5,416 matches
-
samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele dintre ei au încetat. În același timp, textul Pentateuhului samaritean se caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în aceeași perioadă, tipul de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale ebraice care stă la baza versiunii grecești. Abraham Tal spune că aparenta asemănare dintre Pentateuhul samaritean și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale ebraice care stă la baza versiunii grecești. Abraham Tal spune că aparenta asemănare dintre Pentateuhul samaritean și fragmentele descoperite la Qumran ne determină să credem că cele două surse au un fond comun și deci o vârstă comună. Prin urmare, ortografia
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prezintă coerența necesară încadrării lor într-un adevărat sistem. Majoritatea manuscriselor samaritene nu prezintă vocale, puținele texte vocalizate parțial apelând la vocale doar pentru a face distincție între omografe. Analizând cu atenție caracteristicile gramaticale fundamentale, Tal îndrăznește să afirme că ebraica Pentateuhului samaritean se apropie de ebraica literaturii rabinice reprezentate de Mișna și de alte lucrări contemporane. Desigur, aceasta nu înseamnă că Pentateuhul datează din acea perioadă, ci doar că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un adevărat sistem. Majoritatea manuscriselor samaritene nu prezintă vocale, puținele texte vocalizate parțial apelând la vocale doar pentru a face distincție între omografe. Analizând cu atenție caracteristicile gramaticale fundamentale, Tal îndrăznește să afirme că ebraica Pentateuhului samaritean se apropie de ebraica literaturii rabinice reprezentate de Mișna și de alte lucrări contemporane. Desigur, aceasta nu înseamnă că Pentateuhul datează din acea perioadă, ci doar că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale Legii, sub forma transmisă comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
inserate. Aceste schimbări apar în special în acele pasaje care reflectă teologia samariteană; de exemplu, pasajul în care se spune că locul ales de YHWH pentru construirea templului este Muntele Garizim, și nu Muntele Sion. În toate versetele din Biblia ebraică în care se vorbește despre Ierusalim ca loc central de închinare, samaritenii au inserat propriul lor centru, Muntele Garizim: <yzyrg rh (un singur cuvânt în ortografierea lor). Această schimbare apare în ambele versiuni ale Decalogului, drept a zecea poruncă 1
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene, Pentateuhul samaritean nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene, Pentateuhul samaritean nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu a fost niciodată foarte numeroasă și foarte răspândită, alterarea textuală și dezvoltările recenzionale nu constituiau un prea mare pericol 3. În acest fel, dincolo de cele câteva modificări deliberate, Pentateuhul samaritean aduce mărturie despre una dintre formele textuale ale Pentateuhului ebraic din secolul al IV-lea î.Hr. Pe baza celor relatate la I. 4,20, unde aflăm despre credința samaritenilor potrivit căreia lui Dumnezeu i se aduce închinare pe Muntele Garizim, se crede că au modificat textul Pentateuhului original pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de rabbi Akiba de a fixa textul consonantic al Vechiului Testament nu au avut nici o influență asupra textului samaritean. Pe de altă parte, orice schimbări ar fi apărut în acest text în cursul timpului, nu se reflectă în istoria textului ebraic, și din moment ce aceste schimbări nu pot fi nici numeroase, nici radicale, pe ansamblu, putem spune că Pentateuhul samaritean se apropie cel mai mult de textul ebraic premasoretic 1. Odată cu prima publicare a Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, bibliștii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fi apărut în acest text în cursul timpului, nu se reflectă în istoria textului ebraic, și din moment ce aceste schimbări nu pot fi nici numeroase, nici radicale, pe ansamblu, putem spune că Pentateuhul samaritean se apropie cel mai mult de textul ebraic premasoretic 1. Odată cu prima publicare a Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, bibliștii au fost de-a dreptul fascinați de ortografia sa și de modul explicit de exprimare a vocalelor. Edmund Castell a semnalat rolul de vocală al literelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fluiditate, a urmat o perioadă de uniformitate graduală, în care apare și textul masoretic. Problema relativei cronologii a genealogiilor de la Facerea 5 și 11, în varianta masoretică, samariteană și LXX, rămâne încă nerezolvată; toate trei reprezintă recenzii diferite ale originalului ebraic, neputându-se stabili cu certitudine care este greșită și care este corectă. În plus, trebuie spus că fiecare dintre aceste trei versiuni își are simpatizanții ei. Cronologia din Septaginta apare și la Flavius Iosephus, iar cronologia samariteană este susținută de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
os sau cu un stylus metalic. În partea introductivă a lucrării citate mai sus se află o prezentare interesantă a caracteristicilor acestor manuscrise; am vorbit deja despre asemănarea dintre sistemul de vocalizare samaritean și cel babilonian, descoperit în manuscrisele Bibliei ebraice. În catalogul lui Robertson se spune că la început se făcea un simplu semn deasupra unei litere, pentru a atrage atenția asupra ei, de aici dezvoltându-se ulterior întregul sistem de vocalizare. O cercetare mai atentă a textelor presamaritene descoperite
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentateuhului samaritean se copia cu foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură ortografică sau se datorează metodelor diferite de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei limbii ebraice și asupra metodelor de pronunție în diferite locuri. Imediat după 1616, când Pietro della Valle a adus o copie a Pentateuhului samaritean în Europa, cercetătorii au și început discuțiile legate de valoarea textului. Întrucât bibliștii protestanți acceptaseră textul masoretic drept
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
găsesc aproape 50 de pasaje dintr-o traducere greacă a Pentateuhului samaritean cunoscută sub numele de Samaritanikon; au existat foarte multe discuții referitoare la natura acestui text: unii au crezut că este vorba despre o traducere greacă liberă a textului ebraic, alții au socotit că avem de-a face cu o recenzie a Septuagintei bazată pe textul samaritean, în timp ce alții socoteau că este vorba despre o traducere greacă a unor pasaje din textul samaritean. Problema și-a aflat rezolvarea definitivă odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samaritean pe nume Abu ‘l-Hasan, a adaptat această traducere după Pentateuhul samaritean 2. Mai târziu, la începutul secolului al XIII-lea, Abu Sa’id, cunoscut și sub numele de Abu ‘l-Barakat, a întocmit o nouă traducere arabă, pe baza textului ebraic, ajutându-se de Targumul samaritean și de Peșitta. Acest text a devenit versiunea arabă recunoscută de către samariteni, deși nu a luat niciodată locul Targumului samaritean 3. Cele mai vechi manuscrise ale acestei traduceri datează din 1219-1220 (Sarepta) și 1226-1227 (Egipt
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mult mai îndepărtate. Este foarte probabil că astfel de cronici au jucat un rol important în controversa iudeo-samariteană legată de legitimitatea marelui arhiereu. Deși această Cronică nu prezintă o deosebită valoare textuală în sine, întrucât nu se cunoaște vreun original ebraic, nici alt text ebraic cu care să poată fi comparată, totuși, fiind scrisă de către preoți, ajută la înțelegerea modului în care aceștia au lucrat la transmiterea Pentateuhului. În aceste cronici, istoria nu se împarte în funcție de domniile diferiților regi (așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
foarte probabil că astfel de cronici au jucat un rol important în controversa iudeo-samariteană legată de legitimitatea marelui arhiereu. Deși această Cronică nu prezintă o deosebită valoare textuală în sine, întrucât nu se cunoaște vreun original ebraic, nici alt text ebraic cu care să poată fi comparată, totuși, fiind scrisă de către preoți, ajută la înțelegerea modului în care aceștia au lucrat la transmiterea Pentateuhului. În aceste cronici, istoria nu se împarte în funcție de domniile diferiților regi (așa cum se întâmplă în lucrările istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1657. Castro, F.P.P., El cadre de profetas de El Cairo. Tomo VII: Profetas menores, 1979; Tomo III: Samuel, 1983. Castro, F. Perez, Sefer Abisa (Textos y Estudios del Seminario Filologico), Cardenal Cisneros 2, Madrid 1959. Chiesa, B., L’Antico Testamento Ebraico secondo la tradizione palestinense, Torino, 1978. Chiesa, B., Textual History and Textual Criticism of the Hebrew Old Testament, The Madrid Qumran Congress II, Leiden, 1992. Chiesa, Bruno, „Some Remarks on Textual Criticism and Editing of Hebrew Texts”, Manuscripts of the
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Israel, Introduction to the Tiberian Masorah, traducere și editare E.J. Revell, Masoretic Studies 5, publicată de Scholars Press for The Society of Biblical Literature și The International Organization for Masoretic Studies, 1980 Yeivin, Israel, „The New edition of the Biblia Ebraica - its text and Massorah”, Textus 7 (1969). Ze’ev, Ben, yrbu /w?l dwmlt rps, edițiile: 1796, 1912.
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
închistării gândirii; exemplul ar fi triunghiul și pătratul, expresii ale limitării gândirii, în timp ce sfera și cercul sunt, ca și tristețea, o limită. În ciclul "Aleph la puterea aleph", poetul dă universului structură de aleph. Aleph este prima literă a alfabetului ebraic, este primul cardinal infinit. Aleph este ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, și cu el reînvie drama neputinței de a atinge divinul. Se reia într-o altă formulă problematica elegiilor. Situându-se în punctul Aleph, poetul are revelația întregului: "ca și cum sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
între anii 300-525 d.Hr., perioadă în care a început să se răspândească în Yemen creștinismul monofizit și iudaismul, ce au înlocuit treptat religia astrală locală dominată de cultul zeului Lunii. În prima parte a secolului al VI lea religia ebraică devenise probabil foarte influentă în Yemen, astfel încât ultimul rege himyarit zu-Nuwăs era iudeu, iar o bună parte din populație aderase la această confesiune. După 1948, practic toți iudeii din Yemen, în număr de câteva sute de mii, s-au stabilit
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
de adâncime, "être un peu là" există și în replică lui Milos, tensiunea fiind provocată de faptul că mulțimea nu a remarcat prezența lui Emanou. Emanou vine de la Emmanuel, numele dat lui Mesia de către profetul Isaia și care înseamnă, în ebraică, "Dumnezeu este cu noi". Francisco Torres Monreal observa că piesa Le cimetière des voitures, "reprezintă o versiune mai originală a vieții și a suferinței lui Hristos, căruia i s-a dat numele Emanu (cu suprimarea sufixului -el, Emanuel, care în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Dumnezeu este cu noi". Francisco Torres Monreal observa că piesa Le cimetière des voitures, "reprezintă o versiune mai originală a vieții și a suferinței lui Hristos, căruia i s-a dat numele Emanu (cu suprimarea sufixului -el, Emanuel, care în ebraică semnifică Dumnezeu, autorul își exprimă opțiunea exclusivă pentru uman)"85. Așadar, întrucat Emanou înseamnă "este cu noi", replică lui Milos, "Emanou? Emanou est là!", ar putea fi înțeleasă "Emanou (este cu noi)? Este cu noi aici!". Revenind la mesajul transmis
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]