29,295 matches
-
potrivit cu plîngerile Psalmistului decît plîngerile, vibrante și directe, ale omului obligat, din rațiuni diferite, să plece în pribegie. În mod ciudat, am spune premonitoriu, Dosoftei a avut de timpuriu psihologia exilatului, a celui care a simțit că va duce cîndva dorul patriei ca pe o traumă existențială. De Moldova, viitorul Mitropolit fusese nevoit să se despartă încă de tînăr (cînd studiase la Lwow), apoi cînd l-a însoțit pe Ștefan Petriceicu Vodă în Polonia (1673-l675); va muri în lungul exil polonez
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
limitate valorile perene din sfera creației spirituale: „Omul interesului și al profitului imediat (...) să-mi răspundă la o singură întrebare: cât „face”, în lei sau în valută, „Călătoria de iarnă” a lui Schubert? Nu știe. Dar „Mai am un singur dor” de Eminescu ori simfonia „Praga” de Mozart, cam la cât le estimează el? Nici un răspuns.” (p. 143) Retorica argumentației atinge cote remarcabile, stilul este viu și întro bună tradiție culturală autohtonă. Accentele polemice și critice se regăsesc peste tot în
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
a întîmplat să-l vadă, ei i s-a făcut so pună să se intereseze de el și astfel a ajuns Lențica să-l întrebe pe Miron, cînd a apărut iarăși în Mohaci, și Miron că cine, Diavolul? ți-e dor de el, dadă Lențică? Auzi cum îi zicea, Diavolul, sau îngerîngeraș, cum și-l amintește Lențica, plămădit și încropit parcă din vorba aia cu care își tot împăna poveștile, cum că femeia l-a încălecat pe dracu’ și dracu’ a-ncălecat
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
pușcă în Ucraina și toate televiziunile serioase și-au trimis corespondenți de război acolo. Noi i-am concediat pe ai noștri... Parașutele cu care i-am înlocuit n-or să spună prea multe despre trupele parașutate ale rușilor. Mi-e dor de Mile Cărpenișan... Cândva, tot în martie s-a prăpădit. Odată, în drum spre Deva l-am păcălit că trebuie să cobor din mașina pe care o conducea. Doar așa l-am convins să oprească. Și nici n-am mai
Dan Negru, despre dispariția unui om de televiziune: S-a prăpădit () [Corola-journal/Journalistic/42473_a_43798]
-
mașina pe care o conducea. Doar așa l-am convins să oprească. Și nici n-am mai urcat, a venit un prieten din Deva și am ajuns acolo cu altă mașină. Mile nu cobora sub 140 km/h... Mi-e dor de Mile...", au fost cuvintele lui Dan Negru pe care le-a scris pe Facebook. Alături de aceste rânduri, prezentatorul TV a postat și o fotografie de suflet. Mile Cărpenișan, corespondent de război Timișoreanul devenit cunoscut drept jurnalist de război, grație
Dan Negru, despre dispariția unui om de televiziune: S-a prăpădit () [Corola-journal/Journalistic/42473_a_43798]
-
întoarsă de ceferist, mai grea decât haina asta roșie, că pe vremea aia nu erau costume speciale de moș! Nu, nu mai țin minte...», m-am bâlbâit. S-a ridicat trist, să plece, ai grijă de ai tăi! Mi-e dor de tine, tată!» - i-am spus în pragul ușii. A intrat în lift, aruncându- mi o ultimă privire, crede-mă, sunt Moș Crăciun!”. Probabil că cea mai importantă calitate a acestor schițe e intensitatea emoțională de subtext. Prozatorul are capacitatea
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
adică a nenorocirilor anterioare - provocată de Primul Război Mondial. Balzac, burghez, vede în secolul XIX unul mare. Doamna Hanska, aristocrată, îl vede, ca și artiștii rafinați, stupid. Muncitorii, dacă ar fi avut glas, i-ar fi zis apăsător. Balzac ducea dorul unui dictator capabil să măture „nostimada asta care se numește regim constituțional”. Nostim în criza financiară actuală este că, dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să-l salvezi pe asasin. Nietzsche scria despre „orăcăitul virtuos al unor broaște puse la respect
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
ei, toate metehnele de care adulții încearcă să fugă: nestatornicia, slăbiciunea, ipocrizia. Pe măsură ce spiritul Medelenilor se diluează, viața-și cere partea. Și foștii copii ajung să jinduiască după vacanță altfel decât atunci când nu prea știau ce să facă cu ea. Dorul acesta, de viață foarte puțin complicată, spuneam, revine. Și ar putea, de ce nu, să aducă cu el răsfoirea, nu neapărat nostalgică, a unor cărți pe care simplitatea lor romanțioasă le-a aruncat, de multă vreme, în uitare.
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
ce era în valiza colecțiilor în cutia pentru prieteni. Îmi așez șuvița rebelă după ureche. Sar pe pat și mă dez echilibrez puțin, dar nu înainte de a lua tabloul cu palatul Bruckenthal. De tine, tabloule, chiar n-o să-mi fie dor. Îl arunc cu entuziasm în cutia părinților. Mă uit la ceas. Am terminat într-o oră. O oră. Șaizeci de minute. Trei mii șase sute de secunde. Cinci cutii și o minge plină de noroi. Las talismanul norocos să cadă pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
grăbit să scoată bani din buzunar pentru a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc. Și mulți bani. M-am întrebat adesea dacă cineva i-a dus dorul pisicii. După o lună, l-am îngropat pe Gunther la rădăcina unui copac, undeva într-un parc. Mi-a părut tare rău. A fost probabil singurul meu prieten adevărat în tot timpul cât am stat în Germania. Cu el îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o lună, l-am îngropat pe Gunther la rădăcina unui copac, undeva într-un parc. Mi-a părut tare rău. A fost probabil singurul meu prieten adevărat în tot timpul cât am stat în Germania. Cu el îmi trecea de dor și singurătate. Uneori îl și mângâiam. În ciuda trupului țeapăn, avea blana încă moale. Mă întreb cum avea glasul, dacă torcea, ce îi plăcea să mănânce, dacă îi era teamă de vreun câine. Acum sunt de mult întors în România. Banii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
curg milioane de lacrimi odată, toate câte s-au adunat, îmi bate inima atât de tare, încât simt că o să-mi spargă pieptul, am o durere as cu țită în tot corpul, în fiecare celulă, simt toată neli niștea, tot dorul, toată ciuda, toată frustrarea și, mai ales, toată vina. Încerc să respir și de data asta chiar mă sufoc. Dar simt, mai mult decât orice, simt. Deschid ochii brusc. Soarele strălucește încă. Sunt în aceeași cameră, în același pat. E
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rămâne În vecii vecilor! Și pentru că George Coșbuc s-a obișnuit să ne Însoțească În toate gândurile și faptele noastre, fapt pentru care Îi mulțumim și lui și tuturor celor care ne sunt aproape, am să reamintesc aici și acum dorul lui și-al românului „Pentru libertate”. Simplul cetățean continuă „Să nu uităm că economia este a oamenilor și că oamenii trebuie puși pe primul plan” Acad. N.N. Constantinescu Iată că ați făcut-o și pe asta : războiul a Început, iar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
grijă să trimitem și niște copii de-ai voștri acolo ca să stați cu sufletul la gură ; ce dacă-i transformăm În carne de tun ?! Vor primi și o medalie de tinichea de care să vă agățați când vă va fi dor de floarea familiei voastre. Vedeți ce de favoruri vă facem ?! Și voi tot nemulțumiți sunteți. Așa-i românu prost, nu știe ce-i bine pentru el, trebuie să-l iertăm și să lucrăm mai departe pentru binele lui, bine pe
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eu balul ăsta. Dacă-i bal, bal să fie! Aș avea poftă de dans. Foarte bine! Du-te! Bine, dar singur... Cum să intru? Du-te cu Irina! Păi da. La asta mă gândeam... De frate-tu nu ți-e dor? Ce-ntrebare! Mi-e dor și de el. Bine, atunci fii cuminte! Te strecori tu cumva. Te distrezi și-mi faci și mie-un serviciu. Duci plicul acesta și-l dai prefectului. Aha! Asta era! Își dădu capul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bal, bal să fie! Aș avea poftă de dans. Foarte bine! Du-te! Bine, dar singur... Cum să intru? Du-te cu Irina! Păi da. La asta mă gândeam... De frate-tu nu ți-e dor? Ce-ntrebare! Mi-e dor și de el. Bine, atunci fii cuminte! Te strecori tu cumva. Te distrezi și-mi faci și mie-un serviciu. Duci plicul acesta și-l dai prefectului. Aha! Asta era! Își dădu capul pe spate și-o privi jignit, furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
soarele dimineții, sprâncenată și-ochioasă, cu ochii veșnic duși, stând mereu gata de plecare, o-nțepa un fel de gelozie rea, de parcă prin sufletul ei răzbea, bănuielnic, sufletul lui Toma, al copilului care cine știe pe unde se chinuie de dorul ei, și la ea, maică-sa, care l-a făcut și l-a crescut și-a rămas văduvă și nemăritată din pricina lor, nu se gândește nici ca la bruma de anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tălmăcească nălucirile. Plesnește de voie bună și de cine știe ce-i umblă ei prin cap! Toma, săracu, poate-i în pământ, poate trag viermii din el sau e rănit pe undeva și sângeră și se perpelește și nu mai poate de dorul ei, și ea nici cu spatele nu se gândește la el. Sau se gândește ce făcea, noaptea, cu el, la mare, ce mi-a spus la-ntoarcere, că încă pe-atunci mai avea gura dezlegată și mai puteai scoate ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care se fac următoarele rețineri... Învățase totul pe dinafară, știa cuvânt cu cuvânt. Nici nu băgă de seamă că Cerboaica plecase. Ea vorbea cu Alexandru, îi da povețe, îl ruga să mai rabde un pic, și învârtea repede, topită de dor, cârpa aspră chiftind de unsoare, sufla greu, tot mai precipitat, ca-ntr-o alunecare în gol, o alunecare pe nesimțite în vis, și-ntreaga ei ființă începu să se desprindă din tot și din toate și să plutească. Acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și, pe neașteptate, cum trecea ceasul de prohod și de risipă de catedrale mistuite-n pârjoluri reci și seara cernea ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu ochii ei stinși, răniți de îndelungată văduvie, urmărind-o când nu era cu ea, suflându-i în suflet și când nu era alături. Asta era forța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate ce-i lăsau bășicuțe mici pe piele, ca o spuză de diamante, cuibarul soarelui deasupra și-un cuibar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai extins, atât la suprafață cât și în subteran, cu numeroase elemente spectaculoase: Munții Bucegi prezintă abrupturi impresionante, cum este cel dinspre Valea Prahovei (cca. 1000 m), vârfuri semețe, accesibile în sezonul cald (ex. Coștila, Caraiman, Piatra Arsă, Vârful cu Dor), la care se adaugă sectoarele de chei de pe Ialomița Vârful Parângul Mare (Munții Parâng) Defileul Dunării (M-ții Banatului) Stalactite și stalagmite (Peștera Urșilor) Pietrele Doamnei (Masivul Rarău) Cheile Bicazului (Munții Hășmaș) (Urșilor, Peșterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei) și peșteri precum
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
nod orografic în partea nordică, reprezentat de Vârful Omu (2505 m), din care se desprind două culmi principale: culmea răsăriteană, mai alungită, cu numeroase vârfuri de peste 2000 m, precum Coștila (2480 m), Caraiman (2248 m ), Furnica (2143 m ), Vârful cu Dor (2030 m) și culmea apuseană, mai scurtă, între Ialomița și Brăițel, cu vârfurile Doamnele (2402 m), Bătrâna (2181 m), Strunga Mare (2089 m) etc.. În partea nordică se mai desprind din Vârful Omu o serie de culmi scurte și abrupte
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]