KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...169 >

4,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

privindu-te la biliard, mi-am dat seama că mi-ar plăcea foarte mult să am o soră ca tine... deșteaptă, dulce, elegantă, cu cercei de aur în urechi, bună la biliard. Hatsumi mi-a zâmbit, fericită. — Este cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit în ultimul an, crede-mă. Tot ce-mi doresc, am spus eu, înroșindu-mă ca un rac, este ca tu să fii fericită. Mi se pare cumplit de ciudat că te-ai agățat tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
când am eu chef de ceva și sfârșim întotdeauna prin a ne certa. Ești singurul pe lumea asta căruia pot să-i spun orice și acum sunt cumplit de obosită și vreau să adorm spunându-mi-se că sunt plăcută, drăguță și alte prostii de felul acesta. Este tot ce-mi doresc. După ce mă scol mâine dimineață, o să mă simt iar bine și nu o să te mai bat niciodată la cap cu tâmpenii. Jur! Promit că o să fiu fată cuminte. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
pe capul lui Midori și firele scurte de păr mă gâdilau când și când. Hai, spune-mi ceva, zise Midori cu fața îngropată în pieptul meu. Ce vrei să-ți spun? — Orice. Ceva care să-mi facă plăcere. — Ești foarte drăguță. — Rostește-mi și numele. Midori. — Ești foarte drăguță, Midori, m-am corectat eu. — Cât de drăguță? — Munții se prăbușesc și oceanele seacă în prezența ta. Midori și-a ridicat capul și m-a privit. — Ai un dar nemaipomenit de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
păr mă gâdilau când și când. Hai, spune-mi ceva, zise Midori cu fața îngropată în pieptul meu. Ce vrei să-ți spun? — Orice. Ceva care să-mi facă plăcere. — Ești foarte drăguță. — Rostește-mi și numele. Midori. — Ești foarte drăguță, Midori, m-am corectat eu. — Cât de drăguță? — Munții se prăbușesc și oceanele seacă în prezența ta. Midori și-a ridicat capul și m-a privit. — Ai un dar nemaipomenit de a-ți alege cuvintele. — Mi se înmoaie inima când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
seacă în prezența ta. Midori și-a ridicat capul și m-a privit. — Ai un dar nemaipomenit de a-ți alege cuvintele. — Mi se înmoaie inima când te aud vorbind așa, am zis eu, râzând. — Spune-mi ceva și mai drăguț. — Îmi placi tare mult, Midori. — Cam cât de mult? — Cam cât îmi place un ursuleț, primăvara. Un ursuleț, primăvara? mă întrebă Midori, ridicând capul. Ce vrei să spui? Cum adică, un ursuleț, primăvara? Te plimbi pe câmp, singură, într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ne dăm de-a rostogolul împreună?“ Tu și ursulețul vă petreceți toată ziua unul în brațele celuilalt, rostogolindu-vă pe panta acoperită cu trifoi. Frumos, nu? — Da, foarte frumos. Superb! — Cam așa te plac eu pe tine. — E cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată, spuse Midori, cuibărindu-se la pieptul meu. Dacă mă placi atât de mult, înseamnă că o să faci tot ce te rog și nu te înfurii. Nu, nu mă-nfurii. — Și o să ai mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
un pix și i-am lăsat lui Midori un bilețel: „Ți-am băut din coniac și am cumpărat romanul Sub roți. S-a făcut lumină și plec acasă. La revedere.“ Am ezitat puțin, dar pe urmă am adăugat: „Ești tare drăguță când dormi.“ Mi-am spălat ceașca de cafea, am stins lumina de la bucătărie, am coborât, am ridicat ușor oblonul și am ieșit. Mi-era teamă să nu mă vadă vreun vecin, dar nu era nimeni pe străzi la ora șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
e greu să-ți spun dacă golul pe care-l simt în sufletul meu este din pricina plecării tale sau din cauza schimbării anotimpului. Am vorbit cu Reiko despre tine tot timpul. M-a rugat să te salut din partea ei. Este extrem de drăguță cu mine. Nu cred că aș fi rezistat aici dacă n-aș fi avut-o pe ea. Mai plâng când sunt tristă. Reiko spune că plânsul face bine, dar te asigur că tristețea doare. Când mă simt singură, nopțile, stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
bine. La revedere. Sănătate. Am găsit și un bilețel de la Reiko. Ce mai faci? Poate că Naoko înseamnă pentru tine fericirea pe pământ, dar pentru mine este doar o fată stângace. Am reușit, totuși, să terminăm puloverul, la timp. E drăguț, nu? Noi am ales culoarea și modelul. La mulți ani! Capitolul al zecelea Amintirile pe care mi le stârnește anul 1969 îmi apasă greu sufletul. Am impresia că o mocirlă vâscoasă și urâtă era gata să-mi înghită atunci încălțămintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nu o să-mi stea nimeni în coaste. Aveam o cameră rezonabilă, o bucătărie mică și o toaletă, iar dulapul din perete era incredibil de încăpător. Avea chiar și o verandă ce dădea spre grădină. Proprietarii, mai în vârstă, erau foarte drăguți. Au închiriat respectiva cameră cu anexele ei la un preț mult mai mic decât cel de pe piață, în ideea că în anul următor urma probabil să se mute nepotul lor la Tokyo și atunci chiriașul trebuia să părăsească locuința. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
rând de la Naoko și Reiko. La restaurantul la care lucram, am cunoscut un individ pe care-l chema It½, student cam de aceeași vârstă cu mine. A trecut ceva vreme până când am reușit să intru în vorbă cu acel băiat drăguț și tăcut, student la Facultatea de Arte, Secția de Pictură, dar după ce ne-am împrietenit, mergeam după orele de serviciu să bem o bere prin apropiere și stăteam de vorbă. Îi plăcea să citească și să asculte muzică, așa că vorbeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
primăverile sunt de-a dreptul dureroase. Mai bine trei luni februarie la un loc decât o primăvară ca aceasta. Deși știam că e prea târziu, țineam să-i spun că noua coafură îi venea foarte bine și că era foarte drăguță. În încheiere i-am scris: „Lucrez la un restaurant italienesc acum și bucătarul m-a învățat să prepar niște spaghete extraordinare. Abia aștept să te tratez și pe tine.“ M\ duceam la facultate în fiecare zi, lucram la restaurant de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
prin venele mele curge sânge. Tu mă ții în brațe și eu îți spun că te iubesc. Sunt gata să fac orice-mi ceri. Oi fi eu puțin cam trăsnită, dar sunt copil bun, cinstit, muncesc din greu, sunt destul de drăguță la față, am sâni frumoși, fac mâncare gustoasă și am moștenit jumătate din averea tatei. Pot fi o partidă bună, nu crezi? Dacă nu mă vrei, o să găsesc pe altcineva care să mă ia. — Am nevoie de timp, am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Puteam dormi oriunde, atâta vreme cât nu încurcam pe nimeni și cât puteam să zac oricât îmi făcea mie plăcere. Când oboseam, mă băgam în sacul de dormit, luam câteva înghițituri de whisky ieftin și dormeam buștean. Erau localități în care lumea, drăguță, îmi aducea chiar de mâncare sau spirale împotriva țânțarilor, iar în alte părți erau și unii mai puțin drăguți care chemau poliția și mă izgoneau de prin parcuri. Oricum nu conta. Singurul lucru pe care mi-l doream era să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Ăsta era locul din care puteai afla cine e În oraș și unde se duseseră cei care au plecat. Și chiar dacă era vară și barul era gol, puteai oricum să te bucuri de o băutură, pentru că aici chelnerii erau foarte drăguți. Era ca un club, numai că nu trebuia să plătești vreo taxă și puteai să mai agăți și cîte-o fată. Era cu siguranță cel mai bun bar din Spania, și cred că unul dintre cele mai bune din lume; toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cîte un tovarăș se-ntindea Își tăia o felie cu briceagul, după care se-ntorcea la barbut. Îmi tăiai și eu o felie. — Tu urmezi la baie, i-am spus lui Al, care pînĂ atunci se uitase prin cameră. — E drăguț aici, la tine, spuse. Șunca aia de unde-a mai apărut? — Am cumpărat-o noi de la intendencia unei brigăzi, spuse ea. Nu că-i frumoasă? — Noi, cine? — El și cu mine, spuse arătÎnd cu capul spre corespondentul englez. Nu ți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mai apărut? — Am cumpărat-o noi de la intendencia unei brigăzi, spuse ea. Nu că-i frumoasă? — Noi, cine? — El și cu mine, spuse arătÎnd cu capul spre corespondentul englez. Nu ți se pare că-i drăguțel? — Manoilta a fost foarte drăguță, spuse englezul. Sper că nu te deranjăm. — Deloc, i-am spus. Mai Încolo poate o să vreau să mă-ntind, da’ pîn-atunci mai durează. Putem să mutăm petrecerea la mine-n cameră, spuse Manolita. Nu ești supărat, nu-i așa, Henry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
New York? Adresa e notată pe spate. — Sigur. Da’ n-o să fie nevoie să trimit nimic. — Așa e, nici eu nu cred c-o să fie nevoie. Da-s acolo niște poze și alte lucruri care le-ar plăcea. Are o soție drăguță. Vrei să-ți arăt o poză cu ea? O scoase din buzunar. O ținea În buletin. Era o fată drăguță, brunetă, lîngă o barcă pe malul unui lac. — Asta-i făcută În Catskills, zise Al. Da. Are o soție drăguță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cred c-o să fie nevoie. Da-s acolo niște poze și alte lucruri care le-ar plăcea. Are o soție drăguță. Vrei să-ți arăt o poză cu ea? O scoase din buzunar. O ținea În buletin. Era o fată drăguță, brunetă, lîngă o barcă pe malul unui lac. — Asta-i făcută În Catskills, zise Al. Da. Are o soție drăguță. E evreică. Da. Altădată să nu mă mai lași să vorbesc tîmpenii. La revedere, puștiule. Serios Îți zic, acum mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
drăguță. Vrei să-ți arăt o poză cu ea? O scoase din buzunar. O ținea În buletin. Era o fată drăguță, brunetă, lîngă o barcă pe malul unui lac. — Asta-i făcută În Catskills, zise Al. Da. Are o soție drăguță. E evreică. Da. Altădată să nu mă mai lași să vorbesc tîmpenii. La revedere, puștiule. Serios Îți zic, acum mi-e bine. Da’ după-amiază nu mă simțeam bine deloc. — Hai să te conduc, totuși. Nu. S-ar putea să ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
l-a ținut pentru prăsilă. Dar taurul Ăsta era destul de ciudat. Prima oară cînd l-au lăsat la pășune alături de vaci a văzut-o pe una care era tînĂră și frumoasă, mai slabă și mai vînoasă, mai strălucitoare și mai drăguță decît toate celelalte. Și, cum tot nu avea voie să lupte, s-a Îndrăgostit de ea, pe restul ignorîndu-le cu totul. Voia doar să fie cu ea și celelalte nu Însemnau nimic pentru el. Așa că bărbatul l-a trimis, Împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
turist pe vremea asta. Bate și vîntul foarte rău - am putea merge jos să stăm la foc. Am putea merge oricînd. Nu mă mai deranjează. Îmi place să-i aud vorbind. Unii dintre ei sînt Îngrozitori. Dar alții-s destul de drăguți. Cred că cei mai de treabă merg la Torcello. — Asta cam așa e, spuse el. Nu m-am gîndit niciodată la chestia asta. Nu prea ai ce să vezi acolo, asta decît dacă nu ești puțin cam prea drăguț. — SĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
destul de drăguți. Cred că cei mai de treabă merg la Torcello. — Asta cam așa e, spuse el. Nu m-am gîndit niciodată la chestia asta. Nu prea ai ce să vezi acolo, asta decît dacă nu ești puțin cam prea drăguț. — SĂ-ți dau ceva de băut. Știi că nu-s bună de nimic ca asistentă. N-am fost pregătită pentru așa ceva și n-am nici o Înclinație. Da’ știu să prepar o băutură. — Da, să bem ceva. — Ce-ai vrea? — Orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dacă erau femei Înăuntru, asta pentru că orbul mirosea destul de tare, mai ales iarna. Însă pînĂ la urmă oprea cineva, pentru că era totuși un orb. Toți Îl știau și-i ziceau Orbete, care În partea aia a țării reprezintă o poreclă drăguță pentru un orb, și numele sălii În care-și făcea meseria era The Pilot. Chiar lîngă ea mai era o sală, tot așa, cu jocuri și restaurant, și Ăsteia-i zicea The Index. Ambele purtau nume de munți și erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o față simpatică. Odgar nu reușea să marcheze și asta ajunsese să Însemne totul pentru el. Cu fiecare vară care trecea era tot mai afectat de chestia asta. Ți se făcea milă. Odgar era cît se poate de amabil și drăguț. Fusese mai drăguț cu Nick decît oricine altcineva. Acum, Nick ar fi putut marca dac-ar fi vrut. „Odgar s-ar omorî dac-ar ști“, se gîndi Nick. „MĂ-ntreb ce metodă ar alege“. Nu și-l putea imagina pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]