3,474 matches
-
ideilor este aceea care poate justifica actul de a scrie, ci "singularitatea poetică a analizei" și transformarea limbajului în eveniment. Pentru realizarea acestei scriituri, dimensiunea ironică, iluzia sensului, denaturarea obiectului discursului, instituirea paradoxului și a aluziei, a secretului și a enigmei sunt câteva dintre coordonatele posibile: "A cifra, nu a descifra. A lucra iluzia. A fabrica iluzia pentru a provoca evenimentul. A face enigmatic ceea ce este clar, ininteligibil ceea ce nu este decât prea inteligibil, ilizibil evenimentul însuși"565. Am putea numi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezentare sistematică a lucrurilor, cât mai analitic, cu scopul de a accentua în primul rând sensurile obiectului analizat, se observă că scriitura postmodernă inversează aceste scopuri, introducând ca fiind mai importante decât descifrarea sensurilor și sistematizarea lor golirea de sens, enigma, secretul, scriitura poetică, și, în consecință, fragmentul, colajul, decupajul etc. Ceea ce este de remarcat la Baudrillard este faptul că el concentrează în cadrul aceluiași discurs atât partea teoretică a asumpțiilor sale, cât și aplicarea sa concret-practică; neavând un corpus de abordări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
permis eu însumi să inițiez discuția din subsecțiunea anterioară), nu se mulțumește să însceneze episoade terifiante admirabil încatenate, ci aspiră la mai mult decât atât. Într-un gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la final, explicații raționale, menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atrage. [...] în loc să consider numaidecât că ceva nedescifrat e nedescifrabil, în loc să mă opresc uluit și copleșit în fața lui, îmi spun, dimpotrivă, că trebuie descifrat (subl. în text) și iau hotărârea fermă ca, într-un fel sau altul, să rezolv, dacă pot, enigma" (1971: 13). Această poziție decisă constituie, dacă vreți, pandantul aproape perfect al confesiunii Virginiei Woolf cu privire la atitudinea adoptată de cititori în raport cu povestirile supranaturale cu fantome. Combinând aceste două atitudini, se poate afirma că proza terorii în accepțiunea sa supranaturală antrenează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
odată cu el, pe cititorul curios în legătură cu desfășurarea acțiunii din timpul hiatusului epic, provocat de obnubilarea conștiinței naratorului (strategia nu este străină de scenariile epice ale unui Henry James, care-și distribuie câțiva actanți în ipostaze reflectorii, apte de a disipa enigmele țesute pe parcursul intrigii convolute). Aflăm, astfel, că de la incidentul nocturn s-au scurs nu mai puțin de două săptămâni. Hotăran este cel care l-a găsit pe erou afundat în glod, după cum tot el a găsit, în noroiul gras al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt ca simbol al unei umanități încarcerate plutește într-o noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare temporară a cetății, pentru ca în final să o predea împreună cu regele ei unor cumplite exacțiuni. Descifrarea misterului nu-i servește cu nimic lui Oedip, el rămâne exterior șaradei atât timp cât nu se poate sustrage
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresie a femeii fatale, așa cum relația dintre artist și arta sa nu este plasată în contextul simbolic al confruntării dintre sexe cu emanciparea violentă a elementului feminin. Himera apare la Paciurea ca element creator, neguvernabil, întruchipare a fanteziei și a enigmei, cu un vag aspect feminoid generat, mai degrabă, de fluiditatea sa formală. În ce privește conectarea la aria reprezentărilor mitologice românești, Adriana Șotropa lansează o propunere curajoasă privind o posibilă origine comună a tuturor himerelor paciuriene și anume cățelul pământului sau țâncul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceva din implacabilitatea unei stihii. Sculptura are de data aceasta și un suport narativ, pe care privilegierea unor elemente în detrimentul altora îl pune mai bine în evidență. Sfinxul dobândește trăsăturile geniului prin atitudinea reflexivă a unui gânditor așezat în fața unei enigme, a sa, a umanității. Accentul s-a deplasat spre chipul acestuia, misterul se află în insolitarea acestui chip impenetrabil, care nu presupune numaidecât prezența unui adversar sau escaladarea unui conflict. Este posibil ca acest Sfinx să fie o ipostaziere a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vedder Elihu, Interogarea Sfinxului (1863) sau la Frantisek Kupka, Calea tăcerii (1900). Ambii pictori scot în evidență caracterul de taină fără sfârșit, transformând sfinxul într-o paradigmă a misterului. Un alt numitor comun al acestor tratări este insolitarea umanității în fața enigmei pe care o reprezintă sfinxul. Foarte posibil ca imaginea emblematică pentru acest profil reflexiv, cu un fel de tragism condensat, să-l constituie Eminescu și felul în care acesta utilizează tema geniului în poezii precum "Luceafărul", "Geniu pustiu", "Odă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de crin, marchează acest nod decorativ. Animus și anima se află într-o armonie deplină în această ființă, a cărei indeterminare sexuală este fondatoare pentru natura sa celestă. Ca majoritatea pictorilor simboliști, Khnopff a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia o întreține cu florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază a femeii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de o simplicitate rară, pentru că el mai mult ca oricare altul, poate reda mișcarea în câteva trăsături de creion [...]"517. Sedusă de linia schițelor lui Rodin, reflectând dinamica ancestrală a coregrafiei dansatoarelor cambodgiene, pictorița continua: "Rodin singur putea descifra enigma dinamismului și staticului (s.n.) acestei lumi îndepărtate"518. Cei doi termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește modelele de țigănci, exact ca Rodin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rezultatul final al oricărei ficțiuni glorios-eroice, ci și obiectul pe care tânăra fată îl ține în poala sa, precum capul unui iubit. Expresia fetei este tulburătoare, păstrând în ambiguitatea ei o frontieră fragilă între voluptate și suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă doar în simbolistica transparentă a craniului, ci în prezența nimfetei care ni-l oferă ca enigmă a propriei sexualități. Din acest punct de vedere, tabloul lui Loghi suportă o comparație cu cel al simbolistului norvegian Edvard Munch, Pubertate (1894), care pune în ecuație sexualitatea nubilei și anxietatea generată de aceasta și, nu mai puțin cu veneric-malițioasele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
natură îndepărtată spațial, natura luxuriantă de la tropice. Artista creează astfel un "efect de seră", o "chambre végétale" în mijlocul propriei sale locuințe, operând o deschidere inițiatică, prezentă și în arta sa, către un spațiu exotic, încărcat de virtuțile îndepărtării și ale enigmei. Teatralizarea spațiului locativ corespunde, de fapt, abandonării criteriilor autenticității pentru o nouă accepție dată mimeticului, prin ștergerea sistematică a relației cu referentul, fapt care conduce la un efect de autoreferențialitate. Modelul nu mai trebuie căutat în natură, cameristica decadentă corespunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dincolo de Bug, documentare istorice, (2000) • Premiul pentru curaj și conduită jurnalistică, Televest, 2001 • Cetățile de pe ape, documentar istoric, 2001 • Trafic XXI, anchetă, 2001 • Românii din Siberia, serie de 6 documentare, 2002 • Premiul A.P.T.R. "Jean Louis Calderon", 2003 • Istroromânii, o enigmă a istoriei, documentar social-istoric, 2003 • Cu papucii prin deșert, documentar de călătorie, 2007 • Atunci și Acum, reportaj, 2006 • Premiul A.P.T.R. "Jean Louis Calderon", 2007 • Serbia după război. În căutarea adevărului, documentar politic, 2009 • Uganda, 15. Cea mai tânără țară
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
un critic muzical dă-l mai bine în alta." Pentru unii din tinerii scriitori ai epocii a fost un exemplu călăuzitor ("Cel mai rafinat om de spirit și de inimă al epocii literare din adolescență" T. Arghezi), pentru alții o enigmă ("Caragiale a fost un paradox" V. Eftimiu). Unii umoriști i-au închinat amicale epigrame, precum C. Pavelescu: "Iancu Luca Caragiale Îți dă berea pe măsură. Face și literatură... Însă nu face parale." Cu cei din afara profesiei sale, se pot decela
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
-și retrăiască intens momentele care I-au marcat viața, fără a-l întrerupe (de dezvoltat). Opțiunea pentru această continuitate a discursului epic își are originea în două motive. Primul ar fi că autorul și-a pregătit deja cititorul pentru dezlegarea enigmei asemănării izbitoare dintre cele două femei (Ileana și Lena), pentru că ,,vocea” care intervenea mereu în povestirea lui Mavrodin avea și rolul de a oferi cititorului anumite elemente cheie pentru dezlegarea misterului celor două povești. Naratorul exterior celor două personaje surprinde
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
opri și el așezându-se pe stinghia podețului. - Crezi că Ileana mai trăiește? întrebă din nou Mavrodin ridicând, privirile. - Nu, răspunse foarte încet celălalt. Nu mai trăiește...” (p.128) Toate artificiile narative ale scriitorului converg către această dezlegare finală a enigmei provocate de cele două prezențe feminine foarte asemănătoare. Simetria și omogenitatea discursului narativ sunt completate de o tehnică a anticipării. Povestea lui Hasnaș se lasă așteptată și promite a fi la fel de interesantă ca și cea a lui Mavrodin. Am subliniat
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
imaginea unor oameni nefericiți sau, mai degrabă, a unor oameni care își construiesc deliberat nefericirea pe drumul căutării de sine și care reușesc să afle, dincolo de această nefericire, că „viața nu e un simbol, nu e alcătuită dintr-o singură enigmă, în fața căreia, dacă nu reușești s-o dezlegi dintr-o primă, dintr-o singură încercare, trebuie să te dai bătut.” (p 543). Singurul care are de câștigat din toată povestea, minimalizând lucrurile, este abilul Sam; dar nici despre el nu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
a fi inclus printre cetățenii acelui stat, atunci există ceea ce autorii numesc o problemă de "statalitate". Acolo unde această problemă există, ea nu este ușor de rezolvat, pentru că orice încercare de tranziție la o democrație consolidată se confruntă cu o enigmă. Iată care este problema: dacă nu există o organizație cu atribuții asemănătoare unui stat pe un teritoriu, nici un guvern nici măcar unul "ales democratic" nu poate să-și exercite eficient revendicarea la monopolul folosirii legitime a forței în teritoriu, nu poate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
să insiste și prin aceasta el reformulează o teză-cheie din teoria sociologică germană post-weberiană că totalitarismul nu este doar un simplu accident pe lungul drum al progresului modern. Teza sa mai reliefează în mod util una dintre cele mai tulburătoare enigme cu care trebuie să se confrunte adepții societății civile: că sînt perioade și locuri cînd relațiile și comportările civilizate pot și chiar coabitează pașnic cu crima în masă. Printre exemplele bizare ale acestei enigme, din secolul al XX-lea (nemenționat
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
util una dintre cele mai tulburătoare enigme cu care trebuie să se confrunte adepții societății civile: că sînt perioade și locuri cînd relațiile și comportările civilizate pot și chiar coabitează pașnic cu crima în masă. Printre exemplele bizare ale acestei enigme, din secolul al XX-lea (nemenționat de Bauman), este petrecerea în stil Marele Gatsby care a avut loc la Moscova, la sfîrșit de aprilie 1935, a cărei gazdă a fost primul ambasador american în Uniunea Sovietică, William C. Bullitt; la
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
tehnică și verosimilitate deplină. De ce atît de multe milioane de oameni înfiorați și gîfîind involuntar, cu transpirații reci pe frunte, cu părul zbîrlit sînt fascinați de acte violente în fața cărora, s-ar crede, ar trebui să fugă țipînd este o enigmă care la prima vedere dă crezare tezei originale freudiene a nenaturalului sinistru (das Unheimlich). Conform acestei teze, moartea, pentru care nu există nici un remediu cunoscut și care este destinul inevitabil al tuturor indivizilor, poate fi foarte bine "ascunsă vederii celor
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mama”, se confesa Abraham Lincoln. Mereu în rugăciune, mama pioasă este temelia care nu se va zdruncina pentru copil niciodată, scriitorul rus N. Gogol remarca: „Ruga mamei apără de orice primejdie pe apă și pe uscat.” Mama rămâne o mare enigmă, un mister: „Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creațiunii este tot inima unei mame” (E. Bersot). Inima mamei este un microcosmos în sine, căci aici poți găsi tot ce este mai prețios în lume. Ad. Stifter nuanța acest lucru
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]