37,362 matches
-
literatură a imposibilității omului de a mai scrie, de a mai fantaza? Va fi romanul opera omului care nu va mai putea scrie nici măcar antiroman, antipoezie și antipiese, și care nu va mai putea „digera” decât date exacte, deoarece lobul drept al creierului i se va atrofia de tot? Atunci, cu siguranță, lumea va deveni, cu siguranță, “un maț”-așa cum afirmă Mircea Cărtărescu într-unul din romanele sale. Așadar mă întreb dacă, după publicarea romanului Manuscrisul din frigiderul Fram și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
datoriei față de statuia aceasta arhicunoscută de generația mea încă din gimnaziu. După ce că într-o anumită epocă îi fusese rupt un braț la una din mâini și o altă mână îi fusese amputată cu totul, probabil într-o altă epocă (brațul drept, adică cel ciung, o fi fost cel care făcea când era întreagă, gestul pudic-vezi statuia lui Praxitele), acuma căzuse beleaua tot pe ea. Și chiar dacă nu aveam cum s-o redau întreagă umanității, tot găseam suficientă ambiție să o readuc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fie pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu semnul cornului de cerb pe el, cu alte cuvinte, fapte ce se întâmplaseră prin veacul al XIV-lea când lui Giulea îi fusese arsă casa și chiar și biserica, fără rușine, ca să-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
confecționat din placaj și prins, la repezeală, în piroane. Valy dă la o parte placajul-firidă și mă cheamă în încăperea cu aer mai mult decât stătut, cu plafonul afumat și așa de jos încât, dacă ai fi vrut să stai drepți, n-ai fi putut, același tavan obligându-te să stai ori pe scaun, ori pe divanul ce ocupa spațiul din dreapta ușii. Miros de mucegai și de nămol. Ca și cum tocmai acolo ar fi fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mele-sau doamna General, cum era cunoscută, pentru că era căsătorită cu generalul de armată Bădulescu, de loc de prin Roșiorii de Vede, care o pețise în Sighișoara unde i se mutaseră părinții după Primul Război Mondial-era o femeie înaltă, osoasă, dreaptă, bine făcută, bărbătoasă chiar. Altfel, femeie dintr-o bucată, principială, extrem de bine citită (de pildă, pe marii scriitori germani îi citise chiar în original și aprecia mult de tot traducerea lui Faust al lui Goethe, în limba română.-de Șt.
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în alb, cu o jachetă brodată pe gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o jachetă brodată pe gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile seculare. Nu o dată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt trecătoare, nimic nu se poate clădi pe ele și ne despărțirăm pe tulburătorul fundal muzical al huruitului bulgărilor de pământ. 7. 14 dec. 80’ J.P. Sartre: “Duminica avea de pe acum un trecut...În urma mea, în oraș, pe străzile mari, drepte, la lumina rece a felinarelor, agoniza un formidabil eveniment social: sfârșitul duminicii.” De câte ori, într-o zi, sunteți siguri că n-ați murit? La cinematograf: Ibsen - Rața sălbatică (Lucian Pintilie). Citesc în Mâncătorii de etichete: 17 noiembrie ’77: “Nu-i venea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răsuflarea grea a dobitoacelor și câte un cuvânt mângâietor și de alint spus de cărăuși: „Brava, flăcăii tatii! Ați mers ca în zilele cele bune! Brava!” Sau: „Îi greu drumul, nu-i așa? Da’ lasă că scăpăm noi la cale dreaptă și atunci îi boierie curată! Mai avem dâmbul ista și s-o sfârșit greul!” Hai să trecem dealul și pe urmă... somn de voie, flăcăi - a încercat Hliboceanu să îndulcească greul ce îi aștepta. Fără nici un strigăt din partea cărăușilor, boii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
șa, băiete! Hai că mă mănâncă copita!” Pe-al meu l-am luat pentru că are picioare vânjoase. Îi bun și de călărie, dar și de ham - nu s-a lăsat mai prejos Pâcu. Dacă-i s-o luăm pe cea dreaptă, apoi am făcut o afacere bună amândoi. Până una-alta însă, hai să ieșim înaintea flăcăilor, că se aud carele scârțâind pe aproape. Măriuța și Costache se învârteau prin crâșmă ca în tinerețe. Motivul? Prezența celor doi - a lui moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
l-a îndemnat la... trap și apoi la galop! Pe măsură ce calul galopa din ce în ce mai tare, trupul lui moș Dumitru se apleca tot mai mult pe gâtul calului... La un moment dat, s-a auzit chiar și un chiot tineresc, iar mâna dreaptă a prins a se roti în aer, ca și cum ar fi mânuit o sabie cu adevărat... După o bucată de drum, s-a oprit. Întorcându-se către Pâcu, l-a poftit să facă și el la fel... Cu oarecare teamă la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și o porni precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tăcură. În timp ce se gândea ce pedeapsă să-i aplice lui Elvis, pe care-l ura În mod secret pentru numărul mare de imitatori pe care-i lăsase În urmă, geamurile zbârnâiră ușor. Când deschise gura - găsise o pedeapsă cumplită, dar dreaptă: să-l silească pe Elvis să asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr. -, câteva bubuituri Înfundate făcură ca podeaua să se clatine, și atunci, aproape simultan, ochii tuturor se Îndreptară spre marea pendulă. Limba sprințară a secundarului tocmai trecuse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și simplu, să nu te mai gândești la asta? — Imposibil. Exist, deci cuget. Sau cum era? — René, hai să-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie. Brusc, Îi trânti raționalistului o castană drept În creștet, care-l făcu pe acesta să urle ca din gură de șarpe. — Te-a durut? — Ca naiba, Maiestate. — Ei, asta Înseamnă că exiști. Hai, acu’ valea de-aici! Ieși și tu la aer. Provoacă pe cineva la duel
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar sta dezbrăcată În bătaia reflectoarelor. Când caroseria a fost străbătută de acel tremur ușor care anunța repornirea motorului, ea și-a Înălțat din nou privirea spre oglinda retrovizoare. I-am zâmbit. A făcut un gest de scuze cu brațul drept, apoi a tras din țigară. Deja Între noi se instalase acel Început de familiaritate construit din semne, priviri și intuiția celor ce urmează să se Întâmple, sub care se află, uneori, armătura unor speranțe vagi. Primul fusese zâmbetul de Giocondă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido. El Însă, bietul, n-a mai apucat să vină. Piciorul lui drept a călcat pe un skateboard apărut ca din pământ și Guido a căzut de-a berbeleacul, apoi, cât ai bate din palme - presupunând că, În acele secunde dramatice, i-ar fi ars cuiva să bată din palme -, a fost năpădit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care Împrăștia lumină În toate cele patru zări, un misionar civilizându-i pe sălbatici cu Codul Rutier În mână. Cu un șuier amplu, el a trezit la viață autobasculanta eșuată Într-un braț al intersecției, cu o fluturare a palmei drepte a descâlcit micul vârtej din flancul sudic, În timp ce morișca antebrațului stâng turna untdelemn În blocajul care se produsese spre Via Moccacino. Unii martori susțin că doar o mișcare din bărbie i-a fost suficientă pentru a desțeleni camionul proptit În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pricepută, pe masa de ședință, la umbra unei farfurii. Un timp, și-a frecat picioarele, apoi s-a strecurat sub un șervețel uitat acolo. Brusc, din motive numai de ea știute, musca a decolat iar, Îndreptându-se țintă spre obrazul drept al lui Silvio, care a tresărit din cauza zbârnâitului ce amenința să-i străpungă urechea, a Îndepărtat atacul cu o mișcare rapidă din antebraț, iar apoi, dezmeticit, a Întrebat: — Cine naiba mai e și Volkswagen T. Guevara ăsta? V-am avertizat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Între timp, peste linia orizontului. Numai că, În situația reală, punctul B nu este atât de ușor de găsit, chiar dacă pe caiet l-ați notat, ca și pe A, cu un ×, chiar dacă el, teoretic, el se află la capătul liniei drepte care constituie, În mod axiomatic, drumul cel mai scurt dintre cele două puncte. Pentru a ajunge În punctul B trebuie să vă bizuiți pe vocea interioară, pe râul alb care-și părăsește matca stabilă aflată Între rândurile tipărite spre a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a sărit peste obstacole sprinten ca un ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau În față, uneori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nemișcarea i-ar fi dăruit o platoșă pe care nimeni nu era capabil s-o penetreze. Atunci s-a petrecut dezastrul. Toți cei strânși În sala de judecată În acea zi au observat cum, În timpul pledoariei finale a acuzării, ochiul drept al lui Gustav a Început să i se bată. Mai târziu, pe când avocatul desemnat din oficiu vorbea, pleoapa deja i se Închidea spasmodic. Or, până și copiii știau un lucru despre Marele Liniștit, anume că la viața lui clipise deseori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai tânără, proaspătă ca un pârâu de munte, fără să sufere de osteoporoză, colită, tuse măgărească, incontinență urinară, psoriazis și demență senilă? În timp ce mintea mi se legăna astfel, prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
insubordonare a trupului În fața voinței suverane. Ce era Însă de făcut? Puteam, desigur, să pun piciorul În prag (presupunând că membrele inferioare nu trecuseră și ele de partea insurgenților), ordonând Înecarea mișcării În sânge și readucerea revoltaților pe calea cea dreaptă. Dar dacă mintea rămăsese de izbeliște, singură În palatul ei, și tocmai apelul Împotriva rebelilor le-ar dezvălui acestora propria forță, precum și teribila izolare În care se găsea creierul? Nu, Înțelept era să aștept și să văd ce urma. A
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care-l vezi după decolare, când privești spre orașul de dedesubt, ori când pătrunzi În intimitatea unui aparat de radio. În cameră exista chiar și un plan de evacuare În caz de incendiu: săgeata roșie salvatoare se fractura În unghiuri drepte, ieșea pe ușă și dădea ocol coridorului, iar apoi se Întoarcea cuminte, În același punct, ca un câine credincios de care-ți era imposibil să scapi. Planul camerei era o altă odă Închinată imaginației abil stăpânite. Sus de tot, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care se simțeau atât de vii În existența lor fictivă, Încât dezvoltaseră până și acolo o adicție teribilă pentru calculator. Lipsiți de fluxul megabiților, păreau niște pacienți În stadiul terminal, decuplați de la aparate. Degetele arătătoare și cele mediane de la mâna dreaptă le pulsau spasmodic pe brațele scaunelor, ca și cum, fără mouse, s-ar fi transformat În antenele unor gândaci pipăind bezna. Membrii unui chatroom stăteau așezați În cerc, privindu-se unii pe ceilalți, cu expresiile unor mături uitate Într-o debara. „Săracii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]