2,295 matches
-
P25; P22A Str. Dumitru Lăzărescu - nr. 1 - 37; 2 - 40 Str. Dumitru Peneș - nr. 1 - 35; 2 - 30 Int. Echerului - nr. 1 - 7; 2 - 10 Str. Eclipsei - nr. 1 - 9; 2 - 6 Str. Elegiei - nr. 1 - 25; 2 - 46 Int. Epigramei - nr. 1 - 31; 2 - 26 Int. Evocării - nr. 1 - 15; 2 - 12 Int. Fedeleșului - nr. 1 - 9; 2 - 10 Str. Filiași - nr. 1 - 35; 2 - 40 Drm. Floare de Colț - nr. 10 - 40 Str. Floare de Gheață - nr. 1 - 77
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
ca traducător, (19 cărți în 6 ani), iar mai apoi a fost corespondentul unui ziar. Tendințele nonconformiste și împotriva autorităților ale lui Mandelștam au fost tot timpul prezente într-o formă latentă, iar în 1933 au izbucnit în forma faimoasei "Epigrama Stalin" ("Мы живем, под собою не чуя страны...": Noi trăim, nu simțim patria de sub noi..."). Poemul, care îl critica aspru pe "munteanul de la Kremlin", se pare că a fost conceput după ce Mandelștam a văzut, în timp ce era în vacanță în Crimeea
Osip Mandelștam () [Corola-website/Science/301331_a_302660]
-
Bahluiul curge-ncet. Ca o reptilă "Cu solzii plin de stropituri murdare, " Târându-se prin vesperala zare, "Pe-ntinsul șes purcede parcă-n silă"."</poem> În schița Toamnă lungă, George Topârceanu îl numește ""râu fără apă"". De asemenea, într-o epigramă, poetul George Lesnea descria inundațiile provocate orașului Iași de ieșirea din matcă a Bahluiului: <poem>""Bahlui, ades tu te repezi "Vijelios, fierbând în spume "Vrând să te speli de tot ce vezi, "Sau să ne mături de pe lume"."</poem> Majoritatea
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
mai fructuoase perioade pentru furturile literare, respectiv secolului II al erei noastre. Celelalte vieți nu sunt cu siguranță mai antice. Principala calitate a acestora constă în poemele sau fragmentele de versuri interesante pe care acestea le-au conservat, așa-numitele "Epigrame", care erau adăugate la finalul lucrărilor lui Homer. Acestea sunt ușor de identificat ca rime populare, fiind o formă a folclorului care avea să fie întâlnită în majoritatea țărilor, prețuită de oameni ca o variație a proverbelor. În epigramele homerice
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
numitele "Epigrame", care erau adăugate la finalul lucrărilor lui Homer. Acestea sunt ușor de identificat ca rime populare, fiind o formă a folclorului care avea să fie întâlnită în majoritatea țărilor, prețuită de oameni ca o variație a proverbelor. În epigramele homerice obiectivul este uneori focalizat asupra caracteristicilor localităților Smyrna și Cyme (Epigr. 4), Erythrae (Epigr. 6, 7), Muntele Ida (Epigr. 10), Neon Teichos (Epigr. 1); altele fac referire la unele comerțuri sau ocupații: olărit (Epigr. 14), marinari, pescuit, turme de
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
singur poet. Faptul că toate acestea au fost atribuite lui Homer înseamnă doar că ele aparțin unei perioade a istoriei coloniilor ioniene și aeloniene când Homer era numele care atrăgea pentru sine toate versurile antice și populare. Din nou, comparând epigramele cu legendele și anecdotele spuse în Viețile lui Homer, cu greu ne putem îndoi că acestea erau sursele principale din care Viețile au derivat. Astfel, în Epigr. 4 găsim un poet orb, născut în Smyrna aeoliană, prin care curge apa
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
criticându-se ambiția nemăsurata, prostia, avariția, într-un mod tolerant și cu humor. Într-un ton mai sever sunt formulate cele 16 satire ale contemporanului sau Juvenal, aparținător al filosofiei stoice. Marțial, prieten cu Juvenal, a fost un maestru al epigramei, publicate în 15 cărți, în care critica într-o formă zdrobitoare decadenta moravurilor societății române. În secolul I p. Chr. apar povestirile lui Petronius Arbiter, grupate sub titlul ""Satyricon"", relatând aventurile a doi reprezentanți ai societății contemporane. Celebru este fragmentul
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
Voltaire, "Candide", o critică radicală a principiilor religioase și sociale ale epocii, a stârnit discuții furtunoase și controversate, fiind, în cele din urmă, pus la index. În 1796, Schiller și Goethe au publicat - după modelul lui Marțial - o serie de epigrame redactate împreună, întitulate "Xenien", în care critica fără menajamente anumite aspecte ale literaturii din timpul lor. În literatura de limbă engleză, satiră pierde ceva din vigoarea predecesorilor. Sunt totuși de menționat câțiva maeștri ai genului că Charles Dickens, William Makepeace
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
de sfârșit de secol XVIII. Orientarea tematică a acestui capitol al caricaturii se axează pe principiile eticului și al situației comice bufe. Comicul burlesc își are originea în improvizațiile comediei dell" arte și în farsele amicale de local. Ca și epigrama, caricatura de gag își alege subiecții pe criteriul denaturării unui aspect comportamental sau exagerării unui element fizionomic. Răutacioasă și chiar vulgară adesea, caricatura de gag este o farsă menită a irita pe subiect atunci când acesta nu posedă umor și autoironie
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
prelucrata piesă, eposul "Reineke Fuchs" („Vulpoiul Reineke”) nu a putut sa schimbe impresia acestora. A două călătorie în Italia, în 1790, de data asta numai pînă la Veneția, s-a încheiat cu o dezamăgire. Rezultatele poetice au fost "Venezianische Epigramme" („Epigrame Venețiene”), și convingerea că dezvoltarea craniului pornește din vertebre. În anul 1789, Goethe dotase la "Universitatea din Jena" („Friedrich-Schiller-Universität Jena”) un laborator, și astfel fonda primul laborator de chimie din Europa. Catedra de chimie fiind ținută de farmacistul Friedrich August
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
fost urcate în camioane și duse în tabere de muncă la reeducare apoi angajate în fabricile de textile în parc există un mic lac artifical și un loc amenajat unde în trecut fanfara militară susținea recitaluri a mai publicat satire epigrame fabule coaja rădăcinii ca infuzie se folosește la gastrită enterite cronice viermi intestinali ulcer acestea au fost aurul nativ platina cuprul argintul și fierul din meteoriți acesta nu înlocuiește imnurile naționale dar este destinat să celebreze valorile comune unii cercetători
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
director general al Institutului de Economie Mondială. "Legat de acest plan Valev, în România se glumea spunându-se că, dacă ar fi aplicat, ar fi fost bine ca noi, românii, să cultivăm doar ... fân, iar bulgarii să se ocupe de epigrame." După perioada de demolare a planului Valev și de conducere al "Institutului de Economie Mondială," Costin Murgescu a avut o altă carieră ca diplomat, fiind ambasadorul României la Organizația Națiunilor Unite. Iată câteva sfaturi pe care Eugeniu Carada le-a
Costin Murgescu () [Corola-website/Science/307189_a_308518]
-
pentru victoria Revoluției române din Decembrie 1989», acordat de Președintele României-2001; peste 30 de cărți de literatură umoristică românească ilustrate, printre care «Verișorii siamezi» de Cornel Udrea, « Lumea văzută de un român rupt în fund / ediția 2007» de Ion Cristoiu, «Epigrame» de Vasile Larco, «Câinele dizident» de Aurel Brumă , «Epigrame» de Elis Râpeanu , etc; ilustrații la «Capra cu trei iezi»-2002, « Fata babei și fata moșneagului»-2003 și «Povestea poveștilor»-2007,de Ion Creangă; «Eminescu în Bucovina» de Ion Dragusanul-2007; ilustrator
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
Președintele României-2001; peste 30 de cărți de literatură umoristică românească ilustrate, printre care «Verișorii siamezi» de Cornel Udrea, « Lumea văzută de un român rupt în fund / ediția 2007» de Ion Cristoiu, «Epigrame» de Vasile Larco, «Câinele dizident» de Aurel Brumă , «Epigrame» de Elis Râpeanu , etc; ilustrații la «Capra cu trei iezi»-2002, « Fata babei și fata moșneagului»-2003 și «Povestea poveștilor»-2007,de Ion Creangă; «Eminescu în Bucovina» de Ion Dragusanul-2007; ilustrator, împreună cu Sorin Postolache, al volumelor «Declarația universală a drepturilor
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
și Mihail. Moare la București în 1890 și este înhumat la Mănăstirea Dealu. Costache C. Cornescu, născut c.1820, își face studiile juridice la Paris. În 1877 devine director al Teatrului Național, perioadă în care Macedonski îi dedică o frumoasă epigramă: "Domnul Cornescu va schimba multe/În locul lirei răsunătoare/Peste fațada de la teatru/ Va pune cornul de vânătoare". Adevărul epigramei rezidă din pasiunea lui Costache Cornescu pentru acest sport, publicând la București în 1874 „Manualul vânătorului”. Pentru a prefața lucrarea îl
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
își face studiile juridice la Paris. În 1877 devine director al Teatrului Național, perioadă în care Macedonski îi dedică o frumoasă epigramă: "Domnul Cornescu va schimba multe/În locul lirei răsunătoare/Peste fațada de la teatru/ Va pune cornul de vânătoare". Adevărul epigramei rezidă din pasiunea lui Costache Cornescu pentru acest sport, publicând la București în 1874 „Manualul vânătorului”. Pentru a prefața lucrarea îl roagă pe bunul său prieten și tovarăș de vânătoare, Al. Odobescu, să-i scrie câteva rânduri, însă acele câteva
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
scrie în memoriile sale din închisoare că a fost arestat în 1948 și din cauza relațiilor sale cu „generalul roșu” Nicolae Cambrea, afirmă în romanul său autobiografic "Călugărul Alb" că Nicolae Cambrea era amantul Anei Pauker. Păstorel Teodoreanu a dedicat următoarea epigramă diviziei prizonierilor din URSS creată de NKVD prin Ana Pauker "Tudor Vladimirescu - Debrețin": "„Din falnic vânător de munte,/ Mi te-a făcut Ana Pandur -/ Întâi ți-a-nfipt o stea în frunte/ Și-apoi un debrețin... în c.r”". În timpul luptelor de pe
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
Nădejde din funcția de profesor, deoarece acesta propăvăduia socialismul și ateismul în Universitatea din Iași. În anul 1882 acceptă invitația lui Macedonski de a deveni președintele societății "Literatorul", dar revista "Literatorul" își încetează apariția în anul 1883, după publicarea nefericitei epigrame a lui Macedonski împotriva lui Eminescu. Revista va mai apărea sporadic în următorii ani, sub denumirea de "Revista literară", și va continua să primească contribuții de la Urechia, Anghel Demetriescu, Th. M. Stoenescu și Bonifaciu Florescu, iar mai apoi a fost
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
s-au țesut o sumedenie de legende, care au rămas în fondul de aur al literaturii patriotice grecești.Oracolului de la Delfi i-au fost închinate ofrande, iar la Atena s-au ridicat monumente și s-au săpat inscripții în versuri (epigrame funerare) pentru cei căzuți, al căror monument comun, o movilă funerară, dăinuiește până astăzi. După aproximativ 25 de ani de la bătălie, victoria grecilor a fost reprezentată într-o imensă frescă ce decora Porticul din Agora și comemorată prin batere de
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
în considerare primele două zile ale confruntării. Reușita apărătorilor este folosită pentru a exemplifica avantajele pe care le oferă antrenamentul, echipamentul și folosirea corectă a terenului. Mai multe monumente au fost ridicate pe locul bătăliei antice. Simonides a compus o epigramă celebră, care a fost gravată ca epitaf pe o piatră comemorativă instalată pe vârful tumulului funerar al spartanilor la Termopile, pe același deal pe care ultimii dintre ei au murit. Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Pagony și-a deschis apoi propriul bar pe Strada Academiei. Plecarea lui l-a adus pe Moscopol în postura de șef de orchestră, și i-a conferit un succes răsunător. La barul „Zissu” de pe Calea Șerban Vodă, Jean Moscopol făcea epigrame pe moment celor de la masă. Înainte de a ajunge faimos, Jean Moscopol nu era decât un modest funcționar de bancă la „Chrissoveloni”. Cântă pentru amici dar mai ales la seratele unui club al cărui membru era numit „Spartă”. Pe la începutul lui
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
și-a întâlnit cățiva colegi, apoi s-a întors la Berlin. În biografia sa, Kästner justifică acest pas, motivând că a fost reporter. Un alt motiv invocat a fost acela că nu a vrut să-și lase singură mama. În epigrama "„Un răspuns necesar la întrebări incomode”" (), din: "Kurz und bündig", a lăsat chiar el însuși un răspuns: În poeziile „Herz auf Taille” (1928), Informatorul ( (1930), "Cântând între scaune" (1932) și în romanul satiric "Fabian" (1931) critică morala burgheză, militarismul și
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
și eficientă. Matei Corvinul, regele Ungariei, care visa să înfăptuiască regatul Ungariei Mari în detrimentul Casei de Habsburg, lansează o butadă înțepătoare la adresa tatălui lui Maximilian, Frederic al III-lea, după succesul căsătoriei lui Maximilian cu Maria de Burgundia. Cu timpul, epigrama va căpăta importanța unei devize naționale în Austria: Adică: Ca parte a Tratatului de la Arras, Maximilian și-a logodit fiica în vârstă de trei ani, Margareta, cu Delfinul Franței, fiul cel mare al adversarului său Ludovic al XI-lea al
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
Milton, care în 1626 a scris ceea ce un comentator avea să numească o „poezie critic suparatoare”, "In Quintum Novembris". Reflectând „sentimentul public partizan asupra unei sărbători naționale anglo-protestante”, în edițiile publicate în 1645 și 1673, poezia este precedată de cinci epigrame pe tema complotului prafului de pușcă, aparent scrise de Milton pentru o lucrare mai mare. Complotul a influențat și lucrarea sa ulterioară, "Paradisul Pierdut". a fost comemorat de ani de zile prin predici speciale și alte acte publice, cum ar
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
s-a bucurat de o cronică favorabilă din partea lui Emil Serghie (fost director al Teatrului Național din Iași), apărută în ziarul „Lumea”. Ca prieten, M. Șerban își permitea la rându-i, să publice în revistă „Înmuguriri” (nr. 1-2/1933) o epigrama, pe seama cărții: „Când am cetit volumul dumitale Îți spun - si sa ma crezi - că am rămas învins, Căci «picătură de-ntuneric» s-a întins Pe-ntregul câmp al emisferei cerebrale, Încât de-o nesfârșita noapte-am fost cuprins." A editat
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]