4,738 matches
-
jocul cu bile exprimă convivialitatea, precizia și răbdarea, dar și destinderea și activitățile practicate în timpul liber. Aluzia la acest joc îl sfătuiește pe cel ce visează să spele putina, să își acorde timpul de a trăi și de a se distra; - globul de cristal constituie o suprafață de proiecție, iar în vis are o semnificație identică cu a oglinzii. Îi oferă individului imaginea dorințelor sale, a temerilor sau a fantasmelor sale și îl îndeamnă să devină conștient; - bulgărele de zăpadă simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pot să pună accentul pe devierea conduitei personale. Jocul și practica divinatorie sunt condamnate în textele sfinte și considerate activități eretice și nelegiuite. Altfel, jocul de cărți exprimă căutarea unei strategii, dorința de a provoca, sau nevoia de a se distra și de a comunica (vezi Joc). Cărțile de joc sau tarotul evocă fie sentimentul de fatalitate, fie dorința de a fi ghidat, dirijat, sfătuit. Interpretarea depinde mult de experiențele personale. Să adăugăm și faptul că pentru cineva care frecventează cabinetele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
intimă a unei personalități, incidente, curiozități. Straight news. Se prezintă faptele așa cum sunt, fără elemente de culoare, care să țină de interesul uman, de divertisment. Spot news. Întâmplări neașteptate: accidente, incendii, procese celebre. Feature news. Subiecte abordate cu intenția să distreze. Faptele sunt prezentate mai pe ocolite, însă nu fără o anume nuanță ironică. Reducând criteriile taxonomice la impactul produs asupra cititorului, școala americană distinge între: News issue. Știrea prezintă o problemă importantă despre care se discută în contradictoriu. News event
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
trandafirilor, un grup de tineri intelectuali minori îmbină utilul cu plăcutul, „flirtul” cu lectura cărților didactice, aroma molcomă a măceșilor cu esența abstractă a științei. Apariția unei dudui solitare, ce-și plimbă melancoliile în decorul romantic al pergolelor înflorite, îi distrează câteva clipe [...]. E ora prânzului. Soarele azvârle razele lui verticale, topind umbrele. În fața mea, pe o bancă, o cerșetoare ține în brațe un copil [...] Nimeni nu-i întinde un ban, nimeni nu o miluiește cu o privire măcar. Pe fața
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și lăstarii noi, puși din primăvară de nenea Nelu, au dat roade anul acesta. Și ce roade! Boabe mari, roșii și dulci, să le tot mănânci! A început să culeagă zmeură într-o cană, cu gândul la fetele ei. Se distra între timp, având și muzică în apropiere. Două păsărele cleveteau aprins pe gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
plecând spre casa ei, cu ghiozdănașul gol dar cu zâmbetul pe față. Am noi prieteni! - se aude în urma ei. Zâna de smarald E balul de sâmbătă! Zâna de smarald aruncă o privire curioasă în curtea împodobită pentru bal. Lumea se distrează, cântă și dansează. -Se vede clar că oamenii aceștia nu au nevoie de prezența mea, îmi caut o altă lume și își îndreaptă pașii spre odăile naturii, dincolo de așezarea omenească. Între straturile bine îngrijite pășește grațios, ridicându-și voalurile, privește
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din apropiere. Afirmația Ștefaniei ne liniștește în sfârșit și pe noi : -Tată, ce bine că ne-am oprit într-un sat, aici, precis că o să aibă cineva grijă de ea și o săi dea și de mâncare! Încă ne mai distrăm de ea, ce viteză a prins în fuga ei spre mașină, apoi către case, la fel! Este o pisică tare hotărâtă și curajoasă, parcă știe exact ce vrea. Iepurașii În orele de dirigenție am organizat plimbări lungi cu discuții libere
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de pești mici și negri, cu burta rotundă și cu picățele galbene pe spate, pești lungi cu înotătoare sidefate, sanitari galbeni, transparenți, care făceau curat în mare, delfini, care-și țuguiau gura în semn de salut. Căluțul de mare o distra grozav, nu mai văzuse așa ceva, nici corali albaștri sau polipi incandescenți. Era un spectacol miraculos, ce se desfășura în fața ochilor, iar prințesa se gândea cu părere de rău, că părinții ei nu au ocazia să vadă lumea acvatică cea miraculoasă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aștept, spuse părintele Mike. Întotdeauna avem niște discuții așa de interesante la voi acasă. Tessie se uită din nou În ochii părintelui Mike, dar acum aceștia păreau să fie plini de căldură sinceră. Și apoi se Întâmplă ceva care Îi distrase complet atenția de la părintele Mike. În celălalt capăt al Încăperii, Capitolul Unsprezece se urcase pe un scaun ca să ajungă la robinetul termosului de cafea. Încerca să umple o ceașcă, dar după ce deschisese robinetul, nu mai reușea să-l Închidă. Cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să găsească o confirmare vizibilă a spaimei sale invizibile. Dar confirmarea veni din interiorul casei, pe cale sonoră: fratele ei, Eleutherios („Lefty“) Stephanides, Începuse să cânte Într-o engleză stâlcită, fără sens. ― Din zori și până-n seară, așa-i că ne distrăm, cânta Lefty, așezat În fața oglinzii din dormitor, ca În fiecare zi pe la ora asta, punându-și gulerul nou de celuloid la cămașa albă nouă, storcându-și În palmă un bulgăre de pomadă de păr (cu miros de lămâie) și Întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gulerul nou de celuloid la cămașa albă nouă, storcându-și În palmă un bulgăre de pomadă de păr (cu miros de lămâie) și Întinzând-o pe proaspăta lui tunsoare Valentino. Și continua: ― Între timp, pân-atunci, așa-i că ne distrăm. Nici lui Lefty versurile nu-i spuneau mai nimic, dar melodia era suficientă. Îi vorbea lui Lefty de frivolitatea din epoca jazzului, de cocteilurile cu gin, de fetele cu țigări; Îl făcea să-și dea părul pe spate cu vervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dormitorul pe care Îl Împărțea cu fratele ei. Acesta cânta Încă: ― Bani n-avem să dăm, oh!, dar, iubito - punându-și butonii, făcându-și cărarea, dar apoi ridică privirea și Își zări sora - Așa-i că - și acum pianissimo - ne distrăm - și apoi tăcu. Pentru o clipă, oglinda le Înrămă cele două chipuri. La douăzeci și unu de ani, cu mult Înainte de protezele nepotrivite și de invaliditatea autoimpusă, bunica mea era o frumusețe. Își purta părul negru În codițe lungi, prinse sub basma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
american -, o aștepta pe Desdemona să apară pe punte. Când apărea, Își potrivea pătura, Își saluta din cap partenerii de călătorie și traversa puntea ca să-și prezinte omagiile. ― E fermecat! ― Nu prea cred. E genul care vrea doar să se distreze puțin. Fata aia ar face bine să se păzească. Dacă nu, o să aibă ceva mai mult de cărat după ea pe lângă cutia aia. Pe bunicii mei curtea simulată Îi distra. Când Îi auzea cineva, Începeau conversații de prima sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu prea cred. E genul care vrea doar să se distreze puțin. Fata aia ar face bine să se păzească. Dacă nu, o să aibă ceva mai mult de cărat după ea pe lângă cutia aia. Pe bunicii mei curtea simulată Îi distra. Când Îi auzea cineva, Începeau conversații de prima sau a doua Întâlnire, născocindu-și trecutul. ― Și, Întreba Lefty, frați ai? ― Am avut un frate, răspundea Desdemona melancolic. A fugit cu o turcoaică. Tata l-a dezmoștenit. ― Câtă strictețe! După părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o soție normală, poate ar merita să muncesc Încontinuu. ― Dacă tu ai fi un soț normal, m-ai ajuta cu copiii. ― Cum să te ajut? Nici măcar nu Înțelegi cum se fac banii În țara asta. Tu crezi că eu mă distrez acolo, În subsol? ― Asculți muzică, bei. Se aude muzica din bucătărie. ― Asta mi-e meseria. Pentru asta vin oamenii. Și dacă nu vin, n-avem din ce trăi. Totul depinde de mine. Asta nu Înțelegi tu. Muncesc zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În acea primă seară. Dar câteva dintre inciziile fratelui meu duseseră la niște forme ciudate luate de crenvurști. După aceea deveni un fel de joacă pentru el. Se transformă Într-un adept al manipulării formei crenvurștilor prăjiți și, ca să se distreze, Își dezvoltase o Întreagă linie de frankfurteri glumeți. Era hot dog-ul care se ridica În picioare când se Încingea, ca turnul din Pisa. În onoarea aselenizării, a existat și Apollo 11, a cărui piele se Întindea treptat până când, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tata ocazia să-și astâmpere setea pe drum Încoace? Întrebă Jerome. ― De mai multe ori, am răspuns eu. Acum râse Jerome, relaxându-și corpul și bătând din palme. Între timp, Rex Îi spunea Obiectului: ― Bun, a ajuns. Hai să ne distrăm. ― Unde să mergem? Întrebă Obiectul. ― Auzi, mă, Jerome, nu spuneai tu că e o cabană veche de vânătoare prin pădure? ― Îhî, la vreo opt sute de metri În pădure. ― Crezi c-ai putea s-o găsești pe Întuneric? ― Poate cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oficială a lui Cal față de penisuri? Printre ele, Înconjurat de ele, sentimentele lui erau aceleași ca pe vremea când fusese fată: era În egală măsură fascinat și Îngrozit. Penisurile nu mă impresionaseră niciodată prea tare. Eu și prietenele mele ne distram pe seama lor. Ne ascundeam interesul vinovat chicotind sau prefăcându-ne dezgustate. Ca orice școlăriță În vizită la muzeu, roșisem printre statuile antice romane. Aruncasem priviri furișe când profesorii erau cu spatele. E prima noastră lecție de artă din copilărie, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Habar n-ai ce-i acolo, mă! Sunt locuri În Gate care-s sigure și locuri care nu-s. Eu și gașca mea avem un loc ca lumea. Foarte retras. Polițiștii habar n-au de el, așa că putem să ne distrăm Încontinuu. Te-aș putea lăsa să stai acolo, dar mai Întâi Îmi trebuie cheeseburgerul ăla dublu. ― Acum un minut era un hamburger. ― N-am bătut palma, așa că ai pierdut momentul. Prețul crește mereu. Oricum, câți ani ai? ― Optșpe. ― Da, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și beat, așa că În seara aceea am făcut ceva ce nu făceam În mod normal. Am deschis ochii sub apă. Am văzut chipurile care se uitau la mine și am văzut că nu erau dezgustate. În seara aceea m-am distrat În bazin. Și totul mi-a prins bine - Într-un fel. A fost terapeutic. Înăuntrul lui Hermaphroditus clocoteau tensiuni vechi, Încercând să-și găsească soluția. Traumele din vestiar se ștergeau. Rușinea de a avea un corp diferit de alte corpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mașină, a deschis portbagajul și s-a apucat să-mi ducă geamantanul spre casă. Dar la jumătatea drumului s-a oprit. ― Auzi, frățioare? spuse el. Poți să ți-l cari și singur. Avea un zâmbet poznaș. Se vedea că-l distrează schimbarea de paradigmă. Aborda metamorfoza mea ca pe o problemă de logică, de genul celor de la sfârșitul revistelor lui de science fiction. ― Să nu exagerăm, i-am răspuns. Poți să-mi cari geamantanul de câte ori poftești. ― Prinde-l! strigă Capitolul Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Deci ce nu era în regulă? Mă uitam la cele trei ecrane și știam că răspunsul era atât de evident, dar că nu îl vedeam încă. Apoi, mi-am dat seama. Cum am putut fi atât de orb și de distrat? Lipsea Fernand. Probabil s-a dus până la bucătărie să-și ia ceva de mâncare, căci el e un mare gurmand. După câteva minute de discuții fără sens și de acuzații fără logică, apare Preiassi Fernand pe ecranul din mijloc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
primă instanță cu infamia. Nu este vorba numai de existența civică a lui Scribonius, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, până ar fi declarat nevinovat. Oprobriul riscă să se răsfrângă asupra întregii familii imperiale! Iar Libo...! Se scobește distrat cu unghia printre dinți. Scuipă apoi o fă râmă minusculă din mâncarea de azi-dimineață. Nimeni nu poate ști cum va reacționa Scribonius Libo. Strâns cu ușa, s-ar putea să-l lase nervii și să plece pe furiș în exil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după ce se uită buimacă în jur, privește cu interes spre estradă. Vipsania s-a destins de-a binelea. Și-a făcut griji inutil. Comportamentul lui Maternus nu e chiar atât de prostesc. Acesta e plin de vervă. — Râd, glumesc, mă distrez și încerc să descriu în lucrările mele toate destinderile nevinovate pe care omul și le poate permite în această viață anostă... Aplauzele devin furtunoase. Publicul, în picioare, îl ovaționează. Vipsania zâmbește, îmbunată. Din spate, Labienus o bate pe umăr. — Aș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]