2,597 matches
-
am vorbit prea mult despre filmele acelor ani, dar subiectul m-a obligat să o fac: pentru Sorin Titel, filmul constituia atunci (ca și mai târziu, de altfel) o preocupare dintre cele mai acaparante, luând câteodată, o putem spune fără exagerare, formele unui viciu. Cred că mergea la cinematograf zilnic și chiar de mai multe ori în decursul unei zile, în anumite cazuri, văzând cam tot ce se putea vedea, într-un interval dat, pe ecranele bucureștene. Și dacă ceva îi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acum îndeplinită. Mulțămesc lui Dumnezeu că mi-a fost dat să le văd toate acestea! Desigur că mulți din generațiunea actuală, care vor ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute, vor sta la îndoială dacă nu cumva am alunecat în exagerări sentimentale. Se poate că în dorința mea de a colora mai viu mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte pe care un istoric rece le-ar fi înlăturat. Dar mi se va ierta, căci am fost însumi martor la aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
consemnat capitalul intelectual al unei întregi generațiuni, sunt multe scrieri de valoare care vor rămânea ca modele de stil și de cugetare omenească în istoria literaturei noastre și nu puțin au contribuit ele de a ne face să părăsim neologismele, exagerările, tonul declamatoriu, într-un cuvânt de a da limbei noastre scrisă și vorbită forma plastică de astăzi. Aceasta o știe toată lumea și nu e trebuință de o mai întinsă demonstrațiune. Aceasta am mai afirmat-o și altădată prin o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decât să ascund de ochii lumei și ai Mariei flacăra ce pâlpâia în pieptul meu; iar astăzi când prin reflexul amintirei îmi revin toate aceste tulburări ale unei patimi precoce, eu le descriu așa cum le-am simțit atunci, fără nici o exagerare, deși nu cred să le pot împrumuta gradul de intensitate sau, mai drept vorbind, de naivitate cu care se manifestau atunci. Și cu toate aceste, oricât eram de gelos să nu afle nimene taina ce purtam în mine, totuși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
evolutiv. Biocenoza Însă, pe care al doilea cerc trebuie s’o folosească, e În același timp un detector care, bazat pe sesizarea gradului de supraviețuire proprie, permite o iterație Între evoluția sa și cea a mediului, ferindu-ne deopotrivă de exagerare ori insuficiență. Oricum, din motive energetice, orice Încercare de conservare e falsă; dar despre asta, altă dată. “Radiosfera”, 27 februarie 1995, ora 10,42 22. Puțină geometrie... Cercul, așa cum Îl cunoaștem, e un caz intermediar Între două limite: dreapta și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deci de selecția practicată de plantele pe care le ingeră, va resimți ca stress deosebirea de natură izotopică dintre substanța naturală, proprie lui, și cea sintetică, chiar perfect copiată. Evident, aceste aspecte nu trebuie să ne facă să cădem În exagerare, adică să afirmăm laolaltă cu naturiștii că aceeași substanță poate fi bună dacă e naturală, respectiv rea dacă e sintetică. Asta nu e altceva decât necunoașterea și deci nerespectarea, și a compoziției izotopice la sinteza substanței. După cum nu trebuie să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar anularea entropizării nu va putea fi niciodată deplină. Iar folosul nostru e destul de modest: mutarea din loc a munților, continuată cu agricultura și consumul, și sfârșită cu deșeuri cărate de canalizare În mare, este compensată doar de Întreținerea altei exagerări umane: o populație ce nu se oprește din creștere și pretenții. Nu doresc să fiu greșit Înțeles. Prin acest demers nu urmăresc critica, mai ales una distructivă. În fond, și eu sunt dependent, ca toată lumea de astăzi, de tehnologia actuală
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În deșeuri; iar produsul - un veritabil acumulator de negentropie - poluează și el, prin consumul său, omul extrăgând negentropia Înglobată În produs și abandonând entropia În alte deșeuri. Iar problema e cu atât mai gravă cu cât această activitate e exagerată. Exagerarea e posibilă, căci productivitatea nu poate impune, În fața profitului, reducerea duratei activității. Adică grija pentru interesele naturii pălește În fața grijii omului pentru el Însuși; scuzabil, căci cine face ceva Împotriva lui Însuși? Demult, fiecare om făcea de toate: agricultură, vânătoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
funcțiile psihice; una din aceste tehnici a constituit-o faimoasa scară metrică a inteligenței. Ea consta dintr-o serie de probe corespunzătoare fiecărei vîrste; vîrsta mintală (gradul de inteligență) era proporțională cu numărul rezolvărilor corecte ale probelor date*. Prevăzînd parcă exagerările la care s-a ajuns mai tîrziu în utilizarea probelor (testelor) sale, Binet avertiza că scara metrică ,,nu-i un cîntar de gară pe care e destul să te urci ca să-ți arate greutatea". Foarte curînd, testele elaborate de el
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adoptat sistemul comunității școlare (Gemeinschaftsschule). Elevii erau constituiți în grupe (după preferințele lor spontane) care se destrămau ori de cîte ori apăreau noi interese și noi motive de regrupare. Totodată, ideea de libertate a elevilor a fost împinsă pînă la exagerare. Elevii aveau multiple libertăți; de a-și alege activitatea și subiectele de discutat, de a considera educatorul ca pe un simplu camarad mai mare etc. Idei similare erau aplicate la Summerhill (Anglia) începînd cu 1924, de către ALEXANDER SUTHERLAND NEILL (1883-1973
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și știință, dar egal în fața adevărului și greșelii, în fața binelui și răului (6, p. 180). Educatorul devine astfel un sfătuitor al elevilor, lăsîndu-le impresia, prin intervenția sa discretă, că ei înșiși hotărăsc bunul mers al comunității școlare. Ad. Ferrière cunoștea exagerările la care se ajunsese în autoconducerea elevilor, datorate, în parte, unor influențe ale spiritului "educației libere". El considera că se poate trece la regimul autonomiei numai atunci cînd elevii s-au deprins să asculte în perioada autorității consimțite (6-12 ani
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
schimbare susținea pedagogul progresivist, reluînd o idee a lui Dewey nu putem avea o imagine limpede asupra viitorului; în consecință, nu este posibilă formularea unui scop al educației în afara dezvoltării înseși. Accentuarea celor două idei a dus la manifestarea unor exagerări atît în practica școlară, cît și pe plan teoretic; totodată, au început să prindă contur și reacțiile antiprogresiviste. S-a simțit, de aceea, necesitatea rediscutării unor teze și concepte progresiviste. Astfel, Boyd Henri Bode publică, în 1938, scrierea sa cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
simțit, de aceea, necesitatea rediscutării unor teze și concepte progresiviste. Astfel, Boyd Henri Bode publică, în 1938, scrierea sa cu un titlu semnificativ Progressive Education at the Crossroads (Educația progresivistă la răscruce) în care ia în discuție unele din aspectele exagerărilor progresiviste: antiintelectualismul promovat în școala americană, accentul pus pe situațiile locale și pe prezent, precum și ambiguitatea conceptului de creștere (25, pp. 129-135). Dewey însuși se simte obligat să intervină pentru a aduce noi completări teoriei sale, precum și pentru prevenirea unor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
surprinde orientarea lor socială. Astfel, aripa dreaptă a personalismului îi cuprinde pe LUCIEN LABERTHONNIÈRE, GABRIEL MADINIER, MAURICE NÉDONCELLE, iar aripa stîngă pe EMMANUEL MOUNIER, J. LACROIX, J. M. DOMENACH. Dezvoltînd și ei o filosofie creștină, aceștia din urmă evită totuși exagerările mistice și iraționaliste ale celorlalți; își propun să țină mai mult seama de omul real, concret "cu individualitatea sa, nedivizat în comunitatea în care trăiește și neînseriat sau inventariat ca un lucru oarecare" (10, p. 7). Există însă adepți ai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
animator, unul care intervine doar la cerere. În noua perspectivă nu mai este vorba de o pedagogie a grupului, ci de o pedagogie centrată pe grup (34, apud 5, p. 199). Vrînd să depășească dificultățile magistrocentrismului și pedocentrismului, ca și exagerările directiviste ale instruirii programate, nondirectivismul abandonează și educatorul, și copilul. Georges Snyders acuză nondirectivismul de a fi deturnat, deviat și pervertit idei pedagogice generoase pe care pretinde că le apără (17, pp. 225-238). Semnificativă pentru poziția nondirectivismului, adaugă el, este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
studenților. Reducerea duratei învățămîntului a condus la o restrîngere substanțială a conținutului învățămîntului (matematică, fizică, limbi moderne ș.a.); în multe cazuri acest conținut a fost falsificat prin denaturarea contribuției unora dintre personalitățile politice și culturale ale poporului nostru, precum și prin exagerarea rolului ideologiei și al mișcării comuniste în viața țării. Întrucît după cîțiva ani, pe de o parte, apăruseră unele deficiențe în desfășurarea activității instructiv-educative, iar pe de altă parte, pentru a se întări rolul școlii de ,,instrument" al puterii politice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
erau menite să asigure mai curând beneficii pentru locul lor de muncă decât pentru ei înșiși (sau ambele). Infracțiunea de benweizhuyi sau departamentalismul implica punerea intereselor propriului departament în fața celorlalte care formau colectivul. Acest fapt ducea în mod normal la exagerarea performanței, facilitând relaxarea unui departament (și prin urmare a înseși persoanei în cauză) în gloria de a fi cel dintâi care și-a îndeplinit norma, privând astfel camarazii cinstiți de justa lor recunoaștere. Pe de altă parte, a dus la
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Mexic și Bahamas. În anii 1990: Așa cum a remarcat un observator, ,,cartelul Cali operează mai mult ca grupul principal de management de la Exxon sau Coca Cola. Rețelele sale de transport, distribuție și spălare a banilor acoperă întreg globul". Fără nicio exagerare, cartelul Cali nu este doar cea mai de succes TCO [organizație criminală transnațională] a lumii în curs de dezvoltare, dar și cea mai de succes corporație transnațională. (Williams 1994: 103) Totuși, această situație nu avea să dureze, iar de la declinul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
falsuri, de informații mincinoase și otrăvite, cuprinse în restul de 10 %. Se mai adaugă aici goana după senzațional a celor care consumă și a celor care produc materiale de scandal bine plătite, dar de cele mai multe ori nesincere, necontrolabile, pline de exagerări, interpretări tendențioase și omisiuni dirijate. Ca la clasicele lovituri sub centură, după ce oamenii au consumat informațiile de scandal, nu mai caută să vadă dacă conțin sau nu adevărul. Și aici începe domeniul calomniei, care este cu atât mai sinistră cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și astăzi de relatări privind cruzimi fizice nu numai ca o răzbunare a celor la fel de mari ale adversarilor, ci și împotriva celor lipsiți de apărare, a dușmanilor învinși și a prizonierilor. În ciuda faptului că unele dintre aceste relatări conțin unele exagerări evidente, ele reflectă realmente atmosfera conflictelor crîncene și nemiloase care aveau loc între populația creștină și conducătorii musulmani, dar chiar și între naționalități. Multe dintre obiceiurile timpului erau profund respingătoare pentru observatorii occidentali. Am văzut mai sus în cadrul acestui studiu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mă trezesc înspăimântat gândindu-mă că dintr-o clipă în alta vântul o să doboare zidurile, o să le spulbere și o să ne pomenim cu paturile dimineața în zăpadă, sub cerul liber, neajutorați... Sigur, s-ar putea să fie vorba de o exagerare a minții mele prea familiare cu basmele, până acum vântul nu ne-a luat casa și au fost destule încercări. În acest orășel tătăl meu este profesor de matematică. Intelectual adică. Nu prea mă încântă situația asta, dar nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
chirpici, cu propria lor sudoare. Ar fi fost crud să ne rostim criticile cu voce tare. Însă noua colonie de leproși are aceleași dezavantaje ca și cea veche: Îi lipsește un laborator, Îi lipsește aparatura chirurgicală și, chiar dacă pare o exagerare, este situată Într-o zonă năpădită de țînțari, reprezentînd o adevărată tortură pentru oricine trebuie să-și petreacă o zi Întreagă acolo. Da, poate să adăpostească 250 de pacienți și un doctor rezident și s-au făcut oarecare progrese În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și proastă. Barca nu naviga noaptea, deoarece rîul era scăzut. Abia dacă erau cîțiva țînțari; chiar dacă ni s-a spus că acest lucru era normal, nu prea ne-a venit să credem, pentru că pînă În acest moment ne obișnuiserăm cu exagerările (și adevărurile spuse pe jumătate) la care recurg oamenii atunci cînd Încearcă să facă față unor situații dificile. A doua zi, dis-de-dimineață, ne puseserăm din nou În mișcare. Ziua a trecut fără să aibă loc evenimente notabile, cu excepția faptului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat exemple de brutalitate a regimului, n-am pomenit o vorbă despre cimitirul săracilor. Am recurs la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit că nu sunt în toate mințile. Îmi amintesc de vremea dictaturii ca de o viață spânzurată de-o ață subțire, în care ajunsesem să aflu tot mai multe lucruri dintre cele ce nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alte "caiete") profundă și captivantă ca un mare roman. Dacă întâmplările tragice care se succed în viața unui copil de vârstă și constituție fragile ar fi fost prezentate într-o scriere de ficțiune, aș fi zis că autorul a comis exagerări nepermise, dar când esența povestirii este una pur destinală, nu poți decât să reflectezi la mecanismele prozei. O proză atipică, întrucât miza lucrării nu pare a sta doar în registrul epic, ci și în al doilea plan, cel al disertației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]