3,224 matches
-
femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie și a fi Pariziana este un rol dublu. Femeia pariziana vizează afirmarea unui anumit tip de autenticitate specific franceză și pariziana. 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze Formarea identității celui de "al doilea sex" (expresie consacrată a Simonei de Beauvoir) a fost un drum anevoios. Tradițional, bărbatul est subiectul universal, el transcende spațiul și timpul. Prin contrast, femeia este întotdeauna limitată de loc, timp, particularitatea corpului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
iveală faptul că divergențele, chiar în problema feminină, nu sunt legate de sex, ci traversează ambele sexe. Prin feminism femeile au putut să-și creeze o identitate publică de gen, atât prin scrierile, cât și prin capacitățile lor de organizare. Emanciparea este pentru femeie voința de a ajunge la libertatea spirituală și morală, la puterea de creație a bărbatului. Femeile antrenate în această mișcare (Georges Sand, Floră Tristan, Lucile Desmoulin, doamna de Girardin ș.a.) au știut să scoată în valoare sfera
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
politice, dezbateri, alianțe. Ultimele decenii ale secolului al XIX-lea sunt deosebit de pasionante din punct de vedere al revendicărilor feministe: dezbaterile despre divorț, căutarea unui echilibru genurial și a unor noi forme de exprimare. Nouă femeie apare ca rezultat al emancipării; analiștii masculini au făcut speculații și dezbateri despre această specie nouă începând din anii '880 [Hobsbawm, p.248; Ozouf, 1999A, p.69,71], care reprezintă un nou progres pentru femei și o nouă perioadă de renovare în raporturile bărbat-femeie, datorate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe virtutea femeilor în rolul lor de soție, de fiica și de mamă. Spre sfârșitul secolului, esteții burghezi intra în reacție contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la voix est și douce que, prononcé par elles, le moț adieu nous dit ne partez pas" [15.XI.1869, p.2]. Discursul, ca și personalitatea să, sunt greu clasabile. Ezitarea și imprecizia în exprimare sunt, de fapt, semnul unei emancipări în devenire. Limbajul enigmatic, caracterizeazt printr-o doză de confuzie, prin crearea unor ambiguități, devine comunicare galanta, cu dedesubturi: "Mme Bouchard (...) s'attardait encore devant Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cunoscut diferite deplasări ale centrului de gravitație. Dependența materială și juridică la nivel de societate are ca răspuns independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele unei societăți mic-burgheze, închisă afirmării feminine, Pariziana își construiește o autonomie relativă. Dacă emanciparea se asociază, în mod tradițional, cu forme instituționalizate societăți sau comitete cu o structură și un program emanciparea femeii pariziene ține de modul său de a fi. Timpul și spațiul nu au pentru bărbați și femei aceleași caracteristici și dimensiuni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele unei societăți mic-burgheze, închisă afirmării feminine, Pariziana își construiește o autonomie relativă. Dacă emanciparea se asociază, în mod tradițional, cu forme instituționalizate societăți sau comitete cu o structură și un program emanciparea femeii pariziene ține de modul său de a fi. Timpul și spațiul nu au pentru bărbați și femei aceleași caracteristici și dimensiuni. În relația ei cu timpul, se constată că Pariziana nu este personajul tradițional feminin, atașat sentimental de trecut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
iudeo-creștină milenară și presupus "arhaică") care nu mai structurează în mod caracteristic societatea prezentă și viitoare. 2. Gândirea socială creștină e anistorică, întrucât se bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și de eliberare). În această critică e implicat faptul că premisele gândirii sociale creștine ar fi nu numai legate, dar dependente în mod aprioric și indisolubil de "credință" și de o credință anume și, ca atare, nu pot fi justificate
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mod latent, ca nucleu ireductibil și la care nu se poate renunța al acelei "religii civile" de care nici măcar societățile postmoderne nu se pot dispensa dacă nu vor să se autodistrugă. 2. Gândirea socială creștină contează drept ghid etic pentru emanciparea și eliberarea omului de forme de exploatare sau de opresiune, atât în sens spiritual, cât și în sens material, în măsura în care toate aceste aspecte privesc drepturi fundamentale ale omului (aceasta e tema "teologiei eliberării", pe care gândirea socială creștină o poate
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
deplină a principiului conform căruia "regele este împărat în regatul său". Pe drumul monarhiei unitare au pornit și Spania, Portugalia, Polonia, Ungaria și regatele scandinave, în timp ce în Germania și Italia sistemul privilegiilor de tip feudal a rezistat încă mult timp. Emanciparea de sub tutela tradiționalelor puteri universale și crearea unor domenii teritoriale permanente a fost rodul consolidării instituțiilor monarhice structurate în jurul suveranului și a curții sale. Procesul a fost întărit (așa cum am amintit mai sus) de criza papalității (captivitatea de la Avignon și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de ani de creștinism. Nu este drept să ștergi, în numele laicității, secole de istorie și de cultură inspirate de credința religioasă. Nu putem mutila sufletul Europei ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susține o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării. Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient și antireligios. Dimensiunea creștină a Europei este astăzi negată, minimalizată sau ignorată, în special în Occident, unde mulți europeni consideră
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
e simplu: deschid televizorul și mă uit cu ce se mai îmbracă Madonna.Oare anul ăsta suntem spirituali? Citim filosofii orientale, ne pictăm mâinile cu henna și ne dorim să fim în armonie cu vibrația Vieții? Poate că este anul emancipării feminine, când bărbații sunt plimbați cu zgardă la gât. Sau s-ar putea să fie la modă un lifestyle simplu, în care blugii spălăciți și cămașa de bumbac în carouri sunt suficiente să ne exprimăm întoarcerea la rădăcinile vieții. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Implicațiile culturale și așteptările grupului social joacă un rol cheie în exprimarea ideilor și în manifestarea corporală a unei persoane. Fenomenul de globalizare a societăților conduce încetul cu încetul spre apropierea normelor culturale. Cunoașterea regulilor de manifestare specifice fiecărei nații, emanciparea speciei umane și posibilitatea de a călători în întreaga lume au contribuit la respectarea diferențelor culturale ce țin de limbajul corpului. 1.9. Accepțiunea artistică După cum se știe, corpul uman a constituit din cele mai vechi timpuri principalul element compozițional
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
suferi întreaga mea viață, lipsurile, foamea, luptele (când aș fi putut trăi sătul și liniștit)...” Și la Bârlad, însuflețit de înalte idealuri umaniste își va jertfi mare parte din timp nu numai sensibilităților personale, ci mai cu seamă acțiunilor de emancipare socială și culturală. Sunt anii lui de entuziasm și dăruire sinceră și devotată semenilor aflați în suferință. «Începe o luptă pe viață și pe moarte cu... moartea pe care o întâlnea acum mult mai des», cum observă și subliniază cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
larg, a fascinației pentru misticismul oriental și a conștientizării din ce în ce mai accentuate a perspectivei ecologice. În condițiile experimentării societății industriale și atingerii apogeului societății de consum, se constată activarea unui al treilea stadiu social, acela al societăți comunicaționale, care ar promite emanciparea individului prin raportarea sa critică față de mașinăria politică și ideologii. În relație cu acest context, estetica comunicațională își propune ca obiectiv înțelegerea realității prin intermediul conștientizării modificării modului de a percepe și a felului în care această percepție determină identificarea unor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în funcție de influența perioadelor și a contextelor sociale, Bourriaud își propune să înțeleagă manifestarea tipurilor de comportament artistic și a gândirii care proiectează planurile culturale. Astfel, identificând două versiuni dominante ale modernității, una a raționalității instrumentale și teleologice iar alta a emancipării iraționale și mesianice, autorul francez consideră că arta împrumută câte ceva din fiecare, însă denunță ideologia și melancolia, modelând din date concrete, și nu ideale, posibile moduri de viață și acțiune care ar permite, în termenii lui Michel de Certeau, o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
doar în situații considerate apolitice, respectiv în deliberarea problemelor abstracte, fără a critica autoritatea, Steyerl afirmă că activitatea critică ar fi trebuit să producă genul de subiect care să întrebuințeze rațiunea în circumstanțe publice, nu private, în contradicție cu înțelesul emancipării pe care o propune Kant pe baza acceptării faptului că autoritatea nu ar trebui să fie chestionată. Critica devine, însă, o instituție care funcționează ca un instrument de guvernare și de rezistență, respectiv ca instrument al subiectificării subiecților politici. În
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ce tindeau să fie înțelese ca un set de credințe, organizații și intervenții aflate în relație și dezvoltate în scopuri explicit politice și ideologice 225. Însă aceste politici de formare a identității ar putea fi dezvoltate nu doar în direcția emancipării unor categorii de persoane marginalizate (femei, oameni de diferite rase ori homosexuali), chestiune riguros dezbătută în studiile culturale (de gen, despre rasă ori despre preferințele sexuale), ci ar putea fi articulate și cu privire la anumite abordări disciplinare, în practica lor de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pe care le avem în sala de curs, împreună cu tinerii colegi de la masteratul de Comunicare și mediere în conflictele sociale. Merită remarcată franchețea cu care profesorul Griffin marchează obiectivul principal al "rudelor sărace" ale profesorilor de literatură engleză: acela al emancipării, al ieșirii, deci, de sub "tutela" acestora din urmă și al afirmării unei identități proprii, autonome. În loc de a rămâne în posturi defensive, argumentând că și ei contribuie la bunul mers al "academiei" americane, acești profesori-eroi găsesc în "diferența" pe care o
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
datorită prezenței unor legi care să zăgăzuiască pofta lotrilor de păduri, care au lăsat pecingini urâte pe trupul codrilor. După zicala bucovinească „tăt răul aduce și un bine”, a fost și ocupația habsburgică, care a avut și un rol de emancipare a oamenilor, prin înființarea de școli (cu folosirea ambelor limbi), în special școli cu profile de diverse meserii, îndiguiri, gări, poduri, care au rezistat până în zilele noastre, dar mai ales ținuta morală în societate, cuvântul dat „ein Mann ein Wort
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
acest sens pentru că poate revela tensiunea imanentă dintre stat (societate) și individ.455 Abordarea critică este una pesimistă cu privire la securitatea globală: statele creează insecuritate, iar structura economică neoliberală exacerbează această condiție. Transformarea securității individuale/globale este gândită în termeni de emancipare, care funcționează ca scop al securității individuale, dar și ca motor analitic și politic al eliberării oamenilor de constrângerile structurale. Soluția emancipării la nivel individual are consecințe pozitive la nivelul securității colective: securitatea individuală este conectată la securitatea globală, situație
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
creează insecuritate, iar structura economică neoliberală exacerbează această condiție. Transformarea securității individuale/globale este gândită în termeni de emancipare, care funcționează ca scop al securității individuale, dar și ca motor analitic și politic al eliberării oamenilor de constrângerile structurale. Soluția emancipării la nivel individual are consecințe pozitive la nivelul securității colective: securitatea individuală este conectată la securitatea globală, situație în care indivizii și comunitățile s-au emancipat, iar construcțiile naturale ale comunității politice au înlocuit statele.456 Teoria critică a ultimului
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sentiment al identității cu ceilalți oameni, cu aspirațiile și suferințele lor, un Noi mult mai extins. Prin conceptul securității umane se subminează importanța granițelor teritoriale și a barierelor spațiale, distincția dintre regiuni și state. Sunt susținute astfel noi posibilități de emancipare politică, noi forme de participare și organizare politică. Soluția ar fi lupta pentru obligațiile morale ale oamenilor și obligațiile politice ale cetățenilor prin actualizarea unei forme mai înalte a vieții politice internaționale care reclamă o critică radicală a statului și
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
prezență nu poate fi negată: societatea civilă globală.678 Societatea civilă globală este văzută de către mulți analiști ca o extensie a domniei legii și a comunității politice, societas civilis, dincolo de granițele naționale. Pentru susținătorii săi radicali, societatea civilă globală înseamnă emancipare politică, împuternicirea indivizilor și extensia democrației.679 Mary Kaldor apreciază că sfârșitul Războiului Rece a permis 'internalizarea' relațiilor internaționale, prin participarea cetățenilor și a grupurilor de cetățeni la nivel internațional, ceea ce înainte era permis doar guvernelor.680 Se pare că
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Sfera Gender, pretext de trecere în revistă a unor aspecte ale tematicii conștiintei de gen, ca de exemplu: “Civilizația paritară”, “Gender: identitate, egalitate și diferență de gen”, “Egalitatea între femei și bărbați: criteriu fundamental al democrației”, “Noua femeie, emblemă a emancipării”... Autoarea se constituie ea însăși într-un model al militantismului feminin prin literatură și artă, având o experiență de expert la Consiliul Europei în problema egalității de șanse prin educație, iar în prezent, de vicepreședinte al Organizației de Femei a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]