6,113 matches
-
aproape cinci ani, scăpă piciorul între șine tocmai când se schimba macazul. Manevra feroviară era destinată unei locomotive care se deplasa în viteză. Cu prezența de spirit necaracteristică unui copil de doisprezece ani, Grigore își scoate cămașa și o vântură disperat înspre monstrul de fier care se apropia amenințător. Mecanicul observă semnalul și oprește la timp. Tot pe teritoriul Ungariei, într-o altă gară, mezinul coborî pe neobservate după Grigore, care plecase în fugă ca să se aprovizioneze cu apă. Trenul porni
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sub o geană de lumină înflorește irisul privirii mute de atâta viață. Numai florile știu că fiecare petală se deschide țipând... Frumusețea corolei este strigătul disperat și ultimativ al maturizării; muribund se așează... o crispare definitivă. Doar soarele știe că - în lipsa lui - și țipătul și floarea vor muri! Referință Bibliografică: Dimineața / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul V, 15 noiembrie 2015. Drepturi
DIMINEAȚA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342847_a_344176]
-
trupul lui, când zvâcnind în refuzul atingerii. Ooo, murmură uluit, dansezi ca Irina...Tâmplele începură să i se zbată, urechile să-i vâjâie, se înroși... Nu cumva?.. Îmi amintești de... --Da! Eu sunt! șopti ea, mi-ai simțit trupul. 18-Iubire disperată Cu vocea sugrumată, reuși să șoptească: --Tu, Irina? --Taci! Să dansăm mai departe de separeu. Să nu mă-ntrerupi, că am multe să-ți spun, dar nu am mult timp la dispoziție. În ciuda celor întâmplate, eu te iubesc ca și
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
izvoraște dintr-o simbioza, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: științele exacte cu cele umaniste. ” 24. Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști în URZP : ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franța, UȘA, Malaezia, Australia etc.” (Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde... adânc.. 25. Dan Costinaș, romancier și traducător, noiembrie 2014 în Postfața la cartea „" El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : “Pentru un scurt moment, poți fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poți să
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
iarăși dădeai examen, dar puteai să aștepți și foarte mulți ani ca să începi specialitatea (6-7 ani). Eu am avut foarte mult noroc, că am început după 5 luni, după ce am dat examen. Eram gravidă cu al doilea copil și eram disperată. Dacă nu treceam examenul nu puteam să lucrez nicăieri. Găsisem, ca medic pe elicopter la Express Service... dar trebuia să trec acest examen. Am învățat în disperare, știam totul pe dinafară. La început aveam peste 200 de cuvinte necunoscute pe
INTERVIU CU DR CHIRURG OFTALMOLOG ADRIANA SPASTRI de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342909_a_344238]
-
mai aproape de apa mântuitoare. Știu că Te-am mâniat, că Te alung mereu din mine... Eu, necuratul care n-am nici măcar o lacrimă de întristare Pentru toate greșelile zilnice, cele de voie și cele fără de voie - Neant care mă cheamă disperat Și mă înghite lacom în al său așternut perfid; Te rog, nu-Ți lua ochii de la mine, Nu mă lăsa-n bezna meschină a păcatului... Înscrie-mă-n cartea vieții Și mă fă părtaș să gust din darul Tău cel
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Au venit toți rromii de la țară - bărbații merg, fac cumpărăturile, femeile gătesc, vreunul povestește cum a petrecut ziua. Deodată se aude un țipăt: “ Dați fuga, rromilor, a ars rulota !” Toți iau apă să stingă; mama disperată: “Fată-mea, fată-mea nu-i.” Am dat fuga toți, dar nu putem face nimic, foc mare arde, ne topește inimile, nimeni pe-aceea n-o poate salva. Ne-ntoarcem, urlăm și plângem, focul ne-a luat o fetiță. De
ÎNTR-O NOAPTE de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343267_a_344596]
-
din acel calvar. Atunci, din cauza spaimei și-a furiei, începu să-și lovească spatele de perete, începându-și mișcările din față în spate, mult timp, fără să fie conștientă de faptul că o durea din ce în ce mai tare. În timp ce își lovea spatele, disperată, până la urmă îi căzu căciula de pe cap. Putu să vadă că păianjenul ce era aproape de ea, se mai îndepărtase puțin și șobolanul nu mai era -se ascunsese undeva -crezu ea. Se bucură'' că măcar scăpase de el. Începuse să plângă
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
de foarte aproape. Dar acesta o prinde de mâna în care ține aparatul. Cu o energie nebănuită, Eva îl lovește cu putere și acesta se retrage pentru o clipă, pentru a se arunca din nou asupra ei. Luptă scurtă și disperată. Ofițerul caută mereu să-i smulgă aparatul de fotografiat din mâini, dar Eva apucă însă, în ultimul moment, să arunce aparatul în sală, la același spectator din primul rând de scaune de la începutul spectacolului. Spectatorul prinde cu îndemânare aparatul de
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
Toate Articolele Autorului un gest frumos sau urât rămâne în memoria viului la fel ca un obiect de artă sau simplă carapace de broască țestoasă după ce acel ceva care a dat viața materialului sau pur și simplu ea, broască prinde disperat cu gheara ultimei respirații mâna lui Dumnezeu rămâne în spațiul acela gestul că un cod viu al durerii sau bucuriei sau al trecerii nu cred că este inutil gestul este doar un val din fugă mării către țărm și al
GEST de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343301_a_344630]
-
Articolele Autorului Ne-ați omorât cu taxe, cu biruri și accize Pentru un colț de pâine se dușmănesc chiar frații Scumpiți prețul la carne chiar și între reprize O să urmeze ziua să ne taxați Carpații E plină pușcăria de mame disperate Înnebunește lumea, devine dezaxata Se fură tot din țară , chiar stâlpi și căi ferate O să urmeze ziua cu Dunărea taxata Șomajul, disperarea transforma sfinții în hoți Preoți în haine negre se vând și-și pierd chemarea Îți vine să-ți
SA NU TAXATI ICOANA... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343461_a_344790]
-
noi de bunăvoie după aceea, luând fiecare altă cale, dezbinându-ne nesiliți de nimeni. Mai târziu, setea noastră de depărtări a dobândit și un nume: libertate greșit înțeleasă. În virtutea cărui drept să ne permitem atunci acum să dăm sfaturi vecinilor disperați? Eram sătuli de demagogi și ocoleam politica. În schimb, abia așteptam să experimentăm pe propria piele binefacerile economice ale capitalismului, pornind bineînțeles de la premiza libertății absolute. În Transilvania eram obișnuiți cu conceptul de... transhumanță. Multiplele națiuni cu care conviețuisem nu
ŞI ZILNIC NE UITĂM LA ŞTIRI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343458_a_344787]
-
pe domeniul feudal. Astăzi se ridică la luptă cu un entuziasm greu de descris și de înțeles. Tinerii noștri strigau în decembrie 1989, sub ploaia de gloanțe: Vom muri și vom fi liberi!” Astăzi tinerii musulmani și alături de ei populația disperată de foamete și teroare a țărilor musulmane strigă la fel. Revoluțiile sunt fenomene istorice extraordinare, asemănătoare unor avalanșe din munți, care mătură în calea lor totul, nivelând terenul pentru a răsări o lume nouă, mai plină de speranțe, mai liberă
DUHUL LIBERTĂŢII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343449_a_344778]
-
străine, autorul revelează poftele și lăcomia acestora de a cotropi principatele române în totalitatea lor. Numai norocul și echilibrul dintre jocurile de interese ale acestor mari puteri au făcut să supraviețuiască provinciile românești. Cum a fost posibilă o astfel de disperată situație? După domnia lui Mihai Viteazul, țările române n-au mai fost capabile să-i îndeplinească visul Unirii în vechea Dacie. Urmare presiunilor făcute de imperiile rus și habsburgic, dar și din cauza „hainirii” domnilor români Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu
VREMEA FANARIOŢILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344059_a_345388]
-
în administrarea moșiilor, se dovedește nu numai un potentat hrăpăreț, dar are și un caracter urât, cu unele comportamente reprobabile în relațiile cu cei care-i lucrau pământurile, clăcașii rumâni și robii țigani, pe care îi determina să ia decizii disperate de a fugi de pe moșiile sale. Intriga romanului începe tocmai dintr-o „poftă” a postelnicului de a nu permite unui tânăr țigan, fierarul Floricel, rob de pe o moșie a sa, să se însoare cu Zambilica, o tânără roabă țigancă.„Pohta
VREMEA FANARIOŢILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344059_a_345388]
-
Domniei cu diverse calamități (secetă, foamete, ciumă,ș.a.), adevărate apocalipse care decimau populația, evenimente descrise cu mult talent de către autor, care derulează secvențe cinematografice uluitoare,cu mulțimi panicate de circuitul zvonurilor, deplasări din zonele afectate de ciumă în coloane de disperați, sau scenele de eliberarea nebunilor din mânăstirea Sărindar, flashuri fabuloase care ar aduce succesul unei eventuale ecranizări după acest roman. Cu condiția să fie citit de un producător sau regizor. Pe alte planuri narative sunt zugrăvite scene horror cu mazilirea
VREMEA FANARIOŢILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344059_a_345388]
-
Tu te cam încurci în explicații. Stai să-mi aduc sabia mea magică de pe balcon. Dar spre surpriza mea neplăcută, nu găseam sabia și atunci începeam să o strig pe Mamy . Mamyyyyyy, unde este sabia mea magică ? strigam ca (un disperat). Unde ai pus-o, mă punea Ea la punct. Ți-am zis să ai grijă de jucăriile tale, să le pui la loc ordonat după ce te-ai jucat. Altfel când vrei să te joci iar , nu le mai găsești. O
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
stă să moară Vedem munți fără păduri, Averi furate, animale moarte, Sate goale, cimitire pline Și nimeni să ne îngroape. În ochii noștri naivi și triști, Prezentul se oglindește. Tot strămoșii ce-au creat, Voi urgent ați înecat. Cu gesturi disperate Un loc al nostru-l căutăm. Un drum să ne clădim... voi conștienți ni-l împotmolit. Vedem tot ce-i bine și ce-i rău Fără o putere de control, Vedem o lume care moare Și cu ea murim și
LUMEA NOASTRĂ de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344186_a_345515]
-
Matur și foarte trist poezie [ ] poezie Matur și foarte trist În întuneric, un câine negru, Hoinar flămând trece pe lângă mine, O umbră de diavol exilat, Nopțile copilăriei mele au fost dominate De lătrături neliniștitoare, O locomotivă, la mari distanțe, șuiera disperată, bețivani se opreau lângă fereastra mea, învățându-mă argourile pușcăriașilor, iar eu închideam ochii, îl zăream pe căpitanul Ahab gonind după Balena Albă. Apoi se făcea ziuă, Eram matur și foarte trist. BORIS MARIAN Democrația melancolică Melancolică trece democrația, Ca
MATUR ŞI FOARTE TRIST de BORIS MEHR în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344195_a_345524]
-
mai ales dacă îl scotea din încurcătură. Ridică din umeri fără să știe ce să spună. - Mă duc să mă culc. Vrei să-ți aduc ceva înainte de a urca? îl întrebă. - Nu, mulțumesc, spuse el privind-o blând, cu ochi disperați. Se simțea copleșită de tristețe, dragoste și milă. Ce rost avea să-l chinuie cu întrebările? - Carol. - Da. - Ești o femeie extraordinară. Mi-ești tare dragă. Nu „Carol, te iubesc”, ci „Carol, mi-ești dragă”. Părăsi încăperea fără să zică
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
Mesia și-al unui Ion adevărat? Pașii noștri Pașii noștri duc de la-nceput fericire și durere - Adevărate roți de vagoane care scârțâie infernal Și ruginesc toamnă după toamnă, ceas după ceas... Ca și frunzele cele multe și neînsemnate, Ce caută disperate o nouă revitalizare. Pașii noștri aleargă printre ale stelelor cimitire mute, Care zac fără de număr în câmpii verzi, munți mari și mici, Infinite dealuri sau mări necurmate ale suspinului... Reale bocitoare ale Cadenței monarhice, Care nu pot uita vremea cea
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale ei gheare, Sorbi suflarea duhului, lăsând-o fără vlagă. Trupul ciuruit de plumbi îmi cade, Și durerea rănilor mă copleșește, Iar greoaia respirație se stinge, Devenind o stană de piatră. Ochii disperați privesc în zări, Dar nu văd decât noaptea, Stând în a ei slavă Și, curățând putreziciunea pământului De rămășițele trudei noastre, Ce-n veci nu se termină. Sufletul-mi bate-n piept puternic, Dorind să iasă afară, În fața nopții fioroase
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
ale lunii, se răsfrâng asupra mea Din mândra boltă cerească Și mă urcă-n întinsul univers, Dându-mi alinarea mult așteptată a osemintelor Care zăceau de secole-n negura scaunului, Fără să pot cunoaște fericirea libertății, Pe care o caut disperat. Ochii verzi mi se-nchid brusc, Și un avatar mi se-nfățișează înainte, Oprind limba ceasului-n loc Și, lăsându-mă liber să colind văzduhul, Să sar din stea-n stea, Să mă joc printre miile comete - Întinse galaxii ale
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
data aceasta a fost alături de Natalița și de Ion, dăruindu-le o fătucă frumoasă și cu plămânii puternici după țipetele ce umpleau casa ziulica întreagă. Deocamdată mini concertul la care visase în grădină, ascultând cântecul ciocârliei, se rezuma la țipetele disperate ale micuțului vlăstar. Solfegiul îi era compus doar dintr-o singură notă: oa, oa, oa... repetată cu insistență ori de câte ori își dorea câte ceva, fie colastră, fie schimbarea scutecelor, fie prezența cuiva lângă patul ei. Își făcea simțită dorința cu insistență și
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
un picior dincolo, în Valea Plângerii și ce înseamnă cu adevărat meseria nu doar de medic, ci de asistentă medicală. Trebuie să ai vocație, spune Ana Podaru, dar, am văzut, răspunderea este maximă. Pacienți și boli diverse, unii alunecați, alții disperați sau împăcați, diabeticii din două în două ore cu tratament și medicație - și pentru tot ceea ce faci, conform transcrierilor medicului, semnezi. O privire - o speranță! Aici, pe patul de spital, am înțeles ce înseamnă bătălia cu timpul și moartea dusă
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]