2,539 matches
-
8 bucăți/pl. (15 cm distanță între rânduri) la 38,3 bucăți/pl. (60 cm distanță între rânduri).Trebuie remarcat anul 1998 care a avut plante cu peste 32,8 semințe/pl și cu maxim 48,6 semințe /pl. când distanța între rânduri a fost de 60 cm și în anul 2000 la care plantele nu au depășit 26,7 semințe/pl. (tabelul 134). Masa semințelor la o plantă de năut a fost de 7,9 g/pl. când s-a
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
kg/ha (60 cm între rânduri) și 1.627 (30 cm între rânduri). Față de varianta martor (45 cm distanță între rânduri), când producția a fost de 2.124 kg/ha, sporul de recoltă a fost de 469 kg/ha când distanța între rânduri a fost de 60 cm. Diferența de producție a fost de 497 kg/ha la variantele semănate la distanța de 45 cm între rânduri față de cele semănate la 15 cm între rânduri. în anul 1999 producția a fost
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
Petrescu, care considera neomodernismul un postmodernism avant la lettre, va lega deconstrucția de postmodernitate, în spirit derridean. Alina-Iuliana Popescu extrapolează această idee și-o alipește tenace de modelul creator neomodern, ignorând, cu voie, conștientizat, faptul că între neomodernism și postmodernism distanța rămâne, cu toate încercările forțate de apropiere, covârșitoare. Urmează, în ordinea propusă de autoare, deconstrucția canonului. Teoria pornește, cum era de așteptat, de la cărțile lui Derrida, pe care autoarea l-a citit temeinic, din scoarță-n scoarță, deși, la drept
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
integrată ca experiență subiectivă Într-o viață prelungită printr-un bonus, ca În jocurile virtuale. Avem de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj ficțional prin care naratorul se distanțează de autor. Acesta din urmă subminează mimesisul printr-o inadecvare, dacă se poate spune așa, ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu dispariția sa fizică (Jacques Lomereau, eroul proaspăt decedat În romanul lui Didier van Cauwelaert Une vie interdite
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Deși, biologic vorbind, generația vârstnică pe care o delimitează Al. Piru este diferită de generația tânără, delimitată de același autor, cele două generații nu sunt totuși disjuncte sub aspectul universului poetic. Se realizează și o fuziune între cele două generații distanțate în timp, de vârstă, datorită existenței unui spirit al epocii ce se înregistrează atât în poezia unora, cât și în a celorlalți. Regăsim în poezia lui A. Păunescu sensibilități, teme și forme prezente la Beniuc și M. R. Paraschivescu. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aceeași idee este îmbogățită cu o adâncire a sentimentului tragic, izvorât din certitudinea neputinței, a identificării cu posibila contemplație divină; ne învârtim într-un cerc al realului, pe care îl constatăm, fără să-i atingem esența, pentru că nu ne putem distanța îndeajuns, pentru a avea perspectiva contemplației; de aceea: " Totul e lipit de tot;/ pântecul de pântec,/ respirația de respirație/ retina de retină.". Fanta oculară este un mod metaforic de a-și reprezenta divinitatea, absolutul. Omul poartă în el esența divină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acesta fragmentul devine dorință de coerență sau drum către o închegare de sine, valoarea lui stând în special în exemplul pe care-l oferă, în deschiderea către sinele propriu pe care mizează s-o prilejuiască altora. Păstrez față de mine însumi distanța dată de diferența dintre ceea ce sunt și ceea ce aș dori să fiu. Această ruptură conține în ea și o zonă de ambiguitate, asigurată de indeterminarea nașterii voinței de a fi într-un anume fel. * Uneori din cărți îmi rămâne mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mă face să fiu, să mă simt propriul meu subiect. Dar În momentul În care Eu mă reflect și mă reprezint ca subiect pentru mine, În mod paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
subiect pentru mine, În mod paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De fapt, nu persoana mea este cea care „se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
materiale ale acestor „lumi” (zăbrele, ziduri, coridoare etc.) sunt dublate, la nivel simbolic, de hainele penitenciar, diferite pentru fiecare regim. Plasarea într-un regim sau altul nu are doar semnificații legate de statutul deținutului în penitenciar; mai important, ea semnifică distanța dintre acesta și lumea de dincolo de penitenciar. Această distanță este stabilită inițial în funcție de fapta comisă și de cuprinsul hotărârii judecătorești de condamnare; modificarea ei depinde de comportamentul individului în timpul detenției. În acest proces, fapta comisă de către condamnat își pierde treptat
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
aceasta și de Macedonski, care îl avea în admirația sa. El citează pe Vigny (numele, nu versuri), pe Lenau, pe „modernii” Baudelaire, Poe, Verlaine, Laforgue, Rimbaud, Rollinat. Și asta deoarece gusturile se schimbaseră. Ajunsă la maturitate, generația lui Bacovia se distanțase de mitul lui Lamartine, un „autor nou” cînd studia el în liceu Meditațiile, dar care, între timp, fusese înlocuit de alți „autori noi”, extracurriculari. Ar mai fi de relevat și un alt aspect: un om de știință rămîne, în cele mai multe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o epică reprimată. De aceea e mai densă decît vorbirea. Tăcerea e ca o stihie la pîndă. Pare amorțită, domesticită, dar, imprevizibilă în esență, s-ar putea dezlănțui oricînd. Tăcerea fascinează precum ochiul Gorgonei. Nu știi niciodată totuși care-i distanța rezonabilă față de ea, dacă s-o aprobi sau s-o sfidezi. E nevoie de curaj și pentru una și pentru alta, cu atît mai mult cînd vrei s-o înțelegi. Poți să i smulgi ceva semnificativ?, aceasta-i problema. Mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cădere. în „Infernul” lui Bacovia, sumă a decepțiilor, angoaselor, durerilor morale, coborîrea ar însemna scormonirea, avivarea lor. Poetul nu insistă în această direcție. Dimpotrivă (chiar citatul din ,,Panoramă’’, care i-a sugerat criticului afirmația, o arată), a evitat, s-a distanțat, în mod reflex, a fugit din fața a ceea ce i-ar fi putut amplifica agitația psihică. De fapt Bacovia nici nu trebuia să coboare în „Infern”; el purta „Infernul” în sine. „Infernul” - am mai notat, pare-mi-se, undeva - e nespusul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru mari teme; cu toate acestea, ardea de nerăbdare să proslăvească dragostea homosexuală. De aceea și-a transformat femeile în bărbați și a proslăvit iubirea sexuală masculină. Dar a fost prea lașă s-o proslăvească pe față întrucât s-a distanțat în timp (mai degrabă antic decât modern) și loc (mai curând Grecia și Roma decât Franța și America) și apoi s-a extras complet din narațiunile ei. De aceea operele ei sunt minciuni pe câteva nivele: sexualitate, sex și autobiografie
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nu a fost o partizană a emancipării și trebuie să fie trecută alături, conform cuvintelor lui Guy Wachmande, de "naratori lesbieni travestiți" cum ar fi Mary Renault (1905-1983) și Winifred Bryher (1894-1983) care de asemenea au scris romane istorice conservatoare, distanțând autorii de narațiunile lor99. Și mai mult decât atât, Yourcenar s-a distanțat și de modernismul epocii ei, lucru pe care Woolf și compania nu l-au făcut și în schimb s-a retras într-o formă nostalgică de literatură
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conform cuvintelor lui Guy Wachmande, de "naratori lesbieni travestiți" cum ar fi Mary Renault (1905-1983) și Winifred Bryher (1894-1983) care de asemenea au scris romane istorice conservatoare, distanțând autorii de narațiunile lor99. Și mai mult decât atât, Yourcenar s-a distanțat și de modernismul epocii ei, lucru pe care Woolf și compania nu l-au făcut și în schimb s-a retras într-o formă nostalgică de literatură romantică formulată în formă clasică. Se susține că operele ei aparțin mai curând
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Statele Unite, rolul jucat de partid în recrutarea decidenților la nivel național este mai puțin important decât în sistemele parlamentare din Europa Occidentală, deși chiar și acolo există diferențe care provin din faptul că liderul și guvernul ca întreg se pot distanța într-o anumită măsură de legislativ (Blondel și Thiebault, 1991). Astfel, chiar și atunci când partidele sunt stabile, este posibil ca o parte a elitei politice să nu ia naștere din partide. Totuși, în general vorbind, rolul partidelor este important în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
monopolul asupra selecției membrilor legislativului și executivului, atât în sistemele cu un singur partid, cât și în majoritatea sistemelor cu mai mult de un partid; ele dețin monopolul și în recrutarea membrilor legislativului în țările în care executivul este oarecum distanțat față de legislativ. Acest lucru este valabil în sistemele de partide stabile și, cel puțin pentru anumite perioade de timp, în multe partide instabile. Astfel, partidele joacă într-adevăr un rol substanțial în construirea elitei politice în societățile contemporane. Procesul de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a doua secțiune, intitulată "Avuții", rezumă, în fapt, fiecare portret, stabilind astfel două macrostructuri semantice paralele: GITON (PHÉDON) Temă-titlu Temă-titlu El El PRq este PRq este bogat sărac Cu toate că, la bază, procedeul este același ca și la S. Beckett, măsurăm distanța dintre aceste două descrieri din care rezultă paralela celor două portrete (formă retorică clasică) și o enumerare care, în ciuda gramaticalității morfo-sintactice locale, contestă atît secvențialitatea descriptivă, cît și reprezentarea și care nu propune în loc decît o matrice descriptivă instabilă. În
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și mai bine obținută dacă la activitate, la folosirea lucrurilor participă și alții. Școala tradițională din punctul de vedere al lui J. Dewey se întemeiază pe cu totul alte teze, care au dus-o la impas. Astfel, această școală îi distanțează pe copii de experiența lor anterioară, punîndu-i în contact cu un mediu artificial, știința. Se nesocotește faptul că în evoluția speței umane știința a fost precedată de experiență. Chiar copilul, în viața familială, cunoaște prin experiență. Rupînd cunoașterea de experiență
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin adopțiuni din lumea modernă industrială. Mai tîrziu, spre sfîrșitul deceniului al patrulea, prin contactul cu literatura maxistă, imaginea asupra lumii din mediul urban și a evoluției societății în general, va dobîndi, la Stanciu Stoian, un contur ce se va distanța de acela promovat atît de magistrul său Dimitrie Gusti cît și de colegul, puțin mai vîrstnic, I. C. Petrescu, deși el a continuat să se includă sociologic și pedagogie în gruparea acestora. Deși, ca și ceilalți reprezentanți ai pedagogiei sociologice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
potrivit să se vorbească nu atît de o filosofie, ci de filosofii existențialiste. Încercările de grupare a reprezentanților acestui curent țin de criterii exterioare filosofiei (gruparea pe țări sau după atitudinea față de religie); dacă unele teme îi apropie, altele îi distanțează foarte mult. Temele specifice filosofiei existențialiste (tragedia existenței umane, imposibilitatea omului de a alege, angoasa ș.a.) au fost elaborate inițial de danezul SÖREN KIERKEGAARD (1813-1855). Ele au fost reluate în deceniile trei și patru ale acestui secol, într-un moment
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ani. Operațiile au însă un caracter "concret" (copilul reflectează numai în legătură cu acțiunea în curs), iar progresul interiorizării se realizează în pași foarte mici, conferindu-i o redusă mobilitate. De la unsprezece, doisprezece ani gîndirea se desprinde de obiecte; relațiile, clasificările se distanțează de legăturile lor concrete sau intuitive. Gîndirea dobîndește posibilități multiple de combinare a ideilor, propozițiilor, ipotezelor; tot acum devine cu putință reversibilitatea operațiilor (5, p. 114). În acest stadiu se formează așa-zisele operații "propoziționale", legate în mai mare măsură
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
promovat, mai mult decît oricare altul din acest secol, o multitudine de probleme, de a fi stimulat noi direcții de cercetare. Toți marii psihologi ai epocii se raportează la Piaget și cînd se apropie de teoria lui, și cînd se distanțează de ea. Am constatat la el o accentuare a rolului factorilor interni; el continuă astfel spiritul educației noi. Deși, cum s-a văzut, nu nesocotește rolul factorului social, teoria sa subordonează învățarea dezvoltării. Cercetările pe care le-a întreprins au
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În afara unei oarecare insatisfacții față de sistemul educațional francez din ultimele decenii, nu găsim nimic care să amintească de ideile marxiste cu privire la educație, așa încît pedagogia instituțională nu poate fi integrată în pedagogia marxistă. Cu trecerea timpului, pedagogia instituțională s-a distanțat foarte mult și nu în sens pozitiv de ideile "primului val" al educației noi. Cu toate acestea, ținînd seama de criticile pe care C. Rogers și reprezentanții pedagogiei instituționale le-au adresat școlii contemporane, de entuziasmul cu care unii dintre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]