18,730 matches
-
Mihail Sadoveanu, Felix Aderca, Paul Celan, Ion Caraion, Victor Eftimiu, Petre Pandrea ș.a. E o carte scrisă cu talent literar, cu portrete extraordinare, cu secvențe umoristice irezistibile, arătând o finețe a observației și o fixare în scris a vorbei de duh demne de un prozator. Dar, mai mult decât atât, e o carte de o mare eleganță - cum rar se întâlnește în cărțile de memorialistică de la noi -, în care Crohmălniceanu ține să vorbească numai despre autorii deja dispăruți, și își cere
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
în termeni balistici: „Cuvântul mutului/ când e să fie/ se repede-n lume ca un glonț.” (p. 227) Așa se repede și poezia lui Dorin Tudoran: Biet fenomen individual, Puzzle, Singură, clipa, Străinul, Abatorul imaginației, Fructele amintirii, Respirație artificială, Satiră duhului nostru, Dreptul la frică, În rest, Primul Testament, Tenebrele speranței, Poetul, Marginea de tablă, La vie en rose, Poeților de azbest, Despre viperă, El Iskandarîya sau fragmente despre gustul singurătății la unii poeți, Confesiuni de meloman, Mâini de pianist, Trecut
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
contractul acela de la Necuratul. Și a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, până a reușit să pună unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a răspuns: Numai acel ce se va naște din Duh Sfînt va putea să-l ia”. Dumnezeu a trimis duhul său de s-a născut Hristos. Cînd a împlinit Hristos treizeci de ani, a mers și a luat contractul și de atunci au rămas oamenii să fie judecați după păcatele
Sfântul Nicolae. Ce cadouri NU TREBUIE să dai celor dragi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57721_a_59046]
-
de ani la poarta iadului, până a reușit să pună unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a răspuns: Numai acel ce se va naște din Duh Sfînt va putea să-l ia”. Dumnezeu a trimis duhul său de s-a născut Hristos. Cînd a împlinit Hristos treizeci de ani, a mers și a luat contractul și de atunci au rămas oamenii să fie judecați după păcatele lor. Iarna începe în noaptea de Sf. Nicolae. Expresia populară
Sfântul Nicolae. Ce cadouri NU TREBUIE să dai celor dragi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57721_a_59046]
-
dar și promovarea dialogului interreligios, interconfesional și interetnic. Printre metodele întrebuințate în acest sens se numără încurajarea dezvoltării de proiecte, participarea la programe locale, naționale și internaționale pentru studenți, precum și inițierea proiectelor de promovare a valorilor universitare, toate acestea în duhul credinței crestin-ortodoxe.
Studenții teologi colindă, după datini, în scop caritabil by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/57821_a_59146]
-
să îi ucidă pe oamenii despre care credeau că sunt implicați în magie. “Au început să se unească, să iasă pe străzi și să ucidă vrăjitorii- a declarat comisarul poliției locale, Anthony Vagambi Jr.- Cum îi detectau? După cum spuneau ei, duhurile le-au arătat cine sunt vrăjitori. Cu toate acestea, ei au mers mai departe și au început să mănânce bucăți din corpurile victimelor sale”.
Alegerile din Papua Noua Guinee au fost întrerupte de canibali by Salamac Irina () [Corola-journal/Journalistic/57934_a_59259]
-
despre sensul vieții, despre Dumnezeu, despre dorință și voință, despre mistică sau despre valoarea etică a faptelor. Nici urmă de patetism în rîndurile soldatului austriac, doar o răceală înfiorătoare de anatomopatolog care trece sub lupă muchiile unei nerv disecat. Un duh golit de tresărire lirică și o ființă fără efuziuni de suflet. De aceea, citindu-l, simți că ai de-a face cu o natură draconic de lucidă, care își face din logică unealta unică de înțelegere a lumii. Pentru Wittgenstein
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
cadența expresiilor, talentul lui neținînd de estetica cuvintelor, ci de tensiunea pe care le-o imprimă. E cazul rarisim al unui logician care fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh coborît în străfunduri periculoase, de unde și senzația că asiști la o procesiune de revelații subtile. Vocabularul îi este elementar pînă la sărăcie lexicală și sînt fraze a căror stîngăcie, dacă nu ar purta semnătura lui, ar suna stînjenitor de neplăcut
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
este un drum", a spus el. "Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu și în lumina Lui". Apoi, e nevoie de "a edifica" Biserica. Dar "cu pietre vii, cu pietre unse cu Duhul Sfânt". Și nu oriunde, ci "pe piatra din capul unghiului, care este Hristos". Papa, foarte calm, stăpân pe sine, ciudat de odihnit și senin după aceste alegeri-surpriză, a rostit apoi aceste vorbe teribile al unui mare scriitor francez: "Când nu
Discursul ULUITOR al lui Papa Francisc I by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/56623_a_57948]
-
război, așa că a ordonat numaidecât slobozirea tunurilor împotriva mulțimii: aproximativ patruzeci și cinci de morți, bărbați, femei și copii, au rămas în nisip și cine știe câți alții dintre răniții târâți în tufișuri de către ai lor nu și-au dat mai târziu duhul în taberele lor nevăzute. Domnul Banks a fost încântat să constate că, în mare parte, cadavrele celor abandonați erau în stare bună, iar armele și podoabele lor - sulițe, coliere de scoici, coșuri de stuf, piei și altele - se păstraseră și
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
Aceasta e doar etapa inițială, de acomodare. Îi urmează alta, și mai teribilă: „sătul până-n gât de propriile hazuri & glume/ caut un suprem calambur care să-mi fie prenume, nume,/ postnume/ un calambur de sfârșit de lume/ (o vorbă de duh la capăt de drum.)/ viitorul acum. prezentul acum. trecutul acum.” (p. 104) În aceste condiții, e pe undeva de așteptat ca despre Sorin Gherguț să se spună că ar fi în primul rând un poet tehnic. (Apăsându-se mai ales
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
duhovnicească sunt firi lipsite de nerv estetic, deoarece cultivarea în exces a credinței le micșorează apetitul pentru expresia fină. Unde e multă credință acolo e puțină artă, așa s-ar putea traduce malițios discordia de principiu dintre viața trăită în duh de mîntuire și viața petrecută în spirit artistic. Sfîntul Duh nu face casă bună cu talentul literar. Nu e vorba că l-ar exclude, dar pur și simplu nu-l favorizează, la asta adăugîndu-se un detaliu de optică creștină: scrisul
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
exces a credinței le micșorează apetitul pentru expresia fină. Unde e multă credință acolo e puțină artă, așa s-ar putea traduce malițios discordia de principiu dintre viața trăită în duh de mîntuire și viața petrecută în spirit artistic. Sfîntul Duh nu face casă bună cu talentul literar. Nu e vorba că l-ar exclude, dar pur și simplu nu-l favorizează, la asta adăugîndu-se un detaliu de optică creștină: scrisul în varianta lui estetică se hrănește din imbolduri drăcești, în măsura în care
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
o rupere de nivel existențial. Bejan scrie modest și te întoarce pe dos, fiindcă a trecut prin atîtea ruperi lăuntrice. Laic vorbind, destinul său e un exemplu de viață ratată. Creștinește vorbind, același destin e o culme de împlinire în duh jertfelnic. Concluzie? Taina aceasta nu poate fi cercetată.
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
doar pentru plăcerea de-a înțepa. Ceva mocnește și în băiatul de prăvălie - „un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir”, și mai cu seamă în preotul îndestulat cu puțin în ale trupului, dar mereu nemulțumit în ale sufletului: „era duh neastâmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși.” Așteaptă ei un semn care nu li se arată? Se poate, dacă Popa Duhu tulbură suficiența unui episcop în ziua de Bunavestire, iar Cănuță își strică familia tot la Blagoveștenie. Se nasc, pesemne
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
Stînișoară (cărți predominant memorialistice, la fel ca cele două volume de Întrezăriri, apărute anul trecut la ICR) e un luminos interlocutor de timbru confesiv: o natură vie cu înclinație monologală, un stenic de esență contemplativă arătînd vădite porniri spre lumea duhului creștin. Dar ce surprinde la el, cînd îl ai în față, e jocul frămîntat al privirilor, acea zbatere de cristalin care vine în contrast cu vorba-i molcomă. Cu o fizionomie ascuțindu- i-se răspicat în bolta sprîncenelor și a nasului, Stroescu
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
pare că încalecă pe timp, cu totul alta în redesfășurarea ei, mult mai lucidă și sesizând, cu sensibilitatea la trecere a vremurilor noastre, irosirea pentru nimic. În Baladă studențească, un alchimist al amorului reușește s-o scoată, ca pe un duh de lampă, pe fata visurilor din sticluțe și retorte. Un musafir nepoftit îi sfarmă atelierul de himere. Cine să fie poetul? Sculptorul în fum, sau necunoscutul care rupe vraja? Mai degrabă al doilea, cel care controlează jocul. Și-i dă
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
Luncușoara în Păresemi, pe deplin integrabil - o spune și Ion Buzași în prefață - temei preferate a prozatorului laic Agârbiceanu: viața unui preot de țară în Transilvania sfârșitului de secol XIX și-a începutului de secol XX. Nimeni nu tăgăduiește, Doamne ferește!, duhul creștin al autorului. Însă intenționalitatea celor două tipuri de text este diferită. Acest al treilea volum îngrijit de Cornelia Lucia Frișan are și un alt merit, pe lângă cel de a readuce în atenție un întreg „versant” al operei lui Ion
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
din cauza conținutului său religios prea marcat, textul este cu totul demn să fie recitit astăzi, întrucât nu se limitează la a repovesti pilde cu bătrâni avva. Pustnicul și ucenicul său este, de fapt, un frumos roman al edificării spirituale - în duh creștin, desigur -, un roman de formație, dar și unul al Dublului (căci viața monahală presupune dedublarea supremă: abandonarea fostului eu și asumarea unuia nou, mort întru cele ale vieții și viu întru cele spirituale). Modelul lui îndepărtat este, cum sugerează
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
o emană. Volumul are o halenă de spectru din care s-a scurs și ultima suflare de viață, paginile adunîndu-se în pereții funerari ai mormîntului lui Sperantia. Cele mai interesante fragmente sînt citatele din Sperantia, mici oaze de tresărire în duh, tonul prăbușindu-se de îndată ce exegetul ia cîrma comentariilor, sufocîndu-le sub inerția formulelor previzibile. Invariabil, interpretarea în marginea textului scade textul, acoperindu-l de patina unor șabloane fioroase, care te lecuiesc de dorința de a-ți rafina viața prin canoane filosofice
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
decât din îndemn lăuntric și nu prin „exersarea voinței”. De atunci, mărturisește poetul, „am utilizat voința în alte domenii, acolo unde era justificată: în eseu, în traduceri, în proză, în fragmente memorialistice”. Atât că momentele de grație, momentele care aduc duhul poeziei sunt rare, parcă prea rare, ceea ce naște alt șir de întrebări și neliniști, alte frământări: „Doamne, cât de rară s-a făcut coborârea poeziei asupra-mi! Poeții și matematicienii sunt buni mai cu seamă în tinerețe, se spune; dar
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
Sorin Lavric Aprivi viața cetății cu un ochi creștin înseamnă a te supune unui supliciu obligatoriu, cauza stînd în prăpastia care desparte înălțimea serafică a preceptelor de duh de josimea seacă a întîmplărilor lumești. E un fel de tortură iscată de neputința de a găsi o împăcare între cum ar trebui să fie viața și felul cum este ea cu adevărat. Pentru un astfel de credincios, sentimentul care
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
face, deznodămîntul e știut. Și cum știm încotro ne îndreptăm, și anume spre un rău tot mai mare căruia nu i se poate găsi împotrivire, singura mîngîiere e să căutăm acele rare indicii care ne amintesc că, prin găurile materiei, duhul divin răzbate în pielea unor ființe mirabile. Numai atunci nădejdea ia locul resemnării, clipă în care creștinul începe să simtă viața ca pe o trecere către ceva mai bun. Cînd însă nădejdea se stinge, sufletul recade în tortura de la început
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
cutul nechibzuit. Oul dogmatic, datat neobiș nuit (Paștele nu are, ca sărbătorile fixe, ajun), este, din contră, lauda astâmpărului. Situația la care trimite e una de-nceput de leat, cum ar traduce- o Arghezi, când lumea e doar proiectul unui duh care nu se gră- bește. După acest haos adormit, vine oul, organizat, dar nu încă hotărât pentru moarte sau pentru viață. Așa încât poate fi, la fel de bine, un imbold al Facerii sau un memento mori. O poezie fără pretenț ii din
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
încheia într-un chip culturalicește rezonabil. Pînă una-alta mă bucur de cîte ori am prilejul de a mă întîlni cu cîte un autor mai tînăr decît subsemnatul, receptiv față de trecut. Mă opresc acum la Cassian Maria Spiridon, care, în duhul prestigios al tradiției Convorbirilor literare, închină multe pagini personalităților de seamă ale literelor românești. Și nu e vorba de texte convenționale, de panegirice expediate, ci de rodul unor lecturi atente, cu creionul în mînă. Conspectele d-sale adesea minuțioase ni
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]