordonatoare. Problema care se pune, iată, în noul context produs de modernizare, adică indus de diferențierea structurală a vechii structuri, este aceea creată de absența unei instituții coordonatoare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
consolidarea ordinii, adică nu asigură de la sine coerența noilor funcții ivite prin diferențiere, astfel că, pentru a preîntâmpina dezordinea funcțională, este necesară „construcția” unei instituții supracoordonatoare. Problema care se pune, iată, în noul context produs de modernizare, adică indus de diferențierea structurală a vechii structuri, este aceea creată de absența unei instituții coordonatoare, care ar urma să joace și rolul unor instituții de protecție (familia, de pildă, nu-și poate proteja membrii în fața injustițiilor la locul de muncă etc. - Coleman, 1968
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru a desemna un proces de dezagregare a vechilor sisteme funcționale în subsisteme cu funcții specifice, lipsite însă de o instanță supracoordonatoare, singura care ar putea readuce ordinea în societatea astfel divizată. Putem spune, iată, că procesul de modernizare induce diferențierea structurală, dar nu generează neapărat și un efect de dezvoltare, ci mai degrabă unul de dezagregare. Pentru ca societatea să treacă într-un ciclu de dezvoltare, după ce-a suferit un efect de modernizare, este necesară intervenția unui factor voluntar, capabil
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
distingem între realitatea structurală a acestor arii și sistemele categoriale prin care o putem analiza. Scara celor trei arii este deci o scară de exploatare mondială care ierarhizează state puternice și state mai slabe. Ea este totodată, o scară de diferențiere (diviziune) internațională a muncii și de stratificare a veniturilor. Semiperiferia, încearcă să exploateze economic statele mai slabe în aria lor. Semiperiferia este, de asemenea, și un fel de cadru de mobilitate socială prin care unele state periferice se pot mișca
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare inegală și curiozitatea acestui sistem este că însăși coeziunea lui presupune, se bazează, în ultimă instanță, pe acest fenomen de dezvoltare inegală, adică pe o stratificare a economiei mondiale în centre, semiperiferii și periferii; în interiorul ariei centrale pe o diferențiere între state, în cadrul statelor între regiuni, iar în cadrul regiunilor între oraș și zona rurală etc. Bibliografie So, A.Y., 1990, Social Change and Development, Sage Publications, Newbury Park. Bădescu, Ilie (coord.); Dungaciu, Dan; Baltasiu, Radu, 1999, Istoria sociologiei. Teorii contemporane
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]