2,407 matches
-
un spectacol de mare succes. O spun cu toată convingerea. MIRA IOSIF: Nu cred că este o piesă despre violență. Este o piesă despre evaziune, despre alienare. Tema nu e nouă, e o temă care circulă în literatura mondială, în dramaturgia secolului nostru, a circulat și în literatura noastră interbelică, și meritul scriitorului Constantin Popa este că a introdus-o în peisajul nostru actual. Fiind o piesă despre evaziune, nu este totuși o piesă evazionistă... Dimpotrivă, e o piesă acut implicată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Nu mă surprinde. Mor precum au trăit. Remarcabilă este ultima replică: "cum de n-au văzut apa?". "Bancul" se sparge și se trece într-o semnificație, după părerea mea extraordinară, și cu această replică aproape că bate la porțile marii dramaturgii. Cum de nu au văzut că nu este apă, cum nu au văzut că se poate trăi altfel? Vă mulțumesc că mi-ați oferit prilej să interpretez acest text. CĂLIN FLORIAN: Astăzi, în acest cenaclu, nu s-a citit o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin Popa dă brînci realului în coșmar? Uite că e foarte posibil, și piesa nu se sfiește să ne trîntească în față acest adevăr stingheritor. Vecin 3: Haideți fraților, păi ce facem? Jucăm poker sau facem comunicări științifice? Vecin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care Constantin Popa o abordează se constituie, de altfel, într-un atu cert al acestei dramaturgii în a cărei structură de rezistență intră, de bună seamă, și dimensiunea parabolică. Cu o construcție sigură, în care vădește competența de om al scenei, Regulamentul de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
comunicînd unul cu altul, două paliere, două registre unul captînd pulsații dintr-un orizont existențial, altul, activ în diapazonul contestării politice. Florin Faifer Constantin Popa Regulamentul de bloc Citindu-se această curioasă piesă la Cercul de lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația ingenioasă a conflictului, de culoarea ei, iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
iar unii de semnificația ei parabolică ieșind din cheia realistă. Intruziunea dezinvoltă a vecinilor de bloc, diapedeza lor nestingherită, ocupația amabilă și împăciuitoare la care se dedau vorbesc despre o temă a ingerinței, temă ce s-a mai dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context și cu alte mijloace firește. Constantin Popa face posibilă apariția vecinilor în chipuri cu totul neașteptate, iluzorie poate cum a procedat în "Calul verde" sau de-a binelea, și, pînă să devină fantoșe într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prea tare condiția de divertisment teatral pe care piesa "Regulamentul de bloc" o propune și mijloacele artistice viabile prin care ea se realizează, confirmînd încă o dată în C. Popa un autor viu și interesant. Paul Everac Transcrierea opiniilor Cenaclului de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor DAN NASTA, actor-regizor: O comedie tragică vizînd condiția umană; o piesă a agresiunii dezumanizantă a socialului asupra individului; o piesă biconcentrică social-moral și politică... dar politicul trebuie estompat... ION ZAMFIRESCU, scriitor: Piesa este un semnal de alarmă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
SPALAS, redactor radio-tv.: O piesă foarte bine scrisă, cu mînă sigură; scenele nu au rezolvări; scena cu pokerul e în sine nu se leagă cu restul; e necesară o reducere a piesei... AL. ȘTEFĂNESCU, critic literar: Tematica e frecventă în dramaturgia actuală; se încadrează în social-moral; cheia piesei stă în finalul sub semnul spaimei; toate personajele sînt culpabile; foarte bine construită chiar de la început -, toate dialogurile avînd sens; apariția vecinilor este justificată logic; bine mînuit dialogul sigur, cu umor nefacil; gradat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie ocupată de un "administrator", ființa se retrage în fantasme. Piesa aceasta conține nota cea mai . păsat absurdă în toată dramaturgia lui Constantin Popa. Este și firesc să fie așa. Ea amintește de lonescu, de Mrozek, de Arrabal. Pe undeva de Durrenmatt. Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în spațiu și în mijloace, de Europa, la două decenii în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Ioan Lazăr : Teatrul Național din Iași la București 31 Ovidiu Constantinescu: *** 31 Constantin Popa: Părerea autorului 32 REGULAMENTUL DE BLOC 35 REFERINȚE CRITICE Florin Faifer: Măștile absurdului 37 Paul Everac: Constantin Popa Regulamentul de bloc 43 TRANSCRIEREA OPINIILOR CENACLULUI DE DRAMATURGIE A UNIUNII SCRIITORILOR 45 Val Condurache: Regulamentul de bloc 47 Constantin Paiu: CRONICĂ DRAMATICĂ: O binemeritată revanșă 50 Cristina Popescu: Regulamentul de bloc Error! Bookmark not defined. Ștefan Oprea: Metafora agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) 54 Constantin Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fiecare zi a actorilor sociali. Importanța sa este relevată În cel de-al doilea capitol al cărții, „Comunicarea nonverbală În perspectiva sociologiei dramaturgice”, unde Gabriel Jderu prezintă o abordare dramaturgică a comportamentului nonverbal, din perpectiva sociologului american Erving Goffman, părintele dramaturgiei sociale. Ca un adevărat manager al impresiei, actorul social trebuie ca, În relațiile sale cu ceilalți, să acorde un rol important pe lista sa de „Cum să-mi realizez obiectivele?” comunicării nonverbale: limbajul trupului, Îmbrăcămintea, expresiile faciale. Autorul se oprește
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
speranței, 1978, Valsul de la miezul nopții, 1980, Ultima aventură, 1982). Aici, C. caută să radiografieze adevărata față a realității din țara unui regim totalitar, abrutizant, piesele fiind considerate în epocă adevărate „îndrăzneli”, din punct de vedere politic. Incomodă pentru autorități, dramaturgia lui era apreciată însă de un public ce-și regăsea în replicile personajelor propriile reacții de nemulțumire. În același timp, critica dramatică îl așază alături de autori satirici ca Ion Băieșu, Tudor Popescu, Paul Cornel Chitic. Seneca sau Sfârșitul unei iubiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
mitologie a prejudecăților, mai degrabă, e drept, cu mijloacele farsei dramatice decât cu cele ale prozei moraliste. Paradoxal este, că, deși Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de vedere al replicii, nu dramaturgia a profitat substanțial de pe urma acestei virtuozități, ci proza care a asimilat epic dialogul, replica naivă și insinuantă, cu ajutorul cărora latura expozitivă, aparent facilă, se transformă de fiecare dată într-un conflict subteran de rezonanță estetică. Piesele sale alternează între tabloul
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
7; Tudor Vianu, „Ziariștii”, CNT, 1956, 41; D. Solomon, Al. Mirodan, GL, 1960, 51; M. Nedelcu, Al. Mirodan despre literatura dramatică, judecățile și prejudecățile aferente, CNT, 1966, 24; S. Damian, „Replici sau De dincolo de fileu”, RL, 1969, 21; Florin Faifer, Dramaturgia lui Alexandru Mirodan, CRC, 1972, 50; Z. Ornea, Dicționarul lui Al. Mirodan, RL, 1998, 2; Marin Diaconu, Un dicționar neconvențional, JL, 1998, 1-2; Dimisianu, Lumea, 36-38; Cristofor, Țara Sfântă, I, 144-150; Ghițulescu, Istoria, 442-444; Dicț. scriit. rom., III, 245-249; Aczél
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
poezii (1939), în care sunt evocate principalele momente din construcția social-economică și culturală a Transnistriei din deceniul ’20-’30. Nota distinctivă a poeziei lui o constituie tematica așa-numitului „realism socialist”. În anii postbelici, C. se consacră aproape în întregime dramaturgiei, scriind și montând pe scena teatrelor din Chișinău comediile muzicale Fericirea Mărioarei (1951, în colaborare cu E. Gherken) și Covorul Ilenei (1953), piesele Peste Dunărea albastră și Izvorul frăției (1956), comedia Umbra dragostei (1957), în care colportează slogane bolșevice. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
teatral românesc”), care ar îndreptăți teatrul de pe meleagurile noastre să aspire spre „universalitate”. Rezervele sunt rare și discret formulate, „istoria” lui V. înscriindu-se într-o perspectivă optimistă. Substanțiale prin interpretarea analitică și sub raportul întinderii informației sunt studiile Evoluția dramaturgiei române contemporane - dimensiuni și semnificații și Specificul receptării în teatru, incluse în lucrările colective Evoluția artei și exigențele receptării (1985) și Arta modernă și problemele percepției estetice (1986). Ca dramaturg, V. își face debutul în 1977 cu piesa istorică Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
ritmul necesar captivării cititorului, tradus prin alternanța dintre povestitul cu farmec și efectele bruște, de tipul „loviturilor de teatru”. De altfel, două piese de teatru, Farsa (1994; Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995; Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt altceva decât transpuneri în registru dramatic după povestiri din volumul Eclipsa. P. realizează și câteva adaptări ale unor povești scrise de Frații Grimm (Crăiasa albinelor, Lupul și vulpea, Prințul fermecat), H. Chr. Andersen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
de o mare diversitate, numite când „lumi posibile”, când „peisaje ontologice”. Împrumutată semanticii modale, logica lumilor posibile este adaptată necesităților proprii, înainte de a fi utilizată în explorarea ficțiunii. Altă linie ordonatoare a gândirii lui P. pleacă de la studiile românești despre dramaturgia lui Racine și conduce către prima sinteză de proporții publicată în Occident: La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Recherches et propositions (1976). Meditația pe marginea clasicismului își dă întreaga măsură în L’Art de l’éloignement. Essai sur l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Introducere în opera lui St. O. Iosif, București, 1977; Ciobanu, Însemne, I, 232-238; Păcurariu, Scriitori, I, 145-152; Marcea, Varietăți, 112-116; Ion Dodu Bălan, Țara omeniei și oamenii ei, București, 1983, 197-211; Traian Cantemir, Studii de literatură, Iași, 1983, 164-169; Modola, Dramaturgia, 142-143, 310-316; D.R. Popescu, Galaxia Grama, București, 1984, 93-104; Scarlat, Ist. poeziei, II, 170-172; Liviu Grăsoiu, St. O. Iosif. Doinirea ca vocație și destin, București, 1985; Ornea, Actualitatea, 105-108; Zoe Dumitrescu- Bușulenga, Iosif Sava, Muzica și literatura, I, București, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de a te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate cosmică. Stilul voit naiv, stângaci, dar în substanță artist, absolvă o asemenea lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
și Paiața sau Angela cu ochii de azur (după romanul Baletul mecanic al lui Cezar Petrescu), precum și o revistă, Bimba-Bimba, singurul text reprezentat în timpul vieții sale. Monologul de înrâurire pirandelliană Paricidul („Revista Fundațiilor Regale”, 1947) instituie un pariu esențial în dramaturgia autorului, și anume între „viața reală” și „viața de iluzii”, între convenție și trăire autentică. Un actor se adresează publicului din sală, exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează să îl joace. Și ajunge la concluzia că e mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Teodorescu, Ion Sava și remagicizarea teatrului, TTR, 1969, 4; Crin Teodorescu, Ion Sava și misterul social modern, TTR, 1969, 5; Ion Cazaban, Proiectele lui Ion Sava, SCIA, teatru-muzică-cinematografie, 1970, 1; Brădățeanu, Comedia, 309-312; Leon, Umbre, I, 83-89; Ana Maria Popescu, Dramaturgia lui Ion Sava, SCIA, teatru-muzică-cinematografie, 1972, 2; Al. Mirodan, „Măști”, VR, 1974, 4; Ion Biberi, Ion Sava, București, 1974; Paleologu, Simțul practic, 135-137; Dumitru Solomon, Teatrul ca metaforă, București, 1976, 135-137; Mîndra, Jocul, 150-153; Mancaș, Teatrul, 83-84, 238-239, 248; Valentin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
colectivizarea, deportarea intelectualilor și a țăranilor înstăriți din satele basarabene în Siberia). Meditația etică, valorificarea dimensiunilor simbolice și parabolice ale întâmplărilor, relevarea „pragurilor psihologice” în relație cu momentele unei realități care provoacă înstrăinarea sufletească și morală sunt trăsături definitorii ale dramaturgiei lui P. SCRIERI: Odochia, Chișinău, 1980; Osânda, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 266, 399. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]