576,846 matches
-
lui Williams - scrie în 1968 Serge Fauchereau - despre necesitatea unui limbaj absolut american (...) dar toți sunt convinși că rădăcinile poeziei nordamericane se găsesc în Statele Unite, ceea ce nu exclude ca, pentru a le hrăni, pot fi folosite și izvoare ale poeziei europene, orientale sau sudamericane. Americanii nu mai sunt foști europeni.” (Introducere în poezia americană, Ed. Minerva, Buc., 1974, p. 337). Prin urmare, unei nevoi artistice de recuperare a individualui i se alătură stringent determinanta americanității, iar pe deasupra, în rezonanță, schimbările aduse
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de flori. Concertul decurge cu succes, crescând, fiind la urmă silită, după ovații îndelungate, de a cânta câteva bucăți în plus. A doua zi presa scrie foarte elogios. Sala Filarmonicii din Varșovia posedă o acustică aproape inegalabilă față de alte săli europene. Mai are și avantajul de a avea ca sală de așteptare pentru soliști, un salon de toată frumusețea, ornat cu un imens covor persian și având un pian mare de concert Bachstein, pe care artistul pianist poate sa-și refacă
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
an, în coloanele gazetelor de ieri, mai vașnice, o idee mai bine scrise decît cele de azi. Unde, lăsînd deoparte generalizările ușor înțepate din textul mai în vîrstă cu vreo trei sferturi de veac, un ziarist al României din nou europene ar putea s-o recicleze aproape întocmai. De ce? O întrebare.
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
și al modernizării, ba chiar al bunăstării de tip occidental, este extrem de frecvent în comunicarea curentă (și apare chiar în refrenul glumeț al unui cântec: ,, termopane"). Într-un articol recent din Dilema veche (nr. 137, 8.09.2006), intitulat ,Capitala europeană a termopanelor", Mircea Vasilescu pornește de la datele evidente ("Azi-dimineață, Google mi-a Ťdatť 856.000 de rezultate cînd am căutat cuvîntul Ťtermopanť și 265.000 de rezultate pentru forma de plural") pentru a prevesti, în mod comic-hiperbolic, că "peste ani
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
de neînțeles în ipostaza VIP, Cronicarul, în optimismul lui incurabil, ar vrea să creadă că un om deștept are anticorpi care luptă cu virusul suitului la cap și că boala nu se cronicizează decît la proști. Cu ochi și ochelari europeni Cronicarul e sedentar și bucureștean. Însă, din întîmplare, a călătorit de curînd pînă la Predeal. Și iată la ce s-a gîndit pe drum. Vor veni străinii, vor face investiții, vor face turism. Să ne gîndim la francezii, englezii, grecii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
n-a oprit cumva în cîmp. Dar Cronicarul a văzut un anunț că s-au pus în vînzare ochelari cu laser, din aceia pe care, în filme, îi purtau James Bond, hoții, spărgătorii. Poate că Ministerul Transporturilor i-ar putea recomanda europenilor care vin în România. Desigur, nu înainte de a învăța românește. l Apoi, Cronicarul, care avea locul 96, a asistat la următoarea scenă. Englezul s-a apropiat sfios, și-a potrivit mai bine ochelarii, a citit numerele din dreptul locurilor, apoi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
n-a întors-o pe cea cu 96, ca să iasă 69? l Ne-a sosit, la redacție, un anunț despre un nou virus. Se pare că nu trebuie deschise mesajele pe care scrie muncă. Dar în societatea românească un virus european numit muncă ar trebui, dimpotrivă, să fie introdus cu forța. În fine, nu e nici un pericol, deocamdată, să se răspândească.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) Oleg Garaz 3.1. Stilul „monolit” ca semn al atitudinii retorice O primă precizare o putem face referitor la perioada selectată pentru exemplificare. Pentru o mai mare claritate și vizibilitate a modului în care funcționează compresia la nivel stilistic
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
muzical, marcată prin limita pe care o reprezintă anul morții lui Johann Sebastian Bach - 1750. A doua precizare se referă la relevanța figurii lui Bach ca reprezentant de vârf nu doar a Barocului, ci pentru întreaga evoluție a culturii muzicale europene care i-a premers și pe care o putem defini drept „Ev polifonic”. Într-un alt sens, Bach apare ca un ultim reprezentant al acestui „Ev” în ideea lui Marcel Gauchet, conform căreia anul 1700 reprezintă limita până la care se
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și fugi à l’allemande, dansuri à la française, arii melismatice și allegro concertante à l’italienne (Suitele pentru clavecin, 1720), și, campion al reangajării, el se împrumută fără rușine. [...] La clavecin, Bach, care a amestecat nu mai puține stiluri europene, preferă să disocieze genurile: toccate, suite și partite, Concertul italian (și concerte pentru clavir și orchestră), Clavecinul bine temperat, Variațiunile Goldberg, Arta fugii, sunt tot atâtea universuri însușite într-un mod lucid.”<footnote Brigitte François-Sappey, op. cit., p. 48: „Reste le
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
retoric (s.n. - O.G.) presupune un anume grad de exterioritate a stilului față de utilizatorul său: recurgi la stilul înalt, magnific sau umil, la stilul sobru sau înflorit în funcție de împrejurări, context, destinatar, ținta discursului tău, natura subiectului”<footnote Anca Oroveanu, Teoria europeană a artei și psihanaliza, București, Editura Meridiane, 2000, p. 189. footnote>; (2) o imagine a cadrului, a limitărilor impuse de către acesta și a posibilităților de alegere - „O astfel de concepție nu e întru totul incompatibilă cu o a doua: opțiunea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
încă nouă ani. Ca și în cazul lui Bach, după moartea lui Wagner, în 1883, poate fi constatat începutul unui proces de dispersie a romantismului, perioadă în care unitatea stilistică dominantă până la acea dată sub egida titulaturii de Romantism muzical european se divide în mai multe direcții: (1) continuatorii romantismului (încă romanticul Anton Bruckner, postromanticii Richard Strauss, Gustav Mahler, tănârul Arnold Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
creația lui Arnold Schönberg, în balanță fiind puse ambele criterii de evaluare - (a) cel implicit, stilistic, al evoluției și diferențierii interioare a creației și (b) cel explicit, geografic, al deplasărilor, viața și creația lui fiind divizate în două mari perioade - europeană și americană (ca și în cazul lui Serghei Rahmaninov sau Igor Stravinski), limita separatoare fiind anul 1933. În celebra lucrare intitulată Philosophie der neuen Musik (1949), Theodor W. Adorno îi prezintă pe Schönberg și Stravinski în calitatea lor pur „tehnică
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
națională reprezintă doar un răspuns parțial și insuficient, deoarece recurge, ca interpretare completă, la argumente explicite câmpului activităților muzicale. Un prim argument, implicit muzical, se referă la modelul de organizare a acestora și ne orientează spre faptul că școlile naționale europene apar ca o „replică” etnică a filonului dominant în acea perioadă a tradiției componistice austro-germane, iar nu a tradiției italiene (implicată în tumultul Risorgimento) sau franceze (care trăia „febra” revoluțiilor post-iacobine). Cuvântul-cheie a acestei relații este replica. Și atunci, referirea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Ceaikovski, Scriabin) a ciclului sonato-simfonic. Nedumirește însă această unanimitate în alegerea modelului stilistic austro-ungar, într-o totală indiferență față de celelalte tradiții istorice, și recunoașterea la fel de unanimă a acestuia în calitatea lui supremă de referent canonic dominant în ierarhia canoanelor muzicale europene. Iată o altă interpretare a acestei situații, care include o explicație diferită atât a mimetismului și iradierii, cât și a sensului pe care îl deține statutul dominant al culturii austro-germane. Accentul de prioritate va fi transferat de la termenul mimetism la
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
culturi mai tinere, dar și prin entiziasmul și admirația fetișizantă a acestora față de referentul dominator; obiectivul explicit, decurgând din primul, urmărea acțiunea de energizare și potențare a elanului ascensional al culturilor mici înspre autoritatea unui membru deplin al comunității muzicale europene, statut pe care canonul romantic austro-german îl promitea într-un mod cert. Acest pericol al dispersiei (în termenii de pierdere a statutului de cultură-hegemon) îl reprezenta și energia contestatară față de grandilocvența și pretenția transcendentală a muzicii și, implicit, a culturii
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
austro-german îl promitea într-un mod cert. Acest pericol al dispersiei (în termenii de pierdere a statutului de cultură-hegemon) îl reprezenta și energia contestatară față de grandilocvența și pretenția transcendentală a muzicii și, implicit, a culturii germane, venită din partea marilor culturi europene concurente. Însă la momentul apariției verismului italian și impresionismului francez, ca forme de contestare explicită, procesul de replicare și diseminare a modelului romantic-muzical austro-german deja fusese definitivat cu succes, astfel încât chiar dacă romantismul austro-german se prăbușește ca stil de actualitate, semnele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
verva „totalizatoare” pan-serialistă a lui Pierre Boulez, pe când alegerile făcute și deciziile luate de Schnittke reprezintă consecința unor procese de sinteză incomparabil mai complexe ca implicație. Așa cum precizează compozitorul însuși: „Saltul înspre polistilistică este determinat de către tendința caracteristică a muzicii europene de lărgire a spațiului muzical (s.n. - O.G.). [...] Particularitatea situației contemporane rezidă în faptul că este găsită încă o dimensiune a muzicii (s.n. - O.G.), dar încă nu sunt cunoscute legitățile acesteia. Nu este cunoscut, de pildă, câte straturi ale
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
definiție a sistemului de organizare sonoră - ,„Neo-tonal”. Această optică asupra evoluției fenomenului stilistic scoate în evidență flexibilitatea, relativitatea și contextualitatea accepțiunilor variabile pe care stilul le adoptă ca forme de adaptare la schimbările majore care au loc în contextul cultural european (până în sfârșitul secolului al XIX-lea), intercontinental (de la începutul secolului XX) sau global (ultimile decenii ale secolului XX - începutul secolului XXI). Și chiar dacă definiția marelui naturalist iluminist francez care a fost Georges Louis Leclerc, Conte de Buffon (1707-1788) - “Stilul este
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
i-au întrecut pe reprezentanții ocupantului sovietic. În timp ce goleau sîrguincios țara, pentru a plăti, ca premianții, datoriile de război, au umplut pușcăriile și și-au ucis compatrioții, într-un regim de teroare și exterminare mai eficient decît în toate statele europene care s-au trezit în lagărul roșu. Ceaușescu a participat din plin și el la aceste nemernicii, înainte de a intra în rolul de șef de stat naționalist. Capitolul său personal în istoria trădării naționale a început în 1968 cînd a
Zilnica trădare de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10031_a_11356]
-
câțiva ani dintr-o localitate cvasi-sălbatică - în care oamenii se ușurau pe străzile mai mult sau mai puțin lăturalnice, caii morți erau abandonați în plină stradă și stăteau acolo cu zilele, iar apa curentă era un lux - într-o capitală europeană în adevăratul înțeles al cuvântului. Contestată de mulți, denumirea ,Micul Paris" avea acoperire în realitate, modelul parizian, redus la scară, fiind evident în trasarea marilor bulevarde (axele care se deschid din Piața Romană) forma și înălțimea constantă a clădirilor aflate
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
de secol este imposibil să nu recunoști ceva din aerul centrului bucureștean al aceleiași perioade. E drept însă capitala noastră a conservat multă vreme și mahalalele mizere în care ar fi fost greu de găsit urmele vreunei forme de civilizație europeană. Stelian }urlea (îngrijitorul ediției) și Emanuel Bădescu (cel care s-a ocupat de selectarea și prezentarea fotografiilor) au împărțit cronologic bogatul material iconografic. În primul volum sunt grupate fotografii realizate de artiști care au surprins primele semne de modernizare, în timpul
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
spre a nu mai vorbi de cel ce-a introdus conceptul, Edgar Papu. Era la modă, la un moment dat, teza unui policentrism cultural, favorabilă centrelor modeste cum ar fi România, rimînd cu doctrina de partid și firește opunîndu-se ,integrării" europene pe care cei numiți n-au ezitat a o pune în umbră. Atunci, mărturisește S. Damian, replica mea n-a prea avut ecou, am fost catalogat drept invidios, vindicativ, orb la valoare". Să reținem această predilectă respingere a discuției inconvenabile
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
poate fi interesant despre Disney, căruia nu-i iertasem unele dulcegării din Pinocchio și unele intervenții în Cenușăreasa lui Perrault. ,Revelația" a fost pentru mine faptul că Disney și-a creat celebrele desene animate, inspirîndu-se mult din ilustrația de carte europeană a sfîrșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. De altfel, subtitlul expoziției vorbea de ,sursele de inspirație ale artei studiourilor Disney". Am aflat așadar că prin 1935, cînd a vizitat a doua oară Franța și
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
a realiza Albă-ca-Zăpada, Disney, consiliat de colaboratorii săi apropiați, a achiziționat peste trei sute de cărți ilustrate pentru biblioteca studiourilor sale, care se păstrează și acum acolo și dintre care am putut vedea unele în expoziție. E vorba de marii ilustratori europeni: Arthur Rackham, John Tenniel, Betrix Potter, Gustave Doré, Honoré Daumier, Grandville, Benjamin Rabier, Wilhelm Busch, Ludwig Richter și alții. Tot în acea vreme, artistul american a achiziționat și multe desene originale ale germanului Heinrich Kley, reprezentant al mișcării Secesiunii din
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]