3,349 matches
-
dau eu buzna și să stric totul. Trebuia ea să accepte o viață inferioară? Să se mulțumească cu ce avea? Nu mai aveam răspunsurile la aceste întrebări, dar nu aveam de gând să mă mai grăbesc să condamn și să disprețuiesc alegerile diferite. —Alo? Ed ciocănea în capul meu cu blândețe. —E cineva acolo? Eu m-am adunat. —Scuze! Am multe lucruri pe cap. De ce ai trecut pe aici? —Simplu. Mi-era dor de tine, zise el dând din umeri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Știați că mă urăsc. Toți știați. Într-un final, se întoarse spre mine. —Tu de ce nu mi-ai spus, Jenny? Nu ai găsit un moment în toți acești ani în care am fost prietene să-mi spui că toată lumea mă disprețuiește? Ai fost foarte bucuroasă să-mi spui că soțul meu s-a culcat cu una dintre prietenele mele cu mulți ani în urmă, lucru care nu putea decât să-mi dăuneze, dar nu mi-ai spus despre o situație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
moment. Din moment ce reputația mea de la Modern Woman mi-a distrus orice posibilitate de a mă mai angaja în domeniu, am de gând să transform sarcina într-o nouă carieră. Și știi de ce? —Uimește-mă. — Pentru că se presupune că trebuie să disprețuiești mamele. Chiar dacă vor încerca să-și transforme copiii într-un prototip al lor, vor eșua. M-am născut pentru asta. Am îmbrățisat-o bucuroasă să văd că încă mai are putere să se ia singură in derâdere, cu toate că știam ca încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
crezi? Niște nemernici. După tot ce am făcut pentru locul ăla! Era o dărăpănătură când ne-am mutat noi. — Iar acum lucrurile stau cu totul altfel, am spus-o eu pe un ton sarcastic. M-a trecut un fior. O disprețuiam pe Mo. Liz și Judy erau exagerat de serioase, prinse în propriile intrigi și se complăceau în vorbărie cu tentă psihologică, dar nici una nu mirosea a parfum de paciuli și nici nu zornăiau întruna, acompaniate de clinchetul clopoțeilor cusuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Hipertrofierea imaginii În paguba cuvîntului În cultura contemporană stingherește dezvoltarea spiritului critic și favorizează În mulțirea reflexelor condiționate...Controversa este singura În stare să ferească sufletul de tirania imaginii și a literei” (s.n.). Fac parte din rîndul celor ce nu disprețuiesc cuvîntul ; nici nu Îl sacrifică pe altarul vizualului; dar mă-ntreb dacă, Într-un spectacol nu poate fi la fel de sugestivă o controversă a imaginilor ! Si-apoi, de ce osîndește Wald litera ? Doar ea e cărămida cuvîntului, nu?!... Se folosește agasant de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ironia și autopersiflarea de tip Bond. I-a lipsit zîmbetul lui Bond sau măcar al lui Gagarin. L-au tras pe sfoară posomoreala și trenciul strîmt!”... Ipoteza cucerește prin temeritate & amărăciune. Ne ocupăm de chestiunea rîsului cu multă superficialitate. Sau disprețuim pur și simplu rîsul, de parcă acesta s-ar obține ușor. Găsesc un studiu mai vechi În care citesc, cu plăcere, cît de importantă este această chestiune În, spre exemplu, limbi necunoscute nouă, cum ar fi marathi - idiom vorbit de 40
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să-și însușească nici măcar o sutime. Cum să-i oprime el pe alții? - când el era oprimatul. Cum era să-și exercite puterea? Când el era lipsit de putere. Cum să se bucure el de victorie, când el, unul, îl disprețuia atât de mult pe victorios - și, probabil, ideea victoriei în sine. „Știai, Alex, că ei se-nchină la un evreu? Tot spanacul ăla de religie a lor se întemeiază pe cultul cuiva despre care se știe cu siguranță c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria familiei Girardi, prinsă cu o piuneză, e o icoană a lui Iisus Hristos plutind spre ceruri într-o cămașă de noapte roz. Ce dezgustători pot fi oamenii! Pe evrei îi disprețuiesc pentru obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că au dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții și rubedeniile mele - când vine, însă, vorba de lucruri ieftine și înzorzonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a ei. Când am rămas rece rece rece, nu înfruntam o societate scrântită; nu mă opacizam la gemetele unei lăuze; nu înțelegeam mai mult și nici nu sufeream în clasorul inimii, unde colecțiile de sentimente se învălmășiseră din cauza zguduirii; nu disprețuiam femeia după ce învățasem cum se fute; eu nu cunoșteam singurătatea mare, spre deosebire de singurătatea mică, în care trăisem până atunci. E ceva să nu ai prieteni în orașul tău natal, locuind la ai tăi și mâncând mâncarea pentru care se bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru că am spus totul până acum. Mă repet și e mai bine să-mi văd de muncă. Iar dacă nu am ce munci cred că e mai bine să nu mă gândesc la nimic. Nu-mi place orașul ăsta. Îi disprețuiesc pe vânzători, pe oamenii din autobuz, pe cei din spatele ferestrelor. Dar îi disprețuiesc, nu-i urăsc așa cum îmi urăsc colegii. Sunt la mijlocul distanței dintre nepăsare și ură. Foarte supărătoare sunt zilele când umerii ți se freacă de umerii atâtor necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-mi văd de muncă. Iar dacă nu am ce munci cred că e mai bine să nu mă gândesc la nimic. Nu-mi place orașul ăsta. Îi disprețuiesc pe vânzători, pe oamenii din autobuz, pe cei din spatele ferestrelor. Dar îi disprețuiesc, nu-i urăsc așa cum îmi urăsc colegii. Sunt la mijlocul distanței dintre nepăsare și ură. Foarte supărătoare sunt zilele când umerii ți se freacă de umerii atâtor necunoscuți, când miroși atâtea mirosuri și când trebuie să eviți atâtea priviri... Aș renunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de umerii atâtor necunoscuți, când miroși atâtea mirosuri și când trebuie să eviți atâtea priviri... Aș renunța cu bucurie la toate astea, dar nu sunt prea deștept, nu știu cum; la țară nu mai am pe nimeni; nu-mi rămâne decât să disprețuiesc în liniște toate lucrurile pe care le văd. Deodată am auzit un fâșâit dincolo de pod, crescând în intensitate cu fiecare secundă. Erau cauciucurile unei mașini rostogolindu-se pe asfaltul umed. Chiar duminica trecută mă trezise din somn un sunet asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla nimic; fiecare secundă o alunga pe cea dinaintea ei și era alungată de următoarea. Nu era chiar rău. În orice caz nu disprețuiam atât de multe lucruri. Tocmai pentru că duceam o viață mai simplă. Și din toate acele sunete mărunte se distingea un foșnet lung, subțire și promițător. Mă uitam pe geam. Apa se scurgea pe streașină și pe frunzele vișinului, băltoace pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
e nimic de amintit - nimic important. Învățam foarte bine. În școala primară și îngimnaziu am fost întotdeauna cel mai bun din școală. Apoi, în cursul superior de liceu, am rămas bun, dar nu cel mai bun, căci nu învățam nimic, disprețuind "știința burgheză". Gazda mea avea o grădină ca toate grădinile. Nu era mare, avea mulți copaci. Mie mi se părea, prin ea, parcă aș fi străbătut o livadă nemărginită. Fiecare copac era cineva, avea fizionomia lui specială, rostul lui, mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
idei, un ideal, pentru care trăiam. În adevăr, nu trăiam decât pentru acele idei, care erau singurul lucru important în viața noastră. La școală, învățam bine, pentru că nu eram proști. Dar școala era a cincea roată la căruță. O și disprețuiam, ca o instituție burgheză, unde se predau obiectele de acelea și în așa fel ca să întoarcă mintea tinerimii de la "adevăratele" probleme ale vieții și societății. De amor nici vorbă nu mai era. În acest timp nu mai existau fete nici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
forță, de virilitate. Imaginația și inteligența sunt izvoare de frică. Și cum marea problemă a vieții este moartea, inteligenții sunt în inferioritate și în privința acestei probleme capitale a existenței noastre. Tu nu bănuiești câtă însemnătate dai acelora pe care îi disprețuiești, condescinzând să-ți angajezi față cu ei sensibilitatea ta într-o anumită formă. În scrisul tău destinat publicului pune ideile tale, dar niciodată sentimentele tale, adică partea intimă a personalității tale, niciodată imaginația ta, adică produsul imediat al personalității tale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu poate fi vorba de evenimente, ci numai de întîmplări, nu poate fi vorba de intrigă, de conflicte, de peripeții, de înnodare și deznodământ. Acțiunea e fără cauzalitate evidentă și obișnuită, fără finalilate cu scadență îndepărtată. 13. În adevăr, când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer cu ei, să le faci, de pildă, onoarea de a-ți susține părerile față de dânșii - când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar aduce dezagremente. 14. Subiectivismul începe numai atunci când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
obicei, îl nemulțumește. 33. Un analist, oricât de obiectiv, observând o societate cât de normală, va zugrăvi tot "negru" pe oameni. Toți analiștii mari, fie "moraliști" puri, fie romancieri, sunt mai mult sau mai puțin "detractori ai omului". 34.... când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer cu ei, să le faci, de pildă, onoarea de a-ți susține părerile față de dânșii, când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar aduce dezagremente. 35. Poezia lirică pierde prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în chipul de a forma familia cuvântului, în construcții speciale, în idiotisme, în sintaxă etc., e depozitat sufletul unui popor, experiența lui de-a lungul vremii, chipul lui de-a simți, de a gândi, de a considera lumea. 37. Cine disprețuiește literatura anterioară a tării sale, nu poate fi scriitor bun, chiar și aiurea, unde influențele străine sunt neînsemnate și unde, deci, nu e atâta nevoie de sprijinul tradiției pentru asimilarea acestor influențe... 38. O operă poate fi expresia unei societăți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la toate încercările de a afla impresia ei specială produsă de o carte sau alta din cele "încercate", același răspuns invariabil: "Iartă-mă, nu mă interesează". Apoi, dezarmând și cu grația celor douăzeci de ani ai ei: "Ai să mă disprețuiești tare?" Adela are dreptate. În literatura română există câteva talente remarcabile, dar nici o operă de observație cu destulă substanță sufletească. Femeile însă nu citesc pentru expresie, ci pentru observațiile despre viață, adică despre ele. De altfel, ea nu este o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doar nu-i pe socoteala ei. E invitata noastră, o aduce mama pe la noi fiindcă a fost nevasta fratelui ei. - Duduie, mata poți urî? - Pot! Mie nu mi-i indiferent nimeni, eu nu-s filozoafă - ca alții. Eu urăsc, iubesc, disprețuiesc... Sunt o țărancă proastă. - De ce mi-ai spus că-s filozof? Crezi că eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești, nu urăști, te cunosc eu bine.Disprețuiești pe toată lumea, și n-ai dreptate... dar îmi pare bine că ești așa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Duduie, mata poți urî? - Pot! Mie nu mi-i indiferent nimeni, eu nu-s filozoafă - ca alții. Eu urăsc, iubesc, disprețuiesc... Sunt o țărancă proastă. - De ce mi-ai spus că-s filozof? Crezi că eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești, nu urăști, te cunosc eu bine.Disprețuiești pe toată lumea, și n-ai dreptate... dar îmi pare bine că ești așa. - Să zicem că-i adevărat. De ce-ți pare bine? - Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă prețuiește totuși pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi-i indiferent nimeni, eu nu-s filozoafă - ca alții. Eu urăsc, iubesc, disprețuiesc... Sunt o țărancă proastă. - De ce mi-ai spus că-s filozof? Crezi că eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești, nu urăști, te cunosc eu bine.Disprețuiești pe toată lumea, și n-ai dreptate... dar îmi pare bine că ești așa. - Să zicem că-i adevărat. De ce-ți pare bine? - Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă prețuiește totuși pe mine. Vezi ce egoistă sunt? - Văd. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eu nu pot urî? - Cred. Mata disprețuiești, nu urăști, te cunosc eu bine.Disprețuiești pe toată lumea, și n-ai dreptate... dar îmi pare bine că ești așa. - Să zicem că-i adevărat. De ce-ți pare bine? - Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă prețuiește totuși pe mine. Vezi ce egoistă sunt? - Văd. Dar ești sigură că te prețuiesc? - Sunt! Pe mine și pe mama. - Duduie, să știi că de asta te admir eu, pentru că urăști,iubești, disprețuiești, ești vie și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pentru că omul care disprețuiește pe toți mă prețuiește totuși pe mine. Vezi ce egoistă sunt? - Văd. Dar ești sigură că te prețuiesc? - Sunt! Pe mine și pe mama. - Duduie, să știi că de asta te admir eu, pentru că urăști,iubești, disprețuiești, ești vie și limpede. Și dacă mai adăugam că "mi-i dragă tare", cum zicea doamna Sabina, fiindcă, pe lângă toate astea, e și frumoasă, spovedania era completă.) Și să știi că nu disprețuiesc pe nimeni și prețuiesc pe foarte puțini
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]