2,866 matches
-
sau cea dintr-o zonă geografică distinctă ori chiar dintr-o anumită țară. America nu a fost vreodată văzută la fel de toți emigranții, chiar și după ce ei deveneau americani. în fiecare perioadă, Noul Continent arăta altfel și reprezenta altceva pentru virtualul emigrant. Așadar, cel eșuat pe un țărm al Atlanticului sau al Pacificului s-a confruntat cu dificultăți specifice emigrației și cu „americanismele” epocii. Apoi, fiecare emigrant venea cu limitele și complexele lui, care nu trebuie evitate ori tratate tangențial. * Referindu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ei deveneau americani. în fiecare perioadă, Noul Continent arăta altfel și reprezenta altceva pentru virtualul emigrant. Așadar, cel eșuat pe un țărm al Atlanticului sau al Pacificului s-a confruntat cu dificultăți specifice emigrației și cu „americanismele” epocii. Apoi, fiecare emigrant venea cu limitele și complexele lui, care nu trebuie evitate ori tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română în America, socotim necesară reluarea unei întrebări, căreia nu i s-a răspuns încă, deși a fost formulată demult și a suscitat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pentru ei, pământul spre care se îndreptau atâția visători nu era un țărm al redempțiunii, unic și suficient celui devenit american. Așa se explică revenirea în țară a primilor descinși pe tărâmul Americii, care nu erau de fapt niște adevărați emigranți. întoarcerea acasă, după adunarea unei sume de bani, nu se datora numaidecât inadaptării românului cu condiția de imigrant, ci unor condiții specifice, încă neelucidate. Cei din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
condiții specifice, încă neelucidate. Cei din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională a emigrației. în Anglia, Germania, Italia sau în țările nordice, emigrația era considerată o chestiune de stat, și de aceea emigrantul nu era un individ plecat în lume ca într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră încă în state naționale - cehii, slovacii, sârbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
părăsească vatra strămoșească, ci trebuie să lucrăm cu toate puterile noastre pentru înlăturarea cauzelor emigrării oamenilor noștri peste ocean. Oricât s-ar simți de slabi conducătorii firești ai poporului român, au totuși destule mijloace pentru a reduce la minim numărul emigranților români care își iau lumea în cap”. Particularitățile acestei stări de fapt rezidau în circumstanța că provinciile amintite, de unde emigrau, la acea dată, românii, erau înglobate între granițele Imperiului Austro-Ungar, deci oficialitățile care ar fi trebuit să se ocupe de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
to War War I, the major sources of immigrants were Germany, Italy, Ireland, Austria, Hungary, Russia and Great Britain, but Canada also supplied 4 million newcomers, including a large number of French, Canadians, and Mexico sent some 2 million. These emigrant centres supplied the largest ethnic concentrations in American society before the 1960s”. Așa cum era și de așteptat, România nu figura printre principalele „surse” de emigrare ale epocii, întrucât românii din Austro-Ungaria erau înregistrați printre cei plecați din Imperiul bicefal. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acceptată, chiar dacă nu era una frecventă, și nu mai surprindea pe nimeni că, la un moment dat, cineva scria că „Marele transatlantic se apropie de Statuia Libertății, simbol atât de caracteristic pentru Lumea Nouă, a cărui vedere atâtea inimi de emigranți a umplut de bucurie și de noi speranțe”. în 1912, Ioan Podea, discutând despre începuturile și cauzele imigrării românilor în America, evidenția că la acea dată se ajunsese ca, după „descoperirea” Lumii Noi, „să se descopere toate unghiurile unui colț
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
românii stabiliți acolo nu conștientizau, la început, sau nu erau interesați de faptul că ei reprezentau un grup etnic distinct. Continuitatea acestui flux migrator demonstrează că exista deja o mentalitate caracteristică migrației. Așa cum reiese din cele discutate deja, primii români emigranți și cei mai numeroși au fost cei plecați din Transilvania, Bucovina și Banat, provincii aflate până la 1918 între granițe străine. Aceștia erau, în imensa lor majoritate, țărani, adică oameni săraci și lipsiți de educație. Ei își abandonau locurile unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au devenit lucrători industriali. Au fost, evidenția el, câteva cauze care au determinat această orientare economică și unele dintre ele erau «obiective», ținând de starea existentă în Lumea Nouă, iar altele au fost determinate de structura psihologică și de planurile emigranților români. La sfârșitul veacului al XIX-lea și la începutul veacului al XX-lea, în linii mari «cucerirea» Americii luase sfârșit. Spiritul de «frontieră» și condițiile Vestului «sălbatic» mai existau în zone periferice, dar ceea ce era considerat progres se concentrase
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cucerirea» Americii luase sfârșit. Spiritul de «frontieră» și condițiile Vestului «sălbatic» mai existau în zone periferice, dar ceea ce era considerat progres se concentrase în industrie. în aceste condiții, posibilitatea de a se apuca de agricultură era aproape inexistentă pentru noii emigranți”. Radu Toma, la rândul său, referindu-se la emigrația românească în Canada, conchidea că majoritatea românilor, sosiți aici după 1900, s-au instalat în provinciile centrale, adică în Alberta, Manitoba și Saskatchewan, dar și în Ontario sau British Columbia. înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cei reveniți în țara de origine, dar care au trăit un timp în America de Nord. Lipsesc cifrele, lipsesc informații specifice emigrării, modalității de procurare a actelor necesare și deplasării în SUA etc. Nu știm atât cât s-ar cuveni despre descendenții emigranților etc. Dispunem doar de afirmații generale despre relațiile românilor stabiliți dincolo de Ocean și ale descendenților acestora cu românii rămași în țară. Contribuția grupului etnic român la progresul istoriei și al civilizației americane nu este încă reconstituită. Nici evoluția organizării comunității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se «americanizeze», dar în același timp au știut să păstreze acele trăsături esențiale care îi defineau și le dădeau o identitate unică”. Andrei Popovici, la rândul său, scria în 1937 că „după război s-a produs o schimbare în atitudinea emigrantului român față de America. Pe când, înainte de 1914, Românul considera viața lui acolo ca ceva vremelnic, [...] cei care au rămas în America, ori care au venit după război, s-au decis să se stabilească definitiv. Aceasta a avut - sublinia el - ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se numește «The making of America», adică la crearea Americei de astăzi. Și, fără îndoială, se vor mai face și alte jertfe, toate câte se vor cere bunilor cetățeni americani, și din partea tinerilor generații care se ridică acum din sângele emigranților plecați din patria lor carpatină”. Deși refuzată un timp, iar mai apoi privită cu reticență, americanizarea a devenit o realitate de neevitat și pentru imigranții români, astfel încât astăzi se apreciază că „din cei 146.393 foști imigranți din grupul etnic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
played a tremendous part in developing the spirit that led to the American Revolution”. Aceeași observație o evidenția nu demult Vera Călin, atunci când scria că „voința de a-și păstra identitatea m-a impresionat de câte ori am întâlnit-o în rândul emigranților”, conchizând că „Refuzul de a-și nega trecutul [...] îmi spune că mă găsesc în prezența unei conștiințe”. Până a se ajunge însă la situația de azi, americanizarea a fost un proces cu o evoluție complexă și adeseori contradictorie, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apoi d-l Titulescu, d-l profesor Iorga, d-l profesor Țițeica, d-l ministru Inculeț, d-l dr. Lupu și alții mulți, care în timpul vizitei lor în Statele Unite au venit în contact cu Americani, au auzit numai laude la adresa emigranților noștri”. Acestor mărturii, înregistrate de presa vremii - fie că era vorba despre cea a românilor americani, fie că era vorba despre cea din România -, li s-au adăugat cele consemnate în notele de călătorie ori în corespondența personalităților menționate. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
azi. Nu toți cei care, de-a lungul anilor, au avansat o opinie în această direcție au gândit la fel. O asemenea eventualitate nici nu era posibilă. Cadrul general, cauzele și legislația imigrației s-au modificat mereu, compoziția socială a emigranților nu a fost aceeași, mentalitatea lor a diferit, atât ca emigrant, cât și ca imigrant etc. Ceea ce merită a fi reținut, ca un adevăr cvasiincontestabil, este faptul, relevat deja, că „fiecare val de imigranți români a avut trăsături distincte și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o opinie în această direcție au gândit la fel. O asemenea eventualitate nici nu era posibilă. Cadrul general, cauzele și legislația imigrației s-au modificat mereu, compoziția socială a emigranților nu a fost aceeași, mentalitatea lor a diferit, atât ca emigrant, cât și ca imigrant etc. Ceea ce merită a fi reținut, ca un adevăr cvasiincontestabil, este faptul, relevat deja, că „fiecare val de imigranți români a avut trăsături distincte și mentalități proprii”. Emendarea care se impune, citând această opinie, este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Éva V. Huseby-Darvas vorbea despre „the great exodus between the 1880s and 1914”, din nordul Ungariei, din care nu puteau lipsi țăranii români. Radu Toma, în schimb, plecând de la faptul că „după anul 1850 locuiau în SUA circa 100 de emigranți din ținuturile României” și „plasând această concluzie într-un context de epocă, se poate afirma că prima etapă a imigrării românilor în Statele Unite, redusă la câteva zeci de persoane, [...] se înscrie într-un fenomen general european, anume refugierea unor revoluționari
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doilea val de emigrare a început după încheierea conflagrației din 1914-1918. „Răsboiul, notau Șerban Drutzu și Andrei Popovici, a avut un efect stăvilitor asupra emigrărei, pentru că cifrele din 1921 indică o scădere a procentului lucrătorilor fără ocupație, așadar a plugarului emigrant, la aproximativ 39%”. „După sfârșitul marelui război, mulți s-au reîntors în România unită. Numai în 1920, remarca Andrei Popovici în 1937, au venit în țară peste 21.000; iar în 1921, peste 8.000. Numărul celor repatriați scade la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
același autor, și emigrarea a luat un nou avânt, deși mult mai redus decât cel din anii antebelici, atingând în 1921 cifra de peste 5.000, pentru ca în anul ce urmează emigrarea să scadă la circa 1.000. Mulți din noii emigranți [fapt demn de reținut, n.n.] au fost recrutați din cei care se repatriaseră în 1920 și 1921 și care, nemaigăsindu-și rost în România, s-au înapoiat în America, de această dată - aproape în toate cazurile -, pentru totdeauna”. Aceeași subliniere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1921 și care, nemaigăsindu-și rost în România, s-au înapoiat în America, de această dată - aproape în toate cazurile -, pentru totdeauna”. Aceeași subliniere a făcut-o și Radu Toma, care constata că, potrivit recensământului din 1920, peste jumătate dintre emigranții români ajunși în SUA aveau cetățenie americană sau urmau să o obțină. „Se poate trage, astfel, concluzia că începutul anului 1920 marchează momentul în care stabilirea în SUA a grupului a început să capete preponderență, imigrația pierzându-și trăsătura fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
respinge ori a eluda punctele de vedere menționate, considerăm că al doilea val de emigrare a început după 1918 și a durat până la încheierea ultimului război mondial. în intervalul acesta, desigur, au intervenit unele modificări, care au în vedere numărul emigranților, mentalitatea lor, organizarea, deci consolidarea unei comunități românești distincte, dar realitățile caracteristice României nu s-au schimbat în așa măsură încât să influențeze motivația și ritmul emigrării. în anii războiului, numărul emigranților a scăzut, cum era și de așteptat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intervenit unele modificări, care au în vedere numărul emigranților, mentalitatea lor, organizarea, deci consolidarea unei comunități românești distincte, dar realitățile caracteristice României nu s-au schimbat în așa măsură încât să influențeze motivația și ritmul emigrării. în anii războiului, numărul emigranților a scăzut, cum era și de așteptat, dar caracterul general al emigrației nu a diferit de cel de dinainte de 1939. O abordare detaliată a acestui val de emigrare va impune, probabil, unele subdiviziuni cronologice, reclamate de rațiuni ce țin de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și altele similare s-au aflat la baza cauzelor politice ale emigrărilor”. Cu toate opreliștile impuse de Moscova și însușite întocmai de București, „după al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene” ca număr de emigranți, cu „un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală în SUA originară din zonă”. Chiar și așa stând lucrurile, „imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881”. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care „modul specific în care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat că Alexandru Nemoianu se referă, atunci când vorbește despre emigranții de la începutul secolului XX, la cei din provinciile aflate sub stăpânire străină, nu și la cei din România. Oricum, „comportamentul” exilaților din România ocupată de Moscova, care nu erau țărani transilvăneni, bănățeni sau bucovineni, ci oameni educați, care realizau exact
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]