2,466 matches
-
unu dintre bolnavii cu ciroză hepatică au dezvoltat SBP; aveau vârsta între 27 și 82 ani, 7 dintre ei peste 65 ani. Din 31 de cazuri, 22 au fost bărbați (71%); 26 cazuri (84%) au dobândit infecția în comunitate. Agentul etiologic a fost izolat și din hemocultură în 26 de cazuri (84%), speciile implicate au fost Aeromonas sobria (55% dintre cazuri) și Aeromonas hydrophila (45% dintre cazuri) (40). Aceleași constatări sunt făcute și de alți autori care remarcă asocierea peritonitei determinate
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
104 cazuri cu bacteriemie cu Aeromonas, pe lângă manifestările clinice constatate recomandă și schema terapeutică adecvată (134). În Taiwan E. coli și Klebsiella pneumoniae sunt frecvent izolate de la pacienții cu ciroză hepatică B sau C (45). După Sârbu V (1999) agentul etiologic cel mai frecvent întâlnit în peritonitele primitive este E. coli, urmat de Klebsiella pneumoniae și streptococul α hemolitic (230). În producerea infecțiilor intraabdominale secundare (peritonite secundare) sunt implicați factori favorizanți și factori determinanți. Factori determinanți - Boala de bază care constituie
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
sepsis-ul bacterian;orientare prognostică: studiile efectuate au demonstrat paralelismul între valorile procalcitoninei serice și severitatea sepsisului; - monitorizarea terapiei: scăderea valorilor procalcitoninei este mult mai rapidă decât a celorlalte teste de inflamație; diminuarea lor la 72 de ore de la instituirea tratamentului etiologic a fost propusă drept criteriu pentru eficiența terapiei antimicrobiene. Superioritatea dozării procalcitoninei față de alte teste de inflamație constă în:specificitatea sporită în raport cu etiologia infecțioasă a sepsisului; - posibilitatea determinării rapide (în numai 30 de minute); - lipsa unor variații importante ale nivelului
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
VII CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE VII.1. MOTIVAȚIA STUDIULUI Infecțiile intraabdominale reprezintă un capitol important atât pentru patologia infecțioasă, cât și pentru alte specialități medicale: chirurgie, terapie intensivă, boli infecțioase, microbiologie, datorită formelor clinice variate ce le realizează, dificultățile legate de diagnosticul etiologic, de posibilitățile terapeutice relativ limitate prin existența tulpinilor rezistente la antibiotice, complicațiilor postoperatorii ce pot apare în special la bolnavii cu risc, și mortalității semnificative ce le însoțesc. Principiile fundamentale ale managementului infecțiilor intraabdominale cuprind măsuri suportive generale, intervenție chirurgicală
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
clinico-evolutivă a diferitelor forme clinice de infecție intraabdominală în funcție de mecanismul patogenic, localizare, tipul de infecție (comunitară sau asociată îngrijirilor medicale), etiologie monobacteriană sau asociativă, adresabilitatea la camera de urgență, precocitatea diagnosticului și terapiei adecvate chirurgicale, antiinfecțioase și patogenice; - urmărirea profilului etiologic și de sensibilitate al germenilor implicați în infecțiile intraabdominale în perioada 20062009;selectarea celor mai eficiente scheme terapeutice de primă intenție, luând în considerație localizarea infecțiilor intraabdominale, scorul Carmeli și afecțiunile asociate bolii de bază; analiza deceselor; - evaluarea factorilor de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
4%). Pacienții cu peritonită secundară perforației de ansă jejunală, la examenul radiologic au prezentat în 4 cazuri (80%) pneumoperitoneu. La toți pacienții cu peritonită secundară perforației de ansă ileală examenul radiologic abdominal pe gol a evidențiat pneumoperitoneu. VIII.5. DIAGNOSTIC ETIOLOGIC La lotul de copii cu peritonită primară, puncția peritoneală (paracenteza) a evidențiat:lichid seros în 11 cazuri (45,8%); - lichid purulent în 13 cazuri (54,2%). La cirotici paracenteza s-a efectuat la toți pacienții, evidențiindu-se lichid de ascită
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ascită în cantitate medie sau mare. Dintre bacteriile izolate cel mai frecvent s-a identificat E. coli (31,3%), însă se remarcă și prezența enterococului, streptococului și stafilococului în proporție de 18,8%. La pacienții cu dializă ambulatorie continuă, diagnosticul etiologic s-a stabilit la 94,7% dintre cazuri și a evidențiat preponderența E.coli (36,8%), Stafilococului auriu (31,6%%) și a Enterococului (15,8%). La lotul de adulți cu peritonită secundară apendicitei acute perforate, în urma însămânțării puroiului din apendice
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
însămânțarea lichidului din peritoneu s-au izolat 2 tulpini de E. coli (40%). La lotul de pacienți cu peritonită secundară perforației colonice, s-a izolat 1 tulpină de B.proteus (14,3%). La pacienții cu peritonită secundară afecțiunilor ginecologice, diagnosticul etiologic s-a stabilit la 91,7% dintre cazuri, la 2 bolnavi culturile au fost negative. Germenii izolați au fost E.coli (40,9%), Stafilococul auriu (13,6%) și Enterococul (13,6%). În cazul peritonitelor terțiare, prin însămânțarea materialului fibrinos peritoneal
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cazul peritonitei secundare apendicitei acute perforate, Klebsiella pneumoniae și Streptococ grup B în infecția intraabdominală prin ulcer gastric perforat, E.coli în perforația ansei jejunale și bacilul Proteus în perforația de colon. La pacienții cu peritonită secundară afecțiunilor ginecologice, diagnosticul etiologic a izolat E.coli, stafilococul auriu și enterococul. Afecțiunile ginecologice soldate cu peritonită au avut ca agenți determinanți E.coli, stafilococul auriu și enterococul. În peritonitele terțiare, din însămânțarea materialului fibrinos peritoneal cel mai frecvent s-a izolat Staphylococcus epidermidis
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
planul semnificațiilor, ea ține de un personaj (modern), de un timp (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și de un spațiu (Parisul). Dimensiunea socială corespunde interpretării ontologice a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să prezinte o stare de pericol social în sensul că acesta este înclinat să comită crime. Particularitățile psihice ale făptuitorului iau parte nemijlocit la constituirea personalității criminale, cunoașterea temeinică a acestora prezentând un mare interes în criminologie atât în plan etiologic cât și profilactic. Pentru caracterizarea personalității criminale, criminologia folosește mai ales trăsăturile psihice esențiale și anume acelea care vizează temperamentul, aptitudinile și caracterul considerate ca formând structura personalității. Temperamentul așa numita fire a individului indică capacitatea individului și felul de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
T., Psihanaliza crimei, Ed. Științifică și Tehnică, București, 1994. Butoi, T., Suicid și agresivitate, Editura "Polirom", Iași, 2000, Butoi T., Criminali în serie - psihologia crimei, Ed. Phobos, București, 2003. Butoi T., Victimologie, Ed. Pinguin Book, București, 2004. Cioclei, V., Criminologie etiologică, Ed. "Actami", București, 1996, Cioclei, V., Manual de criminologie, ediția a III-a, Ed "All Beck", București, 2005. Ciopraga A., Criminalistica.Tratat de tactică, Ed. Gamma, București, 1996. Constantin, V., Dicționar enciclopedic de psihiatrie, vol. IV, Editura Medicala, București, 1992
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
făcea ravagii și era greu de stăpânit din punct de vedere terapeutic (foto pg. 302 jos, 303, 304). Pentru a sublinia importanța problemei hiperpirexiei la acea vreme, dincolo de aspectele dramatice ale sindromului febril în aceste boli, favorizate de lipsa tratamentului etiologic, de situația socio-economică a țării și mai ales de război, amintim și faptul că secțiile de pediatrie de exemplu, aveau în acea epocă butoaie cu apă și gheață la intrare pentru combaterea prin mijloace fizice a febrei, hiperpirexia fiind îndeobște
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Medicină 1877 (pentru meritele sale, deși nu era profesor titular), for științific pe care-l va conduce între 103-110), membru al unor academii străine (Barcelona, Constantinopole etc.). Ceea ce l-a consacrat pe Lancereaux în lumea medicală a fost doctrina sa etiologică, metoda sa de cercetare și realizările de pionierat în aproape toate domeniile patologiei pe care le-a abordat. Toate aceste aspecte aveau să-l consacre ca cel mai mare medic al celei de a doua jumătăți al secolului al XIX
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
științifice afirmând că „medicina este o știință, se bazează pe legi generale în virtutea cărora bolile pot fi clasificate”. Principiul cauzalității avea să-i domine întreaga sa concepție. Cercetarea acestor legi pune în evidență elemente caracteristice, specifice, necesare stabilirii unei clasificări etiologice a bolilor. „Patologia ar trebui să posede o clasificare analoagă celei din științele naturale, căci stările organopatice ale omului prezintă tipuri distincte, care pot fi totdeauna recunoscute după niște caracteristici constante”. Această concepție va sta la baza celor patru volume
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cea a dezvoltării lor, am căutat să clasific aceste alterări potrivit datelor obținute privind evoluția organismului uman” spunea el în prefața cărții. Mai mult, s-a străduit să pună în evidență prin datele anatomiei patologice „caracterele proprii ale unei clasificări etiologice a bolilor” Viziunea sa în abordarea și structurarea anatomopatologiei a rămas valabilă până astăzi. Ca pedagog a fost unul de excepție, puțini dintre profesorii Franței bucurându-se de o audiență atât de numeroasă. De la el au rămas celebrele „Lecons de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
curând stări cronice, cu evoluție lentă, pe care mulți le pot preveni sau învinge, cu o condiție: aceea de a-și asuma un rol activ în menținerea sănătății și în procesul de vindecare în caz de îmbolnăvire (Friedman, 2002). Factori etiologici ai stării de sănătate Viziunea tradițională conform căreia îmbolnăvirea se datorează unor infecții sau altor surse biologice, ea putând fi deseori tratată cu medicamente sau intervenții chirurgicale, a primit numeroase critici în ultimii ani din partea cercetătorilor, în special a psihosomaticienilor
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
la o extremă și o puternică componentă socială la cealaltă extremă (figura 1). Figura 1. Factorii psihosociali cu impact asupra sănătății Studiile prospective privind relația dintre factorii psihosociali și starea de sănătate, realizate pe populația sănătoasă, sugerează un posibil rol etiologic pentru tipul A de personalitate/ostilitate (6 din 14 studii), depresie și anxietate (11 din 11 studii), caracteristici psihosociale ale locului de muncă (6 din 10 studii) și suport social (5 din 8 studii). Studiile prospective realizate pe populația de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sexuale neprotejate. În 2003 s-au efectuat 392 de teste HIV în rândul utilizatorilor de droguri, dintre acestea 4 fiind pozitive. Scop: Prevenirea izbucnirii unei epidemii HIV în rândul utilizatorilor de droguri injectabile și reducerea ratelor de infectare cu agenții etiologici ai hepatitelor virale și ai infecțiilor cu transmitere sexuală. Elemente-cheie pentru prevenirea HIV, a ITS și hepatitei în rândul consumatorilor de droguri injectabile: a. Reducerea cererii Obiectiv: Reducerea numărului de noi utilizatori de droguri. Strategii: • Desfășurarea de campanii susținute de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
o anumită „localizare spațială” la nivelul trupului carnal, în raport cu structura schemei corporale afectând prin aceasta „imaginea de sine” a bolnavului. Bolile somatice au un anumit tip de evoluție clinică și beneficiază de un tratament medical corespunzător, de regulă de factură etiologică, urmărind combaterea „cauzelor patogenetice”. 2) Caracteristicile bolii psihice Boala psihică reprezintă schimbarea care interesează în diferite forme și grade sfera vieții sufletești a persoanei umane. Ea constă într-o schimbare a „felului de a fi” al individului, a ființei interioare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al oricărui diagnostic este stabilirea tipului sau formei clinice a bolii psihice pentru a se putea institui un tratament medical adecvat necesar restabilirii echilibrului psihic al bolnavului respectiv. Actul medical este un tip de raționament cauzal privind relația dintre factorii etiologici (cauză) și boală (efect). În cazul psihopatologiei, suferința psihică este considerată în mod diferit, așa cum rezultă aceasta din ascultarea de către psihopatolog a istoriei psiho-biografice a persoanei respective. Relatarea bolnavului sau enunțul bolii acestuia se va constitui într-un discurs sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lume. Teama de nebuni se transformă, în cazul alienaților, în pericol social, acestora atribuindu-li-se un mare potențial antisocial de tip violent, imprevizibil și de care nu pot fi făcuți responsabili. Conceptul de alienare mintală este legat, ca explicare etiologică, de „teoria degenerescenței” care a făcut epocă în secolul al XIX-lea, aspect asupra căruia vom reveni. Ceea ce este însă important îl reprezintă faptul că atât „nebunia”, cât și „alienația mintală” aveau și un nucleu de fascinație asupra societății. Nebunii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
istorică a gândirii medicale și medico-psihologice care s-a format în decursul timpului, corelată cu atitudinea față de om și față de boala psihică, în contextul evoluției istorice a mentalităților. În sensul acesta se disting mai multe etape succesive în evoluția concepțiilor etiologice ale bolilor psihice. I) Etapa magică vedea în bolnavii psihici niște indivizi posedați de spirite malefice, de diavol etc. care „intrând” în corpul acestora le subordonau voința, gândirea și comportamentul (T.K. Osterreich). Nebunia avea caracter de posesiune și ea era
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în decursul cărora s-au constituit și au evoluat concepțiile științifice referitoare la cauzele bolilor psihice. Le vom prezenta în continuare în ordinea succesiunii lor istorice. 1) Etapa interpretării medicale a bolilor psihice se caracterizează printr-o succesiune de teorii etiologice explicative, pe care le prezentăm mai jos. a) Teoria predispozițiilor căuta să explice apariția și evoluția clinică a bolilor psihice prin existența unor „predispoziții constituționale” anormale. La începutul secolului XX, Joffroy afirma că „bolile mintale cer pentru a se dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-psihiatrice a bolilor psihice a) Etapa clinico-psihiatrică, inaugurată de Pinel și Esquirol la începutul secolului al XIX-lea este continuată de A. Morel, V. Magnan, J. Falret în Franța. Cel care construiește însă un sistem de gândire clinico-psihiatrică în evaluarea etiologică și interpretarea semnificației clinice a tulburărilor psihice este E. Kraepelin care oferă și o primă clasificare a acestora, după criterii clinice, clasificare din care derivă ulterior toate celelalte. În același context se înscrie concepția clinică a lui Griesinger care susținea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]