198,612 matches
-
șosea, dacă nu îi aruncă pur și simplu prin containere sau rigole. Aceasta, deoarece au descoperit revoltate că nu mai aduc pe lume poeți, ci doar moderatori tv, analiști politici, economici, istorici și etc. O parte dintre acești feți, destinse doamne, având soarta de a lumina mințile vulgului întru perceperea și priceperea corectă a realității imediate, sunt salvați și chiar adoptați de oameni cu frică de Dumnezeu și cu venituri lunare mici, după cum se poate verifica din reportajele în cauză. Din
Româncele nu mai nasc poeți... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12897_a_14222]
-
ale autorului. La un moment dat, personajul adolescent ajunsese ăn faza ăn care ăși orna discursul cu tot felul de neologisme savante scoase din dicționar. Imediat apare și paranteza care pune lucrurile la punct din perspectiva scriitorului de astăzi, "(Slavă Domnului că mania asta a fost doar o chestie de adolescență, altfel astăzi aș fi fost un Patapievici, care ăși asezonează discursurile, ăn mod firesc, numai cu astfel de cuvinte deștepte; care nu vede nimic extraordinar ăn folosirea uzuală, de exemplu
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
Seara de sâmbătă nu anunța nimic spectaculos la televizor, așa că hotărîsem să o dedic altor ocupații. Mă gândeam la o formulă pe care o auzisem, la momentul adevărului, pe nu știu care post de televiziune străin: "În vremea tinereții mele " spunea un domn de o vârstă respectabilă, cu voce ticăită, dar idei pline de vitalitate " în vremea tinereții mele, televiziunea era făcută de oameni deștepți, pentru oameni deștepți. Ceva mai încolo ea a fost făcută de oameni deștepți pentru oameni proști, acum e
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
un secret și doi copii de 11 ani. Un băiat bun, Bobby, cu o mamă rea (sau doar prostuță și ca mamă și ca minte) și o fată blondă, Carol, aliată a băiatului și prietenă plină de atenții drăgălașe. Misteriosul domn, Ted Brautigan (un Anthony Hopkins în mare formă, ca întotdeauna aș zice), devine instinctiv aliatul celor mici pe care îi secondează cu un tact demn de marii diplomați ai lumii. De altfel singurul mod decent de a ajuta. Că bărbatul
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
nu este un parc zoologic unde animalele (porci, boi, măgari ș.a.) sunt pomenite, firesc, ăn mod frecvent, ci un post public de televiziune. Pentru lămuriri suplimentare, consultați din când în când DEX-ul, dar și autenticitatea actelor de studii. Căci, Doamne, se întâmplă atâtea în democrație!... Dan Negru, Ciao, Darwin (Antena 1). Poate n-ați aflat, dar e cert că emisiunea dvs. are loc într-un studio al Televiziunii Antena 1 " București. Așadar, nu are rost să urlați tot timpul de parcă
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]
-
conspirațională: oricine e interesat de această zonă are nostalgii imperiale! Mai rău: zeloții ideii central-europene sunt, musai, niște trădători de neam! Am auzit aceste argumente în forme variate: de la cele cvasi-contondente ale unor ofițeri SRI, la aulica voce a unui domn cățărat în fruntea unui înalt for cultural-științific. Culmea ironiei e că astăzi Departamentul de Stat american plasează România (cu Valahia și cu Moldova cu tot, nu doar cu Transilvania) tocmai într-o zonă definită, fără nici un fel de problemă, "Europa
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
unei tehnici stilistice, s-ar altera precum un film în contact cu lumina diurnă. Developată în condițiile unei convenții fin parodiate (ceea ce conduce însă automat la o altă convenție!), profesia de credință a poetului sună astfel: "Eu sînt în slujba Domnului, întunericul nu are ce să ia/ de la mine! Eu, ca și ucenicii săi, păstoresc suflete./ Eu îndrept lucrurile prin împărăție, fac totul/ ca să n-o ia lumea la vale, să nu se ducă totul de rîpă./ Păstoresc suflete: înfloresc cireșul
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
Eu, ca și ucenicii săi, păstoresc suflete./ Eu îndrept lucrurile prin împărăție, fac totul/ ca să n-o ia lumea la vale, să nu se ducă totul de rîpă./ Păstoresc suflete: înfloresc cireșul, dau glas zăpăcitelor vrăbii./ Eu sînt în slujba Domnului! A Domnului/ pe care nu l-am văzut, pînă acum, niciodată. Da,/ după femeia în flăcări și poemele care îmi călătoresc prin vene,/ întîlnirea cu Domnul este singurul lucru ce mi-a rămas/ de făcut" (|ntunericul). Precum Petre Stoica, autorul
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
și ucenicii săi, păstoresc suflete./ Eu îndrept lucrurile prin împărăție, fac totul/ ca să n-o ia lumea la vale, să nu se ducă totul de rîpă./ Păstoresc suflete: înfloresc cireșul, dau glas zăpăcitelor vrăbii./ Eu sînt în slujba Domnului! A Domnului/ pe care nu l-am văzut, pînă acum, niciodată. Da,/ după femeia în flăcări și poemele care îmi călătoresc prin vene,/ întîlnirea cu Domnul este singurul lucru ce mi-a rămas/ de făcut" (|ntunericul). Precum Petre Stoica, autorul Opiumului înscenează
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
de rîpă./ Păstoresc suflete: înfloresc cireșul, dau glas zăpăcitelor vrăbii./ Eu sînt în slujba Domnului! A Domnului/ pe care nu l-am văzut, pînă acum, niciodată. Da,/ după femeia în flăcări și poemele care îmi călătoresc prin vene,/ întîlnirea cu Domnul este singurul lucru ce mi-a rămas/ de făcut" (|ntunericul). Precum Petre Stoica, autorul Opiumului înscenează obligativități inefabile, ca de pildă participarea la un "celebru curs", intitulat " Metafizica trandafirului galben", participare condiționată de reguli ezoterice: Pentru păstrarea secretului, bunăoară,/ n-
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
cu toată șatra.../ Și dacă n-aș sta de strajă, clipă de clipă de strajă,/ ele m-ar ciuguli nerv cu nerv și vers cu vers./ Pînă la ziua dintîi m-ar ciuguli,/ cînd întuneric era deasupra adîncurilor/ și Duhul Domnului plutea peste ele" (Poetica). Asistăm astfel la o mișcare centrifugă a eului poetic, care, identificat cu toate cele ce ființează, se dilată în spațiu și timp pînă în preajma dumnezeieștilor obîrșii ale universului. Ieșit din sine prin extaz liric-spiritual, bardul se
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
mîncat pămîntul,/ pămîntul de parcă l-ar fi mîncat" (Chipul). Așadar datoria d-sale, în calitate de făptură zămislită de Divinitate după chipul și asemănarea acesteia, este de-a crea pentru a umple golul, plecînd de la punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului plutind peste ape", doldora de virtualități. Traiectul d-sale este, evident, cel de la increat la creatul la care aspiră trudind "toată noaptea-n scriptorium": "Fac lumea de la capăt!/ Fac lumea de la capăt, Doamne,/ așa încît, atunci cînd te trezești dimineața
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului plutind peste ape", doldora de virtualități. Traiectul d-sale este, evident, cel de la increat la creatul la care aspiră trudind "toată noaptea-n scriptorium": "Fac lumea de la capăt!/ Fac lumea de la capăt, Doamne,/ așa încît, atunci cînd te trezești dimineața,/ să-ți găsești repede lucrurile unde le-ai lăsat de cu seară/ și nici habar să nu ai ce s-a-ntîmplat peste noapte/ în scriptoriu, unde, printre celule și nervi,/ am scris literă cu
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
poartă de grijă,/ care îmi ține de urît înainte de somn./ |n fiecare noapte eu împart noaptea cu ea, pe o singură pernă" (Lupta). "Îngerul luminii" divine se vede secondat și "corectat" de lucifericul duh pizmaș, care-și dispută cu Mesagerul Domnului sufletul dedulcit la poezie: "Chiar și acum, în clipa aceasta,/ în timp ce îngerul luminii dă buzna în mine/ și mă răsfoiește filă cu filă, el îi calcă pe urme, tiptil,/ caută prin manuscrise: ar face cîteva îndreptări, desigur,/ ar scoate inima
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
între cuvintele-sursă immémorable și immémorial. Mult mai frecvente - dar și mai puțin grave - sînt contaminările între diverse construcții și îmbinări sintactice și frazeologice: din vrute și nevrute și știute și neștiute pare să se fi născut o asociere ceva mai neclară: �Stimați domni cu ușurința meseriei de a spune știute și nevrute� (CD 30.09.2003). Există și aproximări semantice care nu se datorează confuziei cu alți termeni, ci doar folosirii metaforice și chiar improprii a unor cuvinte: preluînd sensul contextului, acestea par
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
această amabilitate s-o amânați" (14.04). Accente mai subiective, chiar patetice, apar în apelurile la tăcere, însoțite chiar de promisiuni: "Vă rog! Stimați colegi, vă rog frumos!"; "Doamna senator, vă dau cuvântul... Vă rog eu foarte mult. Vă ascultăm, domnule senator" (29.09). În finalul intervențiilor, invariabil, are loc schimbul de formule: "Vă mulțumesc" / "Și eu vă mulțumesc". În texte domină, cum spuneam mai sus, stilul administrativ-birocratic, ilustrat de formule fixe ("pe cale de consecință", 14.04), de grupurile nominale proliferante
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
a libertății ființei. În Nescafé, soția așteaptă cu nerăbdare, din chiar prima zi a mariajului, ziua morții bărbatului ei bolnav, care i-a fost "promisă" înainte de căsătorie, dar care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
oraș. entru a nu rămâne în domeniul teoriei pure, am să dau n exemplu care ilustrează perfect cerințele formulate de dl Cosmâncă privind viitorul României și tipul de român visat de pesedei. Zilele trecute, la invitația unor prieteni bucureșteni, un domn și o doamnă, am luat prânzul la un restaurant șic de pe Căderea Bastiliei. O zonă plină de farmec, ce amintește, în ciuda aglomerației infernale, a prafului și a zgomotului de sfârșit de lume, vechiul, idilicul București. Am găsit cu greu un
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
și cu tot dinandinsul memorabilă dă senzația acută că asistăm la filmarea unei piese de teatru. Astfel, Maia Morgenstern, de pildă, dar așa se ăntămplă cu toate personajele, o interpretează pe Maria care, la răndul ei, o interpretează pe Maica Domnului. Iar acestă schizoidie nu este nici pe departe o cale de acces către o realitate mai ănaltă și o grilă de lectură pentru o unitate ultimă, ci o evidentă incapaciate de a sugera și de a stăpăni două registre printr-
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
odăii pe care cheia o păzește. În fine, magul propuse celor prezenți să se gîndească la o dorință iar el avea să-i ajute ca ea să se îndeplinească. Iar mademoiselle Marie o să aibă plăcerea să-i alăpteze pe toți domnii prezenți, în semn de recunoștință că au vizitat acel loc. Cînd a venit și rîndul lui Opujiș să-și pună o dorință, magul dădu semne de nervozitate, cu toate că dorințele celor prezenți nu erau mărturisite cu glas tare. Coborî iute de pe
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
o dorință își vîră policarul în acea deschizătură și-și rotește mîna în jurul policarului, astfel ca palma să nu părăsească niciodată o clipă suprafața aramei și policarul deschizătura, iar dorința se împlinește. Dar fii atent și ai grijă de tine, domnul meu. Cînd Dumnezeu vrea să te pedepsească te dăruiește în același timp și cu o dorință împlinită dar și cu o mare nenorocire. Poate că așa se poartă El cu cei pe care îi îndrăgește, nu știm, nouă oricum ne
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
pedepsească te dăruiește în același timp și cu o dorință împlinită dar și cu o mare nenorocire. Poate că așa se poartă El cu cei pe care îi îndrăgește, nu știm, nouă oricum ne e totuna. De aceea ai grijă, domnule locotenent. Și să nu uiți cîntecul "Amintirile sunt sudoarea sufletului". - Nu cred o iotă din ce spui - i-o tăie locotenentul -, totuși îți mai pun o întrebare. Poți să m-ajuți să-mi găsesc tatăl? Nu l-am mai văzut
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
hoți de buzunare și niscaiva șarlatani ca să dea spectacole celor mai slabi de înger. Și toți ăștia joacă într-o reprezentație despre morțile căpitanului Haralampije Opujiș, tatăl tău. - Cum adică despre morțile lui? Că doar e viu! - Eu știu asta, domnule locotenent, că trăiește. Numai că reprezentația lor chiar așa se numește - "Cele trei morți ale căpitanului Opujiș". - Nu cred o iotă - mai zse o dată locotenentul și se duse să se culce. Joi însă, se interesă. în cortul magului într-adevăr
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
intră în cort, îl întrebă pe primul mascat pe care îl prinse cum de îndrăznește să reprezinte moartea unui om în viață, dar acesta i-o tăie blînd: - Să știți că reprezentația este plătită chiar de căpitanul Haralampije Opujiș, care, domnul meu, este un mare iubitor de spectacole, un mare binefăcător al teatrului. Acum el se află pe Elba. Evident, știind că Opujișii din Triest fuseseră pe vremuri adevărați mecenați ai teatrului, lui Sofronije nu-i rămase altceva decît să se
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
vorba de "trei internări" la casa de nebuni, părere spusă din neatenție cu voce tare în timpul unui telejurnal. Greșeală fatală care l-a făcut pe Haralampy să arunce cu un pantof în micul ecran încremenind pentru două ore imaginea cu domnii Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Valer Dorneanu, Adrian Năstase și Preafericitul Patriarh Teoctist așteptând la rând, cuminți și emoționați, să primească diploma aniversară a 175 de ani de presă în România. Soacra lui Haralampy, strănepoată energică a Fraților Jderi*) și descendentă
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]