5,061 matches
-
peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să-i dăruiască tatei, cu prilejul inaugurării casei, unul cu hotă și cu motor electric, pentru ca mușchiulețul - el recomanda jigot-ul sau pulpa de miel - să se poată rumeni uniform. Deși casa construită din cărămizi refractare, lemn și plăci de beton, emanând un vag aer nordic, era modestă, Erich Hackler - care fusese, bineînțeles, și el invitat și stătea mai retras - a simțit aprecierea prietenilor lui W. față de noua lui casă, lucru pe care nu-l observase la inaugurarea vilei sale. Nici o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mocca sau paharul bunicului din sticlă de Boemia, care-și aveau locul lor în vitrină. Încăperile mirosind a vopsea și solvenți, cu „osatura“ lor încă despuiată la început, își însușiră nuanțele de culoare calde și moi din lumea mamei, emanau o noblețe discretă care ocupa pe lista priorităților ei intime cel mai înalt rang și acum tolera și ce era prezent, modern. Grădina încă golașă se transformă într-o opulență de verdeață și, deși datorită poziționării casei ea nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai văzusem asemenea țesături mari ce reușeau, prin varietatea lor, să transforme un spațiu larg și generos. Emanau un suflu de opulență, pentru că aceste covoare de mătase erau o avere întinsă aici, pe jos, pe care îți puneai pantofii, îți arcuiai pașii și toate zgomotele se estompau. Covoarele de mătase trezeau în mine și un fel de invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru că voia să evite traficul blocat de navetiști, de vinerea. Am oprit un taxi după ce m-am asigurat că Alfie se simțea bine și că mai avea destulă mâncare pentru weekend. Ed mă pupă cu căldură, dar îl îngrijoră fierbințeala emanată de fața mea. —Jenny, nu arăți prea bine. —E doar o răceală, spusei eu. Mi-am luat o grămadă de medicamente cu mine, deci o să-mi treacă! Dacă chiar nu te simți bine, putem amâna, putem merge în alt weekend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-i scape aparent Întâmplător nume ale unor persoane importante pe care Henry le cunoștea mult mai bine decât el și se purtase, În general, ca un exhibiționist vanitos. I se păruse, de asemenea, că persoana și personalitatea lui Wilde emană ceva indecent și nesănătos, un iz de decadență morală pe care Îl Întâlnise mai pregnant când Îl vizitase pe Jukovski la Napoli. De atunci Încoace, se ținuse departe de Wilde, a cărui détermination à épater les bourgeois În viața reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poartă sau în plină lumină între căni cu lapte. Oriunde stătea, se ducea sau se apleca rezulta o imagine. Atât de irezistibilă era atracția pe care o exercita, încât precis că, mergând pe urmele mirosului de grajd pe care îl emana, am dat drumul la vreo duzină de poezii, care-mi ieșeau din mână în ritmuri hodorogite: mâzgălite pe fugă între recoltatul morcovilor și tăiatul lemnelor. Împrejurimile, acolo, nu prea stimulau coarda lirică: un peisaj ba împărțit în proprietăți sub lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi-ar fi dat semnalul cu depeșa lui de rău augur, m-am ridicat, am întins mâna după ranița pe care-o aveam în permanență la îndemână, am părăsit fără un cuvânt - și fără să mă las oprit în loc de cuvinte emanate de autoritatea pedagogică - nu numai sala de clasă pentru participanții la război rămași în urmă cu materia, ci, pentru totdeauna, școala, cu aerul ei din principiu închis și stătut. Se poate chiar să fi savurat ieșirea asta. Pe colegul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca profesor și mai mult ca pe o figură modelatoare. Privirea lui, trecea peste multe nu numai fiindcă era înalt. La fel de puțin dispuși la compromisuri și, din această cauză, batjocoriți trebuie să fi fost și primii creștini la apariția lor. Emana un aer blând-revoluționar. De aceea, crezul său pacifist, care și-a găsit expresia în xilogravura Iisus rupe arma, îndreptată împotriva reînarmării germanilor iar apoi utilizată la scară largă ca afiș, a fost multă vreme exemplar pentru mine - asta înseamnă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să urce la cer. Dar tu o vei locui? O va locui cineva? E aproape poezie ce faci. Dar ține cont că eu efectiv asud lîngă realitatea morții și, crede-mă, un om în care moartea și viața se războiesc emană mirosul dezastrului.“ V. tînăr și-a considerat infirm prietenul reproșîndu-i că, îngrozit de propriul său vis, e prins pe vecie în realitatea feliei sale de pîine. Dar iată că din spațiul licăritor al vitraliului, ca dintr-o altă lume, observ
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înconjoară. Și el e tot opera creației. Dar oamenilor, acesta le repugnă. Și-l preferă pe al lor. Nu se apropie de cel liber. Poate că știu că, prin urîțenie, creația își apără taina de dezintegrarea pe care oamenii o emană. Vînător de vrajă și tu, amestec de sublim și infernal, dispari odată cu ea. Nu înțelegi. Doar orbilor așteptînd în beznă li se revela legea lumii din zgomote îndepărtate. L-ai înghițit pe Don Juan dar, nu uita : ca să adori iubita
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el o trezește dimineața plimbându-și mâna de-a lungul coapselor ei, așa cum mă trezea pe mine, pentru ca ea să se simtă excitată instantaneu, așa cum mă simțeam eu? Oare o imobilizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ideea foarte bună să mă comport ca o femeie normală și echilibrată. La dracu’! Cu puțin exercițiu, poate că aveam să și devin o astfel de femeie. Așa că am rămas pe scaun, cu o atitudine echilibrată și arogantă, încercând să eman calm, armonie și normalitate psihică. Într-un final, Adam m-a observat. Eu mi-am ținut respirația. Am așteptat să-l văd dând un pas înapoi și nechezând ca un armăsar speriat, după care s-o ia la goană spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Studiindu-mă cu atenție. Poate așteptându-se să-l acuz că o plăcea pe mama. Mă duc doar să-mi iau o cafea, a spus el. —Bine, am răspuns eu cu un zâmbet plin de mărinimie, în timp ce prin toți porii emanam (așa speram eu) echilibru și relaxare. Și-a dispărut. Iar eu am așteptat. Și-am așteptat. Of, Doamne, m-am gândit întristată, probabil c-a șters-o. Nu vrea să aibă de-a face cu mine. Începusem să dezvolt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de afaceri. Stăteau strânși în cerc, în costumele lor urâcioase, fie așteptându-și bagajele, fie așteptându-și avionul, cu servietele de lângă picior, probabil burdușite de reviste porno. Toți beau bere, se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită cea mai disprețuitoare remarcă la adresa soțiilor sau cea mai vulgară remarcă la adresa oricărei femei de la conferința la care tocmai fuseseră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
extrem de rapid registrul și devine grav ca ghepardul lui Visconti momente din păcate destul de rare cît și, cu precădere, de adevăratele recitaluri cînd se dezlănțuie (scena predicii În stradă) ori snopește calm În bătaie peștele amărît al lui Lulu. Lancaster emană atîta forță, atîta virilitate În stare pură, Încît te face să uiți flagranta lui lipsă de subtilitate, așa ceva nici nu și-ar mai avea rostul, fiindcă-n ultimă instanță este vorba de-un actor care umple ecranul, cu o statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
laba piciorului, de șold, zbiară armonic: „Domnul ION ILIESCU a apărut pe scena politică cu aureola celei mai cunoscute personalități din conducerea fostului PCR care-l Înfruntase pe Ceaușescu”. În faptul serii, nu doar Sandu a zărit scînteind aureola ce emana din balcoane, ci și teroriștii, care și-au Îndreptat lunetele-n alte părți, mai puțin marcate de nimburi. „Nu trageți În aureolă” s-a șoptit prin tuneluri la stații de emisie recepție. Modul cum l-a Înfruntat Iliescu pe Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne facă una ca asta? Gligor zice că pot. Și crede că PRM și PSM sînt două partide minunate, „programul PSM-lui fiind emanat din nevoile maselor de muncitori și țărani”. Încă o emanație a nevoilor maselor și rămînem definitiv fără nule. Așa cum vine spre sfîrșitul altei reviste, Democrația, un inginer agronom mîhnit din comuna Ciupa, vine direct de la cîmp, „mirosind a lan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pe domnul Marțian nu l-au mai desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat de ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Tot În Puterea, Tudor Bălteanu vrea pace Între cei doi. „Numai Împreună aveți șansa să rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-au mai desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat de ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Tot În Puterea, Tudor Bălteanu vrea pace Între cei doi. „Numai Împreună aveți șansa să rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși, Gulliver nici nu zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat de ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Tot În Puterea, Tudor Bălteanu vrea pace Între cei doi. „Numai Împreună aveți șansa să rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși, Gulliver nici nu zbura nici nu vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aranjate să arate ca starurile de film“. „Aranjate“ nu era cuvîntul potrivit: erau femei alese pe sprînceană, cultivate, de Înfățișarea cărora se ocupase un expert. Uluitor. Veronica Lake păși prin lumină. Figura ei nu era atît de asemănătoare, doar că emana grația unei fete-pisică. Bărbații figuranți se adunară roi În jurul ei. Jack se lipi de geam. Amețeală porno, provocată acum de niște femei adevărate, vii. Sid, ușa trîntită, fraza aceea. Conduse pînă acasă prins de o amețeală serioasă, dureroasă, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Externelor, pe care de ani buni îl ocupa cu strălucire Nicolae Titulescu, altcuiva. Îl întâlnea deseori pe ministru, seara mai ales, în același Hôtel des Bergues, la care trăgea și el invariabil, suplu, cu figură de chinez, cu vocea subțiratică, emanând energie și înconjurat permanent de emuli și celebrități. N-a vorbit însă niciodată cu el, cum vorbise cu alții, la fel de celebri, în țară. În lungile săptămâni cât au rămas în Geneva, treburile ei erau puține și limitate, a strâns niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul din urmă și chiar să-și fi întrecut propria urmă, producându-i oricui spaimă, chiar și celui ce ar sta nemișcat în centrul ghemului aceluia de linii luminoase ce se strâng și se rotesc ca o bobină, strălucind și emanând căldură, cea mai primejdioasă dintre călduri. Vasăzică așa stau lucrurile, spunând aceeași voce, auzită sau neauzită pentru că altă voce n-a mai lăsat-o să continue. „Trezește-te! N-auzi?“ Andrei Vlădescu deschide ochii asupra chipului Ioanei Sandi, aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
față de ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni și umeri dăltuiți într-o marmură palidă, vag irizată de vinișoarele de dedesubt. Conștientă de farmecele trupului ei, de atracția pe care o emana, convinsă că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți bărbații întorc capul după ea ori îi fac avansuri. Povestindu-i fără șir cât de ocupată este cu școala ei de coafeze, cum se mai duce la câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]