32,222 matches
-
Managementul riscurilor care nu este integrat în cadrul organizației este acela care se referă la unele sarcini privind gestionarea riscurilor, acordate câtorva specialiști, ceea ce reprezintă procese izolate, birocratice, separate de preocupările zilnice ale managementului general și ale managementului de linie. În esență, Raportul Turnbull 33 , în paragraful 9, insistă pe ideea că „managementul riscurilor trebuie integrat în management și în procesele guvernanței corporative și nu trebuie tratat ca un exercițiu separat, întreprins pentru a îndeplini cerințele reglementărilor”. Punctul acesta de vedere este
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
A avea suflețel delicat și tandru e trăsătură oximoronică pentru un critic, îmi spun, aruncîndu-mi ochii peste delirul verbal al unei prefețe. Am în mînă nici mai mult nici mai puțin decît "o poezie sub semnul trîntei cu conceptele, redefinind esența universului". Ce să mă mai mir? Avem un patakierkegaard, ba și un heidegerghel, un havelică, un kunderescu, un Sami Malraux. Ar fi un Márquez la Coarnele Caprei. Și tartufi memorialiști, cîtă frunză, cîtă iarbă! La rîndul lui, poetul lăudat își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei în continuare. Au rămas multe lucruri bune între noi, pe care nu ni le poate lua nimeni, și de care și eu mă mir adeseori. Dincolo de suișuri și coborâșuri, gelozii sau pase erotice, relația noastră era în bună măsură esența prieteniei, așa cum poate exista ea între un bărbat și o femeie. În parte, tot ce a spus prietena mea era pe deplin adevărat. Aș fi putut discuta cu ea despre asta cu orele, doar că mereu timpul și iar timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin el, precum maștera din "Albă ca Zăpada"? Adesea mă gândeam la El-ul ei că este mult mai puternic decât al meu. În momentele noastre de intimitate ea era în mod esențial pasivă, dar nu protesta niciodată. Ea era esența a ceea ce am numit mai târziu frigiditate. Poate de aceea, în timp, am considerat la femei frigiditatea ca o deficiență pur psihică, produsă de acea detașare a eului de el însuși, sau mai exact de scindarea lui. Când anima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puțin cu mine? Ne place sau nu, vrem să ne prelungim prin copiii noștri cu aceeași impertinență egoistă cu care ne propunem să-i procreăm. De ce să ne multiplicăm, dacă matricea noastră nu ne place nici măcar nouă? Sufletul e prin esența lui etern, n-ar fi nevoie să-l perpetuăm; de fapt, îl scindăm cu fiecare multiplicare. Așa devin netrebnice sufletele istovite de prea multe scindări. Forma amorfă din dreptul oglinzii începe să capete expresie, seamănă tot mai mult cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă nu acum, mai târziu, cândva, cu ocazia unei alte călătorii. Căci, desigur, vor reveni, mânați mereu de aceeași speranță de-a se descoperi pe sine, de a-și cunoaște cauza bolilor, căci a-ți înțelege din timp sensul și esența bolii echivalează cu vindecarea ei. Și, pentru că asta stă în firea lucrurilor, operațiile lui Joao se numesc "spirituale". Întâi trebuie vindecat spiritul, el este cel ce se îmbolnăvește primul și se vindecă greu. Fizicul, corpul urmează. De aceea, de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
intensitate la testele auditive, când trebuia să ridici o mână ori de câte ori survenea un zgomot în cască, în timp ce la cealaltă ureche se auzea un zgomot de fond, similar curgerii apei la cascadă. Aici, aerul poartă miresme de fân uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se opresc în breșele săpate de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca să poată fi luată în discuție. Ei speră la o stare de grație de durată, în care să se așeze și să poată medita. Ei scapă deliberat momentul fericirii, îl anulează, sperând la o consistență a sentimentului. Aceștia pierd tocmai esența fericirii, sublimarea ei într-o clipă. De multe ori, prins într-o stare de grație, deținătorul temporar al fericirii caută s-o prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ei reacționează la imagini, la muzică, la poezie, la natură ca un copil uimit în fața unei minuni sau a unei jucării noi, ca un îndrăgostit în fața primei iubiri. Desigur, puțini sunt cei ce ajung la această înțelepciune, ce este însăși esența vieții. Evident, mai sunt și cei săraci cu duhul, lor li se atribuie la modul peiorativ fericirea, confundându-se un mod existențial cu o stare de a fi. Ca adulți, ocolim fără să ne dăm seama fericirea, sau cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dinspre interior spre exterior și invers și pentru care toate de ce-urile au primit răspuns, Mamă, mi-e frică să intru pe această poartă! Nu-i nimic, e ca trecerea de la seceriș la toamnă. În timp ce una vedea aparențele, cealaltă observa esențele. Dar era frig în piața dusă de mână de Mama. Pe aleea cealaltă, prin mulțime, Mama era în brațele Mioarei, un trecător cumpăra roșii și Mioara 1 îl vedea pe bărbat cum se dezbracă încet, își așează hainele într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și tufa înmugurea fără rost cu încă o ramură de liliac mirosind a trecere. Până la următorul tren aveam să văd amalgamul de aparențe, conglomeratul de esențe, ploaia de jos în sus, al lacrimilor. Plânge pământul Mamă? Nu, tu ești un om invers, Mioara. Plouă de sus. Sunt un om invers, atipic și plouă din cerul solid al Pământului cu lacrimile cerului în care se duc lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiind părăsit, muri încet și, odată cu el, amintirea lui. Ca și cum nu existase vreodată. Nici n-au știut ce le-a lovit. Negarea sau ironia celor care le repugnă. Se sparseră în același timp, dispărând ca cerință și rol. Și ca esență a copilăriei. Singur Iisus și timpul care nu trece Le închise într-un sertar. Care oftă adânc. Mioara dispăruse. În imaginea inversă a obiectivului fotografic, în curgerea rotundă a spațiului, în scrisorile părinților scrise înainte de a fi concepute, în batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puteai să te rătăcești precum adepții Gnozei în practicile ezoterice, care cred în inexistență mai mult decât în ei înșiși. Geografia urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai nici politică, nici pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lungă, încât tot aduni și nu mai termini! Ce să-ți mai culeg, peste trei sferturi din singurătatea mea o păstrez împachetată cu grijă, printre ele am strecurat câteva parfumuri care-ți plac ție, despre oameni și locuri, o, sigur, esența, dar am să mă străduiesc să strâng cât mai multe, le voi închide în perlele mele, în cristalele de cuarț de pe lada mea cu amintiri, de pe vremea când devenisem eu însămi amintire, pentru că mă miram în fiecare zi că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Oraș. Cum să-l fac cunoscut Autorule, odată cu mine? Nu în secolul ăsta al conceptelor. Nu se poate un concept fizic? Ba da! Și Brăila deveni în oglindă, mai clară în urâțenia sa pentru că acum puteam vedea și dedesubturile esenței, cauza urâțeniei sale, izvorul definiției care-l transformase într-o plantă heteroblastă. Orașul e o plantă? E o ființă plantată de om în carnea Pământului. Cei ce au grijă de această ființă sunt monștrii. Catedrala Brăilei care se ruga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gorgane oboseala curge pe străzi, voma veninului pe caldarâm, mizeria defecărilor mele peste oraș. Sunt în derâderea vremurilor! Așa cum vremurile sunt o derâdere! E prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
multiplicărilor în același timp și spațiu. Nici în felul acesta nu eram singură. Prezența ei ERA o binefacere, o protecție. Eu voiam să fiu cu mine însămi. EU ȘI ATÂT. NUMAI EU. Neavând destul, se mulțumeau cu puțin, volumetrice și esențe de constantă. Geometria creației era stabilizată. Eram arhitect, supervizându-mi cu ochi critic toate elucubrațiile. Mă relaxam sau insistam cu gravitate asuprea vreunui proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă strălucind sub lumina lăptoasă a neoanelor. Un pumnal i se înfipse în plexul solar în clipa în care șopti Mitică, singurul lucru real, aceste trei silabe care întruchipau esența existenței ei în raport cu tot ce lăsase în urmă: jurnalul, Autorul confident, Mama, efecte ale unui vis delirant. Imaginile lor se diluau pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca niște desene animate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
da, așa trebuie să fi și fost dacă eu mă țin minte doar bătrân, citind despre mine din scrierile altora, deși eu însumi săpasem pe hârtia zilelor fiecare literă, cifrele anilor, altcineva mi le aduna pe ABAC, fiecare bilă avea esența amprentată de mine, eu îi dădusem formă și culoare, chiar dacă pe sârme majoritatea erau negre. Moșule, strigau ielele goale, înnebunitor de frumoase, vâjâind în jurul obeliscului de inox, ca vântul prin frunzișul lanurilor de porumb, tu abia te naști, abia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ziua de azi Soarele Negru. Proba consta nu în elocvența redării, cât în viziunea radicală, deși prolixă, asupra existenței. A jongla cu termeni care aveau să fie inventați peste 50 de ani, cu ferocitatea disecării în filigran a nonexistenței, ca esență a cauzei și nu ca rezultat al efectului, greu de înțeles pentru cei mai adânci filosofi ai absurdului, ușor de priceput pentru contabilii consubstanțialității din Lumile Superioare, ne făcea să-l privim pe Nilă ca pe o statuie impunătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spunea metaforă, parabolă sau alegorie își pierduse haina, înfățișându-se acum ca o ființă goală, mutilată, fără atracție nici pentru ochi, nici pentru ureche. Adică nu inspira pentru că nu avea prin ce. Au încercat pictori de deasupra și au văzut esența urâtului de deasupra. Au încercat muzicieni de deasupra și au văzut rădăcina grotescului din muzica de deasupra. Va să zică aici era rădăcina noastră! spuse Președintele Franței în fața parlamentarilor aduși în pijamale și papuci pentru a vedea în oglinzile filmate cu telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu a mai luat cuvîntul a doua oară. Doar după o vreme, oamenii din sală au început să priceapă că nu va mai spune și altceva deoarece nimic altceva nu i se părea la fel de important. A nu capitula niciodată era esența vieții sale. Dar dacă intenția lui a fost să țină un discurs foarte scurt, de ce a repetat cuvîntul niciodată de patru ori? Churchill cunoștea foarte bine natura umană și limitele sale. Oamenii au tendința de a stabili limite. Este ușor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
convingerilor și valorilor personale, principiul majorității nu mai funcționează. Aici funcționează principiul tăriei de caracter. CHIAR ȘI O SINGURĂ CONVINGERE POATE FI UN FACTOR DECISIV Nu contează numărul convingerilor tale sau sistemul tău de valori, nici dacă ele sînt în esență pozitive sau negative. Sentimentele negative ale oamenilor privind abundența financiară sînt mult mai puternice decît asociațiile pozitive pe care le-ar putea ei face între bani și independență financiară. De exemplu, una dintre cunoștințele mele a ajuns la concluzia că
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
pentru a se putea concentra mai bine asupra misiunii sale. A vrut să se devoteze în totalitate țării sale, India, dar nu sîntem noi în măsură să apreciem dacă a fost sau nu o decizie "corectă". De fapt, aceasta este esența problemei. Cei care împart lucrurile în "corecte" și "incorecte", "bune" și "rele" nu conștientizează faptul că această împărțire este o invenție a omului, un artificiu la care Natura nu recurge niciodată. CUM EVOLUEAZĂ O CONVINGERE? Un fermier avea un cal
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
un val de performant... tehnologic... extraordinar, Europa va rezista tot mai greu combinației tehnologii înalte/salarii mici cu care vin concurenții. Aici, Europa nu are inc... un r...spuns adecvat, desi Agenda Lisabona arăt... c... oamenii politici de vârf conștientizeaz... esența problemei. Se încearc... r...spunsuri la nivel național, ceea ce nu este nefiresc în condițiile date și conduce la o varietate de performant... în cadrul UE. Pe un alt plan, moneda unic... reclam... un grad de coordonare a politicilor economice care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]