2,620 matches
-
de apropiere între Biserica Ortodoxă și vechile Biserici Orientale", coordonatorul lucrării fiind părintele profesor dr. Ioan G. Coman. În perioada studiilor doctorale, a efectuat stagii de specializare în Elveția, la Facultatea de Teologie Protestantă din Neuchâtel în 1967, la Institutul ecumenic de la Bossey (1967-1968) și la Facultatea de Teologie din Frieburg (1971-1972). De asemenea, a urmat și cursurile de limba și literatură franceză ale Universitatii din Neuchâtel. În această perioadă, a participat la numeroase întruniri ecumenice din diferite centre europene. La
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
Neuchâtel în 1967, la Institutul ecumenic de la Bossey (1967-1968) și la Facultatea de Teologie din Frieburg (1971-1972). De asemenea, a urmat și cursurile de limba și literatură franceză ale Universitatii din Neuchâtel. În această perioadă, a participat la numeroase întruniri ecumenice din diferite centre europene. La 1 februarie 1961, a fost numit profesor la Seminarul Teologic din Caransebeș. De la 1 octombrie 1961 a functionaț ca secretar eparhial la Arad, iar de la 1 iulie 1962 la Timișoara. La 1 aprilie 1968 a
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
vizite canonice. În anul 1999, a luat ființă Episcopia Ortodoxă Română de Gyula, primul episcop al noii eparhii fiind Preasfințitul Sofronie Drincec. Arhiepiscopul Timotei, din încredințarea Sfântului Sinod, a primit diferite misiuni de reprezentare a Bisericii Ortodoxe Române la întrunirile ecumenice de peste hotare. Astfel, în decursul timpului, Înaltpreasfinția Sa a participat la conferințe teologice interconfesionale și intercreștine ce au avut loc în Elveția, Franța, Germania, Suedia, Finlanda și Statele Unite ale Americii. Respectul comunităților locale față de Arhiepiscopul Timotei a fost marcat în
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
Mânăstiri și 10 Schituri din Arhiepiscopia Sibiului. A fost hirotesit drept Arhimandrit și instalat în mod solemn ca stareț a Mânăstirii la data de 15 august 1993 de către IPS Mitropolitul Antonie, cu ocazia sfințirii Mânăstirii de către S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și P.F. Teoctist, Patriarhul României, oferindu-i-se distincția "Crucea Patriarhală a Constantinopolului". În calitate de Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, Arhimandritul Irineu a tuns în monahism 30 de monahi și 15 monahii (măicuțe), având sub îndrumarea sa și
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
pelerinaje la mânăstirile din Bulgaria, Grecia, și la mormântul Sfântului Nicolae din Bari (Italia). În perioada cât a fost stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, PC Arhimandrit Irineu Duvlea a primit vizita la mănăstire a 6 patriarhi: Bartolomeu I al Constantinopolului (Patriarhul Ecumenic), Parthenius al Alexandriei, Ignatie al Antiohiei, Abuna Paulus al Bisericii Copte, Pavel al Serbiei și Maxim al Bulgariei. De asemenea, a găzduit și alți ierarhi bisericești, cum ar fi: IPS Nathaniel Popp de Detroit, Antonios Schedrawui de Mexico, John al
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
data exactă a înființării eparhiei (vezi pe larg în introducerea articolului "Mitropolia Proilaviei"). Un al doilea motiv este faptul că nici până în prezent nu există o lucrare documentara, bazată pe cercetarea izvoarelor originale (arhiva mitropoliei, aflată probabil, în custodia Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Nicolae Iorga a identificat un numar de opt mitropoliți, Ștefan Berechet a găsit nouă mitropoliți, iar arhiereul Veniamin Pocitan prezintă un
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
consemnat la 1664, al cărui nume nu este cunoscut) având ca sursă datele prelucrate de profesorul Mircea Păcurariu. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Părtenie I-ul", "Gherasim" și "Calinic al II-lea", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și și "Părtenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită că relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Gavriil este primul mitropolit al Proilaviei atest cert la anul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
profesorul Mircea Păcurariu. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Părtenie I-ul", "Gherasim" și "Calinic al II-lea", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și și "Părtenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită că relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Gavriil este primul mitropolit al Proilaviei atest cert la anul 1580, cănd printre membrii Sinodului patriarhal din Constantinopol apare și „"smeritul mitropolit al Proilavului, Gavriil
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
încăpățânata și irascibila avea să vină adesea în contradicție cu patriarhul Părtenie al II-lea și apropiații acestuia, care îl trimit în exil forțat în Moudania și Chios în Bitinia (1640, 1646, 1648-1649), de unde se intoarce după depunerea din scaunul ecumenic a patriarhului Părtenie al II-lea. Deși a fost un favorit al lui Chiril Lucaris, îl acuză pe acesta de erezie, chiar a doua zi după ce acesta a fost asasinat. Din acel moment avea să devină conducătorul mișcării anti-lucariene, condamnând
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Meletie Syrigul,„"care e părintele meu duhovnicesc."” Ca mitropolit al Proilaviei, Meletie va traduce în limba greacă Mărturisirea Ortodoxă a mitropolitului Kievului, Petru Movila, aprobată de Sinodul de la Iași din 1642 ca răspuns la „"mărturisirea calvineasca"” din 1629 a Patriarhului Ecumenic Chiril Lucaris. Mitropolitul Meletie, va sta o vreme și la Galați, pentru ca in 1644-1645 să plece în audiență la tarul Rusiei pentru a solicita ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „Meletie Brailovschi”) era
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „Meletie Brailovschi”) era la curtea lui Matei Basarab, de la Târgoviște, probabil tot în căutare de ajutor pentru reînființata mitropolie. Aici participa la primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Părtenie al II-lea, aflat în trecere prin Țările Române, în drumul său de la Moscova la Ierusalim. Cu sprijinul primit va începe, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila, unde Mitropolia Proilaviei își va avea sediul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Părtenie
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Ucraina Hanului, face o slujbă în biserică din Molovata și hirotonisește acolo pe preotul Ștefan Veselovschi. Chiril este ales în aprilie 1781, ca mitropolit al Proilaviei, fiind alături de Daniil al doilea Mitropolit Proilav de origine română. Participa la invitația patriarhului ecumenic în 1786, împreună cu ceilalți ierarhi moldoveni la alegerea și înscăunarea lui Leon Gheucă, ca mitropolit al Moldovei. Activitatea bisericească a lui Chiril, se vede din vizitele sale, ce obișnuia să le facă în Ucraina Hanului, unde a oficiat sfântă liturghie
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Joantă, la vremea respectivă episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. După plecarea în Franța este preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea de maici "Notre Dame de Toute Protection" (Acoperământul Maicii Domnului) de la Bussy-en-Othe, Yonne, Franța (1994-2001), sub jurisdicția Arhiepiscopului Serghie Konovaloff (Patriarhia Ecumenică). Din anul 1999 a fost transferat din Arhiepiscopia Sibiului în Arhiepiscopia Română pentru Europa Occidentală și Meridională, ca paroh al parohiei Cuvioasa Parascheva - Cuvioasa Genoveva din Paris, iar în martie 2001 a fost numit consilier eparhial pentru probleme liturgice și
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
al IX-lea, la 11 aprilie 1869, când a fost numit și consilier intim de stat. La 9 noiembrie 1869 a plecat la Roma, fiind însoțit de secretarul mitropolitan dr. Victor Mihali de Apșa, pentru a participa la Conciliul (Sinodul) ecumenic Vatican I. A rămas la Roma până în 30 iunie 1870. Cu acest prilej mitropolitul Ioan Vancea a fost cel care a săvârșit prima liturghie greco-catolică în limba română în Catedrala Sfântul Petru, în fața corpului episcopal din lumea întreagă, la data
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
al Domnului Iisus Hristos, ca fiind fecioara înainte, în timpul și după nașterea Lui. Conceptul primar al creștinismului este exprimat în Crezul elaborat de-a lungul celor șapte Concilii Generale ale întregii Biserici Creștine care sunt cunoscute sub numele de Concilii Ecumenice. Ele acoperă perioada dintre 325 și 757 d. Hr., iar deciziile lor reprezintă temelia învățăturii creștine acceptate de ramurile răsăriteana și apuseana a Bisericii Creștine. Deciziile acestor Concilii Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, așa cum le-a promis
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
ale întregii Biserici Creștine care sunt cunoscute sub numele de Concilii Ecumenice. Ele acoperă perioada dintre 325 și 757 d. Hr., iar deciziile lor reprezintă temelia învățăturii creștine acceptate de ramurile răsăriteana și apuseana a Bisericii Creștine. Deciziile acestor Concilii Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, așa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui. Creștinismul se identifică prin credință și prin obiectul acestei credințe. Credință creștinilor nu este una pasivă, ci se manifestă printr-o viața activă dusă după
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
a sfârșit la anul 1841, Octomvre 30."“ Din diferența dintre cele două inscripții cu privire la anul finalizării rezultă că zidirea bisericii s-a încheiat în 1839, iar pictarea acesteia în 1841. Pe arcul-dublou dintre pronaos și naos, alături de cele șapte sinoade ecumenice, a fost zugrăvit și "Sinodul de la Iași" (15 septembrie - 27 octombrie 1642), orașul vechi fiind zugrăvit pe fundal. Catapeteasma bisericii a fost realizată și montată în biserică în anul 1838. În pronaosul bisericii se află mormântul Domniței Ruxandra, fiica lui
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
în privința principalelor probleme ale Imperiului Roman de Răsărit (Bizanț). Mai târziu, Iustin l-a adoptat pe nepotul său, Flavius Petrus Sabbatius, rebotezându-l Iustinian. În problemele religioase, atât de importante în imperiul bizantin, Iustin era un apărător al deciziilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451. În consecință, urcarea lui Iustin pe tronul de la Constantinopol a adus o răsturnare completă în politica imperială referitoare la chestiunile religioase, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne-Calcedonienilor". Drept urmare, monofiziții au început
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
referitoare la chestiunile religioase, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne-Calcedonienilor". Drept urmare, monofiziții au început să fie persecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia monofizită, rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene. Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
patriarhii monofiziți exilați. Basiliskos i-a reîntronizat pe Timotei Aelurus și pe Petru Fullo, și, la îndemnul primului, a emis la 9 aprilie 475 o circulară ("Enkyklikon") episcopilor prin care le cerea să accepte ca valide doar primele trei sinoade ecumenice și să respingă conciliul de la Calcedon. Toți episcopii urmau să semneze edictul. Deși majoritatea episcopilor orientali au acceptat scrisoarea, patriarhul Constantinopolului Acacius a refuzat, cu susținerea populației orașului, arătându-și fățiș disprețul față de Basiliskos prin draparea în negru a icoanelor
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
mult pe principii germani, care se temeau ca astfel de mișcări să propage și în țările lor, încât pacea a părut cea mai bună alternativă. Dintre husiți, clerul utraquist era în favoarea păcii. Negocieri de pace au avut loc la conciliul ecumenic convocat la Basel pe 3 martie 1431. Sfântul Scaun a acceptat cu greu ca la acest conciliu să fie prezenți și eretecii husiți, dar a respins plin de indignare propunerea boemienilor ca la întâlnire să participe Biserica Ortodoxă Greacă și
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
târziu. Din această cauză a fost numit "Athanasius contra mundum" sau "Atanasie împotriva lumii". S-a bucurat de sprijinul papei Iuliu I (337-351), care l-a susținut contra arienilor. Apărător îndârjit al dreptei credinței în timpul crizei ariene, îndată după Conciliul Ecumenic din Niceea, a plătit rezistența sa eroică prin cinci perioade de exil, în care a fost trimis de împărații Constantin al II-lea, Constant, Iulian Apostatul și Valens. Atanasie avea stofă de luptător și, când era necesar să lupte cu
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
erezia manicheeană și alte tradiții neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acțiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat un Sinod la Constantinopol care să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după terminarea Sinoadelor respective. Deoarece Papa Sergius I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forțele
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]