4,381 matches
-
Când mi-am revenit, pescărușii țipau și mai aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o fierbințeală în cap și în tot corpul, dar îmi era frică să deschid ochii. Și nu știu câtă vreme am rămas așa. Poate, un ceas. Poate, o după-amiază întreagă. O lumină lăptoasă îmi strivea pleoapele. Paralizasem, oare? Întâi, am mișcat degetul unui picior. Apoi, altul, Într-un târziu, mi-am strigat câinele. Nu mi-a răspuns. Asta m-a mirat. Căci niciodată nu se dezlipea de lângă mine. Am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cum să umplu un timp care a devenit prea larg. 12. ― Trecusem de mai multe ori prin dreptul acelui șopron părăsit, de la marginea orașului, fără să fim curioși să pătrundem în el, își reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asemenea momente mă sperii mai mult decât ar fi cazul. 15. La puțină vreme după ce am fost mutat de la internat, am descoperit marile biblioteci din București. Mi-am procurat permise și la Biblioteca Academiei și la Biblioteca Universitară și, astfel, după-amiezele mele, goale până atunci, au căpătat un sens. Mi le petreceam răsfoind prin fișiere, uimit de jungla amețitoare a titlurilor, apoi, bineînțeles, în sălile de lectură. Începusem cu romanele lui Alexandre Dumas, cu Cronin, cu Sienkiewicz, și am ajuns la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Primum vivere, deinde philosophari, vorba romanilor. Aveam, deci, șaisprezece ani. Găsisem un model filosofic în Schopenhauer și o "profesoară", involuntară, în ale tainelor adolescenței. "Profesoara" era o doamnă blondă cu sâni agresivi care, din motive necunoscute, simțea nevoia în fiecare după-amiază, la ora cinci fix, să supravegheze ceva, jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și jumătate, mă instalam în spatele uneia din cele două ferestre ce dădeau spre strada Vasile Lascăr. Rupsesem pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a doua zi, când, în sfârșit, doctorul Luca a apărut. Bătrânul s-a prefăcut, însă, că nu l-a auzit. Și-a așezat bastonul lângă masă și s-a prăbușit pe scaun, vizibil istovit. Pendula din perete arăta ora cinci după-amiază, dar doctorul Luca părea să nu fi închis ochii de mult timp. Avea privirea mai tulbure decât de obicei, iar pe fața lui roșie plutea o umbră de îngrijorare. ― Ce e cu câinele ăsta? mormăi el. Printre rafalele vântului, se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îi veni pe buze la fel, cu greșelile ei cu tot, pe cînd se plimba cu bicicleta pe aleile Clubului de Polo. Abia atunci o Înțelese. Înseamnă că trecuseră șapte ani Încheiați de cînd murise Bertha. A murit Într-o după-amiază călduroasă de vară. Golise piscina și se așezase pe un scaun așteptând să vină Cinthia ca s-o pieptene și s-o Învioreze cu cîteva picături de apă de colonie, cu mare grijă, Întotdeauna, să nu-i intre cumva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prin tot palatul, fiindcă alături de ea Îi era mai ușor să suporte moartea Berthei. Greu era cînd Cinthia pleca la școală, căci atunci avea din nou chef să se joace În livadă sau În caleașca străbunicului și, Într-o bună după-amiază, s-a trezit că-și scoate cravata, fiindcă așa, strîns la gît cum era, ajunsese lac de sudoare după ce se războise pe viață și pe moarte cu pieile-roșii. Din fericire, tocmai atunci a apărut Cinthia; de cum o zări, Julius Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dădu În grabă bună ziua maică-sii, Îi spuse că nu avea lecții de făcut și o rupse la fugă după Julius, care se juca În grădină cu Vilma. Bietul de el nu putuse Închide ochii toată noaptea. O așteptase Întreaga după-amiază și de cum o văzu apărînd alergă În Întîmpinarea ei. Cinthia Îl luă de mînă și el o urmă ca de obicei În acele zile. Vilma venea În urma lor. Cinthia Îl duse pînă În dormitor și Îi ceru s-o aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o expresie amară În colțul gurii, de parcă ar fi suferit de arsuri la stomac, cu părul nu atît de corect pieptănat ca de obicei, cu o haină pe care probabil ar fi preferat să n-o pună Într-o asemenea după-amiază. Susan se drogase. Își amintea că avusese o batistă În mînă și o cutie cu pastile de diferite culori, dar cînd?, În ce moment? Deschise ochii și văzu totul cafeniu prin ochelarii ei de soare, aeroportul, pieptul lui Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas sorbi o Înghițitură din vinul alb sec, Își rotunji buzele lui hispanice pentru a lăuda vinul și Începu conversația Într-o franceză impecabilă. Domnișoara care-i făcea injecții lui Julius era bolnavă, de aceea venise Palomino. Sosi Într-o după-amiază cu bicicleta și cu o valijoară neagră de medic, cu inițiale aurite cum scrie la carte. Sună la intrare plin de importanță și, cînd Celso Îi deschise ușa, spuse că Îl caută pe Julius, ca și cum ar fi fost un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plecați, Nilda era ocupată cu copilașul ei, iar Arminda și fiică-sa Dumnezeu știe unde umblau. Fapt este că bietul Julius ardea de nerăbdare să iasă ca să-l caute pe pictorul Peter În piață. Îi spusese că va ieși În după-amiaza aceea, dar Vilma nu-i dădea nici o atenție. Iar Palomino aproape că s-a răstit la el să mai aibă puțină răbdare, să nu-i bată la cap. Și Vilma apăru deodată În costum de baie, unul pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gît. Era cît pe-aci să se repeadă iar asupra ei și numai prezența lui Julius a oprit-o; trebuia să renunțe la violență și să se folosească de cap: ce poveste să născocească? ce să-i spună doctorului? În după-amiaza aceea Îi puseră Vilmei degetul În ghips. Sărmana de ea, se schinuia de mama focului dar făcea tot ce-i stătea În putință pentru a-și ascunde durerea și a-și dovedi hărnicia. Se ținea pe urmele lui Julius dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum nu se poate mai bine. În locul lui Palomino a fost chemat altcineva, dar numai de trei sau patru ori, nu mai avea nevoie de injecții. Vilma putea mișca bine degetul cînd i-au scos ghipsul; avea o purtare ireproșabilă. După-amiezele ieșeau cu toții cu Mercedesul și se duceau pînă la Palomar să se uite la meciurile de fotbal pe care douăzeci și doi de metiși, cu douăzeci și două de echipamente diferite, cu pantofi de toate felurile și unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stăpînul nu era acasă. Julius dădu nume stațiilor și pe cea mai mare o boteză Chosica. Uită cu totul de tren cînd Începu să-i povestească tot felul de lucruri despre Chosica maică-sii, care Își rezervase pentru el toată după-amiaza, pînă la șapte, cînd trebuia să se schimbe pentru un cocteil. Îi vorbi despre pictorul Peter din piață, despre cerșetori și cînd Începu să povestească despre injecțiile pe care i le făcea Palomino, Nilda spuse că era timpul să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minunat că și-l amintise astfel apropiindu-se de ea zîmbitor, Îndrăgostindu-se de ea, acum cînd casa asta mare pe care și-o dorise el Începea să Îmbătrînească... Pișicherul de Carlos se duse să doarmă În caleașcă Într-o după-amiază În care era o căldură toridă. Îi plăcu și hotărî ca de acum Înainte ăsta să fie locul lui de siestă. Se apropia de trăsură, Își scotea șapca, o azvîrlea pe fereastră și urca fără să-i treacă prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
joacă a lui Julius. Asta a schimbat complet ordinea din universul lui. În mod normal, indigenii ajungeau cel mult la capră pentru ca el, dinăuntru, să Întindă brațul pe fereastră și să-i Împuște dintr-un singur foc. Dar Într-o după-amiază ajunse la trăsură și-l găsi, spre marea lui surprindere, instalat Înăuntru, dormind pe canapeaua veche de catifea, „De ce stai aici?“, Îl Întrebă, naiv și răspunsul veni Îndată, Însoțit de un pîrț: „De pișicher“. Și se puse din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl tăia capul, fiindcă nu avea nimic de tăcut. Trebuia să aștepte pînă se trezea, cam pe la cinci și jumătate și să se urce În caleașcă pentru a sta de vorbă cu el. — Ce Înseamnă pișicher? Îl Întrebă Într-o după-amiază. — Așa ca mine, bunăoară, Îi spuse Carlos, coborînd greoi din trăsură. Haide, adăugă Întinzîndu-se Într-un căscat; s-a făcut ora să mergi la baie; pesemne că Vilma te caută. O jumătate de oră mai tîrziu, o căuta el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că e ca la rugby. Era băiat bun străinul, fratele lui mai mic era și el băiat bun, dar la fotbalul peruvian era o cizmă. CÎnd se termina recreația, Îi aducea Întotdeauna mingea lui Arzubiaga. Arzubiaga era stăpînul acestei mingi. După-amiezele, o păstra Într-o plasă albă și aștepta să vină ceilalți s-o ia. Dar odată un grup de copii a rămas lîngă ușa de la intrare, voiau să mai joace puțin. Era interzis să joci În curtea cea mică, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se zvonea că o s-o schimbe pe Roșcova, dar ea Îi primea la școală la fiecare Întîi aprilie, cu clopoțelul În mînă, cu uriașul șirag de mătănii Încolăcit În jurul gîtului și gata În orice clipă să se Înfurie. Ca În după-amiaza aceea Del Castillo Îl sfătui pe Arzubiaga să-i spună maică-sii, de ce să le ia mingea, nici măcar nu se atinseseră de trandafirii maicii starețe. Bine, avea dreptate; dar acum era prea tîrziu, călugărița n-o să mai apară, desigur, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu Îndrăznea să-i sărute mîna lui Susan din pricina călugărițelor și pe urmă se Întorcea acasă cu păreri de rău. În schimb mătușa Susana era În culmea fericirii; știa numele, prenumele și starea socială a tuturor elevilor și Își petrecea după-amiezele lăudîndu-și copiii În fața prietenelor ei, de parcă ar fi fost giuvaeruri de mare preț. Se oprea să stea de vorbă cu toate călugărițele și li-l prezenta pe soțul ei, ca să vadă că are un cămin trainic, că ea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din ce se Întîmpla, nici măcar nu stătea de vorbă cu ele În sala de mese de lîngă bucătărie. Era pe jumătate albă, parcă de prisos acolo, ea era din Lima, nu ca ei de la țară și lipsea de multe ori după-amiezele pentru a se duce la cursurile școlii de croitorie. Asta de cum se vede cu diploma În mînă Își ia tălpășița, o să vedeți cum ne lasă baltă pe toți, fără nici o părere de rău. Celso și Daniel aproape că nu schimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfințite. Au trecut de cîteva ori prin fața părintelui și erau Încîntați că scăpau de orele cu Roșcova. Pe lîngă asta, cînd se terminau orele, ieșeau În curte să se joace de-a Împărtășania și-și trăgeau palme zdravene. Într-o după-amiază, pe cînd erau În toi cu pălmuiala, a apărut deodată Roșcova și i-a prins asupra faptului. (În fiecare an Îi prindea asupra faptului.) S-a făcut foc și pară, a Început să strige ca o apucată, ba chiar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duminica, de ce nu. Fiecare se ferea de păcat cum putea mai bine, nu era ușor Întotdeauna, trebuia să fii foarte destoinic ca să reușești. Susan a rîs cu o poftă nebună cînd Julius i-a povestit ce se Întîmplase Într-o după-amiază, cu trei zile Înainte de ziua solemnă. S-a suit s-o vadă și să-i spună „bună dimineața“, ca de obicei și s-o roage Încă o dată să-i spună lui Juan Lucas să nu cumva să lipsească de la ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfințită; Îl atingea cu ele Înmiresmînd atmosfera și cartea de muzică dispărea cu note cu tot: greșea, bietul de el, Întotdeauna Începea greșit și ea, care era atît de bună și atît de sensibilă, suporta Încă o greșeală În acea după-amiază cu lecții de pian, căuta cu ochii un colț din tavan unde să-și ascundă un geamăt ușor de suferință; nu se auzea Însă nici un geamăt, Își Întorcea fața zîmbitoare spre elevul ei și-i spunea cum și de ce greșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oraș foarte umed... Astăzi, În schimb...“ Trei zile mai tîrziu a făcut cunoștință cu cîteva doamne și mai bune decît ea. Acestea simțeau tot timpul o senzație de răcoare interioară și o revărsau În Întregime asupra cartierelor sărace, Își petreceau după-amieze Încheiate cutreierînd mahalalele. Se Întorceau lac de sudoare și povestind Întîmplări incredibile. Una din ele povesti că Îngrijise un bețiv care fusese rănit Într-o Încăierare, el voise s-o ia la bătaie nu altceva, dar ea nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]