6,361 matches
-
fel Ladima în viața mea.” (C. Petrescu, Procust, 191), „ În locul lui, sigur nu s-ar fi bucurat, și pentru că nu înțelegea acel comportament își aprinse o țigară.” (P. Sălcudeanu) Dintre acestea, numai locuțiunea în caz de se constituie în marcă distinctivă absolută: „Am vorbit cu madam Ionescu, mama ta, și mi-a spus să-ți scriu, fiindcă singură nu știe ce măsuri să ia în caz de nenorocire.” (I.L. Caragiale, II, 168) Prepoziția fără marchează identitatea de circumstanțial condițional a substantivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și n-aș vorbi astfel. (O. Paler, Viața..., 236), „Ia, când aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte.” (I. Creangă, 211) Dintre aceste elemente relaționale, numai locuțiunea conjuncțională în caz că se constituie în marcă absolută distinctivă pentru circumstanțiala condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
consista acea influență morală a lucrărilor de artă.” (T. Maiorescu, 422), „În legătură cu ce-i spunea mai înainte, zise Iosif, după ce făcură drumul în tăcere... el, Iosif, a observat o ciudățenie...” (M. Preda, M. Sg., I, 22) Se constituie în mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialului referențial toate locuțiunile prepoziționale, ca atare, în interiorul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei. În celelalte enunțuri, identitatea circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență sau al verbului regent; verbul a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe el). Locuțiunile prepoziționale se constituie în mărci distinctive, în ele înseși, pentru complementul sociativ, la nivelul propoziției, precedând pronume relative, la nivelul frazei. COMPLEMENTUL CUMULATIVTC "COMPLEMENTUL CUMULATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Pe lângă oase, un organism mai are și altele care te pot părăsi.” (M. Preda, 346), „Privirile mă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în) afară de, în afara: „Prin glasul lui E. Jebeleanu, Lidice și Hiroshima au devenit pentru noi, pe lângă ceea ce înseamnă pentru întreaga omenire, două meditații amare și grave, două imprecații străbătute de o mânie universală...” (G. Bogza, 39) Se constituie în mărci distinctive ale complementului cumulativ prepoziția compusă pe lângă și locuțiunea prepozițională (în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Preda, Cel mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul decât:„ ... Să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea ...” (M. Eliade, 494) Se constituie în marcă distinctivă a complementului de excepție locuțiunea prepozițională cu excepția, întrebuințată ca atare, la nivelul propoziției sau precedând un pronume relativ, la nivelul frazei. Când relația de dependență se exprimă prin celelalte elemente relaționale, comune și complementului cumulativ, identitatea de circumstanțial de excepție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este în lucruri, pe când percepția îți dă și ce nu este în ele.” (C. Noica, 21), prin alte conjuncții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-vă, 194) Pronumele tot poate determina ca atribut, o întreagă propoziție: „Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea.” (M. Eminescu, I, 24) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Atributul particularizează sfera semantică a regentului, fie din perspectiva unor trăsături interne distinctive pentru obiectul către care trimite regentul, permanente sau numai momentane, obiective sau subiective, pe care i le relevă în desfășurarea enunțului sintactic: „Neguri albe, strălucite Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, 72) fie din aceea a unor conexiuni externe, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei...” (O. Paler, Viața..., 198) etc. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul (grupul de termeni)-atribut, procesul de identificare se realizează din mai multe perspective: • a unei caracteristici distinctive, intrinsecă obiectului exprimat prin regent (formă, culoare, dimensiuni, structură etc.): „Rămâne boierul cel bătrân, n-ai grijă, făcu Serafim Mogoș.” (L. Rebreanu, 279), sau extrinsecă (expresie a unei destinații, consecință a desfășurării unei acțiuni etc.): „Am chei pe toate ușile-ncuiate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă, culoare, dimensiuni, structură etc.): „Rămâne boierul cel bătrân, n-ai grijă, făcu Serafim Mogoș.” (L. Rebreanu, 279), sau extrinsecă (expresie a unei destinații, consecință a desfășurării unei acțiuni etc.): „Am chei pe toate ușile-ncuiate.” (T.Arghezi, 92) Observații: Trăsătura distinctivă se poate detașa, autonomizându-se ca substantiv și ocupând în sintagmă poziția de regent; substantivul principal i se subordonează, realizând funcția de atribut, expresie a „obiectului” caracterizat de regent: „Numai că hoțomanul de Pavăl mi-a făcut-o.” (I. Creangă, 71
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Creangă, 101) * Prin planul semantic al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, atributul de clasificare detașează dintr-o clasă de „obiecte” (spre care trimite regentul, prin conținutul său lexical) o anumită subclasă, aceasta, individualizată printr-o anumită trăsătură distinctivă (descrisă de termenul-atribut): „În aceste păduri mai cresc și alți arbori rășinoși, ca: pinul...” (Flori, 7) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul de clasificare, variantă a atributelor de calificare și de identificare, fixează apartenența la o clasă (subclasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trei perspective: • a identității lui, descrisă printr-o însușire intrinsecă: „Actul de naștere al biospeologiei - știința care studiază viața animalelor cavernicole, adică din peșteri - îl reprezintă de fapt lucrarea...” (D. Cocoru, 21); • a unei calități care se impune ca trăsătură distinctivă: „Trimese pe Mitrea la domnu Iordan Crâșmaru, s-aducă oleacă de rachiu de cel bun.” (M. Sadoveanu, X, 541); • a unui raport extrinsec (de posesie sau apartenență): „Prin uneltiri viclene, doi boieri, dușmani de-ai postelnicului (...) se unise cu doamna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de unitățile lexico-gramaticale prin care se realizează atributul. Acordul orientează flexiunea când atributul se realizează prin adjectiv calificativ, adjectiv pronominal și prin participiu; acordul în gen și număr al acestor unități lexico-gramaticale cu substantivul (pronumele) regent se impune ca marcă distinctivă a identității lor sintactice de atribut: „Și cum vin cu drum de fier / Toate cântecele pier Zboară păsările toate / De neagra străinătate.” (M. Eminescu, I, 182) „Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzând, se izbi de o poartă de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
92), pronumele mi (și-nlănțuindu-mi) funcționează ca atribut pentru substantivul-regent gâtul, articulat cu articol hotărât iar pronumele îmi (întindeai) este complement indirect pentru verbul regent întindeai, determinat în același timp de complementul direct o gură. Funcționarea indirectă, ca marcă distinctivă, a articulării hotărâte a substantivului este asigurată de conținutul semantic al termenilor implicați direct în relația de dependență: verbul și substantivul. Articolul genitival fixează cadrul sintagmatic al relației de dependență atributivă (prin acordarea în gen și număr cu termenul-regent) și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în același timp legată și de ideea exprimată de predicat; el exprimă, deci, odată cu caracterizarea obiectului, și o idee circumstanțială referitoare la predicat.” (subl. ns.) (G.A.,1963, vol.. II, p. 139), nu este așezată, însă, la baza stabilirii identității distinctive a atributului circumstanțial, parte de propoziție cu doi regenți, în opoziție cu atributul descriptiv (și cu întreaga clasă sintactică a atributului), parte de propoziție dependentă de un singur regent. Din interferența a două relații de dependență specifică, prin care același
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de plimbare, se așeză...”. Întrucât regentul verbal funcționează ca predicat, absența sa ca atare, ca predicat, sau ca regent al atributului circumstanțial, face imposibilă structurarea enunțului: „Curta, obosit.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul circumstanțial descrie o trăsătură distinctivă, permanentă sau manifestându-se la un moment dat, a numelui-regent, care se constituie într-o circumstanță a desfășurării acțiunii verbului-predicat. Circumstanța poate fi: • cauzală: „Tovarășul meu, recrut în asemenea treburi și crezând că hatârul se măsoară cu paharul, dete rachiul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
găsit și se împrăștie huiduindu-ne.” (I. Creangă, 72), „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din haos face mumă iară el devine tatăl.” (M. Eminescu, I, 132) Dintre elementele relaționale, se impun ca distinctive în sine, locuțiunea prepozițională în chip de: A venit în chip de înger... și adverbul întrebuințat prepozițional drept, în propoziție: „Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp, cauză, condiție etc.) sau urmează (scop, consecință) acțiunea verbală: Mihaela, obosită, s-a întors acasă. în timp ce însușirea (acțiunea) exprimată prin complementul predicativ este simultană cu acțiunea verbului: Mihaela s-a întors obosită acasă. Articularea Rolul hotărâtor în marcarea identității distinctive, în planul expresiei, a complementului predicativ îl are gradul de determinare prin articol a substantivului sau adjectivului. Realizând funcția de complement predicativ, substantivul nu primește articol hotărât, nici când este juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: „După
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trezii stăpânul în regulă al unei iepe mici și slabe...” (C. Hogaș, 144) Când se realizează prin adjectiv, poziția postverbală, coordonată cu desfășurarea flexiunii sale în baza acordului cu un termen nominal (pronominal) (subiect sau complement), se constituie în marcă distinctivă a complementului predicativ. Adesea, însă, adjectivul ocupă o poziție în imediata vecinătate a substantivului, asemeni atributului. Cu funcția de complement predicativ, adjectivul nu preia articolul hotărât de la substantivul pe care îl precede: „De la gârlă-n pâlcuri dese / Zgomotoși copiii vin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doi prin conjuncții: „Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului.” (I.L.Caragiale, I, 196) Când relația de coordonare se constituie doar din doi termeni, pauza se impune ca marcă distinctivă pe baza raportului de antonimie dintre unitățile lexico-gramaticale sau pe baza opoziției afirmativ-negativ dintre unitățile sintactice (propoziționale) prin care aceștia se realizează: „Și eu am, n-am înfățișare, la dousprezece trecute fix mă duc la tribunal.” (I.L. Caragiale, I, 174
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iei de coordonare alternativ\" În planul expresiei relația de coordonare alternativă se realizează mai ales prin parataxă; în același timp, însă, termenii înscriși în relație sunt precedați de adverbele desemantizate aici, acum (acu), ba, când, care se impun ca mărci distinctive ale coordonării alternative, prin distribuirea lor repetată cu amândoi termenii implicați în relație și în prezența pauzei: „Domnul se plimbă de colo până colo pe peron, trăgând cu ochiul aci cătră partea pe unde vin pasagerii, aci cătră geamul în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atingem Luna.” (L. Blaga, 308), „În anumite circumstanțe există ceva mai rău decât să-ți fie frică; să cauți în această frică un loc cât mai confortabil.” (O. Paler, Viața..., 240) Pauzei i se asociază, fixându-i rolul de marcă distinctivă, adverbele explicative adică și (și) anume, prezente în enunț sau numai posibile: „... De frică să nu-l rupă și mai mult, așa zicea Viișoreanu, adică să nu adâncească ceea ce și așa părea mult prea adânc... singurătatea adică, exact ce i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
IV, 244), $- Ce vorbești tu,$$ măi Chirică?” (I. Creangă, 176) Pauza este principalul mijloc prozodic prin care se manifestă relația de incidență în planul expresiei. Ea este generală, caracterizează toate tipurile particulare ale relației de incidență, dar nu este marcă distinctivă în sine, ci numai pe fondul structurii complexe a enunțului, în legătură cu o dislocare sintactică și în absența unei relații semantico-sintactice de coordonare sau de dependență. În enunțurile în care termenul incident este precedat de conjuncții, pauza anulează caracterul coordonator al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
analitic, constituenți analitici realizează și alte funcții sintactice. „A fi om e lucru mare.” șsubiectț „Să poți rămâne tu însuți.” șcompl. directț 19. Gramatica pentru toți, București, p. 340. 20. Când se absolutizează aparența, care devine în ea însăși trăsătură distinctivă pentru numele (pronumele etc.) - subiect, verbul a părea se constituie singur într-un predicat, sintetic, sub aspect structural, descriptiv, sub aspect semantic: „Am pus pe tot ce pare pecete și blestem.” (L.Blaga,p. 306) Când se absolutizează devenirea, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]