2,465 matches
-
vară sub teiul plin de floare, cu el am cântat și jucat la horele și șezătorile noastre peste care se leagă de mii de ani dorul din doine și tânguirea fără leac a mioriței, cu el mamele ne-au cântat duios și șoptit într-o limbă frumoasă deasupra leagănelor copilăriei noastre. De un veac, el a trecut în nemurire, trăind permanent în noi, cei de azi și în toate generațiile ce l-au succedat și care vor veni după noi prin
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
și rădăcinile acestui arbore, iar coloana lui sub soarele senin al Siretului, s-a dezvoltat mereu și în felul acesta viața spitalului și-a continuat misterioasa poveste, când dureroasă, când sublimă, când amară, când dulce și înălțătoare, când dură sau duioasă, când teribilă sau plină de farmec. Majoritatea celor care au lucrat și au mai rămas aici au fost și sunt transmițători de mesaje pozitive pentru urmași, au avut înalte chemări, exemple de dăruit, soli ai omeniei și sacrificiului, demnității, bunătății
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
pentru pro-sovietism, după care a venit Stancu"5. Mai mult ca sigur că numirea lui Eugen Barbu la conducerea revistei Luceafărul a creat nemulțumire în sânul tagmei scriitoricești, mai ales printre acei poeți care, cu ani în urmă, închinaseră versuri duioase prieteniei româno-sovietice. Declanșat în 1968, conflictul literar, care a condus în cele din urmă la înlăturarea lui Eugen Barbu din funcția de redactor-șef al Luceafărului, a fost preludiul unor lupte dramatice purtate între scriitori de-a lungul deceniilor următoare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
elanul revoluționar al acestor scriitori și față de îndemnurile pe care aceștia le lansau către colegii de breaslă. Astfel, Al. Philippide avertiza asupra faptului că problema poeziei sociale e pusă greșit: Nimic mai ridicul decât insul care până mai ieri modela duioase plângeri lirice și care, deodată, peste noapte, din piculinist sentimental vrea să se transforme în trâmbițaș viguros al unei orânduiri sociale noi. Trâmbița din gura lui dă sunete de drâmbă"28. Criticul avertiza asupra faptului că, în cazul convertirii, produsele
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îndreptare violentă împotriva instrumentelor de scris dublată de o descriere grotescă sugerând un refuz al poeziei inocente: Hârtia/ e plină de gângănii strivite, vorbe/ cu treizeci și două de picioare, inerții grase/ târâitoare, duhnind a cerneală stătută,/ sinuoase moluște cotcodocind duios/ peste neîncepute emoții, printre gânduri/ desfăcute în șisturi virgine..." (Singur-lună). La Daniel Corbu, transformarea lumii în text este însoțită și de o serie de căutări ale unor posibile origini ale poeziei, universul și-a pierdut consistența, devenind o simplă imagine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la aspectele dramatice. „Măhălălile” (cei trei „ă” sună fabulos, grozav, evocă adîncimi, „funduri”) aveau firește și aspecte idilice, pitorești, dar acestea nu l-au atras. Bacovia s-a atins numai o dată de unul, în poemul în proză „De Paști”, evocare duioasă a unei fete frumoase, Maria (Lazu), victimă a prostituției, moartă în 1913. „Măhălălile” erau, pentru el, spații de refugiu, nu spații pentru explorări literare. Pornea către ele ori de cîte ori „nu știa unde să se (mai) ducă”, cînd nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lucrările simple (inclusiv sub aspect grafic), dar cu teme esențiale. Broșurile cu fond greu. „Setea de nou”, prezentă în fiecare, stimula (observație valabilă și azi) o activitate care, cînd o privești atent, constați că nu-i decît o „semiplagiere universală”. „Duioasă contradicție!”, exclamă el. Ceea ce spune Bacovia în „Zborul cărților” era resimțit, în acel timp, și de alții. în „Scena” (2, nr. 38, 12 februarie 1918, p. 2) am întîlnit, de pildă, un scurt „Răspuns” (dacă pornea de la o întrebare reală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să-i prindem pe toți bolșevicii și să-i trimitem acolo unde să li se cînte și lor «Veșnica pomenire!». -Dacă Bacovia a rostit «Veșnica pomenire!» n-a făcut-o pentru că ar fi bulgar și bolșevic. Dînsul fiind o fire duioasă și sentimentală, a fost pătruns de rostirea cîntării «Veșnica lui pomenire!» de la începutul mesei, apoi cam toropit de vinul așa bun, servit de noi toți, a absentat de la cele vorbite cu atît însuflețire de d-l Mareș și a rămas
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Culcă umbra lor albastră” 7). Pe lîngă înălțime, impresionează freamătul lor, asimilat adesea cu o muzică (de altfel, într-un basm, din lemn de plop se face un flaut): „Dar a-nceput un plop/ Să cînte, și toți plopii/ Cîntau duios în vînt,/ Și m-am trezit dodată/ Că plîng și eu și cînt!” (G. Coșbuc) Plopii „se cutremur” (Eminescu), se „zbat („Și-atunci, lîngă mormînt,/ Plopi cu frunza rară/ S-au zbătut ușor în vînt,/ Zile lungi de vară” - Topîrceanu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de un secol de dascăli și politicieni deopotrivă, ignoră, cu bună știință, datele reale ale figurii eminesciene, dominată de apetență enciclopedică, de rigoare critică, de profesionalism, de bună cuviință și de atitudine civică inflexibilă. Spasmele orgasmatice ale fetelor bătrâne schelălăind duios sub bătaia florilor de tei, ca și jeremiadele apocaliptice și ipocrite ale politicienilor care "nu sunt lăsați să-și iubească țara", nu au ce căuta aici, fiind, în sensul cel mai propriu, nelalocul lor. Cu totul altceva ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
opt versuri care conțin tema de bază. Fiecare vers e comentat Într-o strofă specială de aceeași mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor. Mihai Eminescu, „Glossa”) Romanța are un aspect erotic, sentimental, duios, melancolic Este dedicat celebrării faptelor istorice vetejești, sau conțin exclamații ori chemări. Imnul este un cântec de preamărire a divinității, conține cuvinte de importanță națională și are un caracter solemn. GENUL EPIC Genul epic cuprinde totalitatea creațiilor populare sau culte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ea se mulțumește, În exclusivitate doar să primească veniturile cuvenite de la arendași. (Rogojinaru, Platamonu). Spiritul ei este simbolic și sugerează lupta pentru dreptate a țăranilor asupriți. Petre Petre, ca personaj ce se detașează din masa țăranilor, este și el confuz, duios, sensibil și nestatornic În conducerea acțiunilor. Nu este capabil să Înțeleagă rostul problemelor sociale la care participă. Atenția prozatorului se Îndreaptă spre el În timpul răscoalei. Și tinerii și bătrânii Îl privesc atent. Vocea lui domină pe țăranii Înspăimântați În momentele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fiind Alecsandri. Numele culegerii vine de la un instrument muzical vechi, kantele, făurit de zeul Väinämöinen din scheletul unei știuci fantastice. Acesta se fabrica din lemn și era înzestrat cu coarde, cu ajutorul lui acompaniându-se cântecele. Kanteletar s-ar putea traduce prin "duiosul kantele"173, sufixul -tar sugerând un melos feminin. Culegerea se împarte în trei părți, în funcție de anumite criterii. Astfel, prima parte cuprinde cântece dedicate momentelor cruciale din viață: nașterea, moartea, căsătoria. În cea de a doua parte sunt grupate cântecele după
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
moi florile primăverii și, unde acum cinci sute de ani turmele lui Bucur ciobanul se pierdeau în orizontul șesului, astăzi mii de grădini contrastează în tânără verdeață cu zidurile albe și acoperemintele strălucite ale caselor și cu turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria sau documentul scris este expus cu lucidă detașare, cu umor, cu ironie și auto-ironie. Faptele, datele și persoanele creionate cu remarcabil simț psihologic conferă cărții indiscutabilă valoare de document, de istorie trăită. De aceea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și ajuns, iată! - la proza de evocare. Nu am citit de mult timp pagini atât de frumoase și de expresive dedicate copilăriei și adolescenței, scene creionate cu luciditate și tandrețe, întâmplări și oameni readuși în raza gândului pios, ori numai duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor dinlăuntru, - toate sunt convocate cu grija restauratorului pasionat de viața secretă a relicvelor ascunse sub țărâna călcată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
moi florile primăverii și, unde acum cinci sute de ani turmele lui Bucur ciobanul se pierdeau în orizontul șesului, astăzi mii de grădini contrastează în tânără verdeață cu zidurile albe și acoperemintele strălucite ale caselor și cu turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria sau documentul scris este expus cu lucidă detașare, cu umor, cu ironie și auto-ironie. Faptele, datele și persoanele creionate cu remarcabil simț psihologic conferă cărții indiscutabilă valoare de document, de istorie trăită. De aceea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și ajuns, iată! - la proza de evocare. Nu am citit de mult timp pagini atât de frumoase și de expresive dedicate copilăriei și adolescenței, scene creionate cu luciditate și tandrețe, întâmplări și oameni readuși în raza gândului pios, ori numai duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor dinlăuntru, - toate sunt convocate cu grija restauratorului pasionat de viața secretă a relicvelor ascunse sub țărâna călcată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ritmică: Pe tema asemănătoare unui marș funebru care se naște din acest motiv ritmic, violoncelele și violele suprapun o melodie tristă. Sonoritățile cresc, întreaga orchestră ajunge să cânte în fortissimo, ca și cum cortegiul de care vorbeam a ajuns în fața noastră. Glasul duios al clarinetului, susținut de fagot, aduce către mijloc o melodie luminoasă, ca o împăcare, ca o reconfortare, ca în partea mijlocie Marșului funebru din ,,Eroica”. Dar ritmul funebru svâcnește în adâncurile orchestrei. Melodia tristă revine de astă dată în registrul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
muzicale mai ample în care este dominant procesul de continuă transformare a temei. De obicei, dezvoltarea - în sensul de secțiune a unei lucrări muzicale - se construiește pe două teme cu caracter diferit. Una viguroasă, plină de avânt, iar cealaltă liniștită , duioasă. EXPOZIȚIE. - Este prima secțiune a unei lucrări muzicale, în care se înfățișea ză pentru prima oară ideile muzicale principale. FORMA MUZICALĂ. - Așa cum în literatură apar anumite forme fixe de scriere a versurilor, și în muzică apare necesitatea construirii unor tipare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
absolut natural între personalitățile personajului său) e un tip schizoid, care vrea să afle cum se poate ieși din blocajul de corpuri și obsesii, din spațiul strâmt al lumii noastre. Într-un fel, el leagă poveștile tuturor, inocent și agresiv, duios și nevrotic, dar nu reușește eliberarea. Ca psihanaliza să fie completă, apar Daddy Gary (Florin Vidamski), Tatăl autoritar și maniac sexual, femeia-păpușă Nadja (Claudia Ardelean) - o barbie-anime activistă pentru pace și orgasme mondiale; ca orice păpușă, e lipsită de memorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
care le interpretează. Expresivitatea mimicii variate se exteriorizează generată de declanșarea unei idei, a unui sentiment, ca și În cazul euritmiei inspirată din diverse genuri ale poeziei care poate fi - epică, lirică eroică, etc. și interpretarea poate fi variată: veselă, duioasă, tristă, revoluționară sau pot declanșa sentimente de mândrie, de bucurie, supărare, mânie, dorință de pace, etc. Expresivitatea facială de calitate, solicită executanților euritmiei finețe, rafinament În sensibilitate, spirit de observație, forță de transpunere efectivă, putere de discernământ - aptitudini de exteriorizare
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
o clipă, Elisav. — Îi alătură, continuă Carmen, care, scotocind prin biblioteca ce nu-i era deloc străină, a Norei, scoase un Bacovia violaceu, îi citi Cuprinsul și cită: „Ce vremuri atât de fericite/ Mă-ndeamnă, singur, să stau —/ Spre toamnă, duioase suspine/ Din Eminescu, Heine și Lenau... Remarcați, zise proful Elisav, arbitrara deplasare de accent, prin care Lenau, care-i un paroxiton, se oxitonifică-n Lenàu! De altfel, nu pierdu ocazia unei savante dizertații, zise Vasile, — în Bacovia, mai totu-i neîndemânatic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pești, unde după fecundare masculul păzește ouăle și asigură protecția peștișorilor până ce aceștia ating maturitatea necesară, femela neavând nici un rol după depunerea ouălor; - familia paternă-maternă, caracteristică păsărilor și mamiferelor. Păsările, de pildă, formează familii monogame în care iubirea conjugală este duioasă, profundă și atât de durabilă încât rareori un partener supraviețuiește celuilalt în caz de deces. Iubirea părintească față de progenituri este la fel de puternică. Papagalii, petroșelul, turturelele, columbele, ponurii, sunt exemple foarte concludente și atent studiate. Mamiferele, la rândul lor, formează familii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]