2,540 matches
-
număr de ouă, dar fără să intre în detalii. După aceea, nimeni nu s-a dus acolo să le numere. Poate că nu erau toate viabile. Eu cred că aici colonii au fost zdrobiți numericește; și nu cred că primii extratereștrii care s-au infiltrat în colonie au avut timp să se ducă să caute restul ouălor din nava străină. De aici reiese că ei au venit din altă parte. ― Aceasta este chestiunea de la ordinea zilei, declară Bishop pivotând cu scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
au fost poate ouate de o singură creatură de acest fel? ― Desigur nu în cadrul societăților de insecte pe carele cunoaștem noi. Dar dacă analogia este valabilă, trebuie să existe și alte similitudini. Ca o regină furnică, sau termită, regina acestor extratereștri ar trebui să fie din punct de vedere fizic mult mai mare decât toate creaturile pe care le-am întâlnit până acum. Abdomenul unei regine este atât de umflat de ouăle pe care le conține încât nu se poate mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în centrul vieții lor, ea este, efectiv, mama societății lor. Ne putem considera fericiți că această comparație se oprește aici. Furnicile și albinele trec direct din stadiul de ou în cel de larve, nimfe, apoi adulți. În timp ce fiecare dintre embrioanele extraterestre are nevoie să se găsească în interiorul unei gazde pentru a se putea dezvolta. Dacă n-ar fi așa, le-am vedea mișunând pe toată suprafața lui Acheron. ― Bizar, dar chestia asta nu mă liniștește deloc. Astea-s mai mari decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
putem spune că am feștelit-o. Numai dacă bineînțeles, aceste supoziții sunt fondate. În ciuda distanței de parcurs, primele ceaturi care au apărut au putut să se ducă după celelalte ouă în nava de care vorbești dumneata. Această regină, această societate extraterestră complexă, toate acestea poate nu există decât în închipuirea mea. Dar fie că se datorează sau nu inteligenței sau instinctului, este de netăgăduit faptul că aceste ființe cooperează. Asupra acestui punct nu mai există nici o îndoilă. Le-am văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Știm atât de puține lucruri despre monștri ăștia. E prea riscant. ― Dar eu te credeam mai inteligentă. Dacă o scoatem la capăt vom fi niște eroi. Viitorul ne va fi asigurat. ― Deci, așa te consideri dumneata? Carter Burke, îmblânzitorul de extratereștri? Ceea ce s-a întâmplat la nivelul C nu ți-a mai redus din entuziasm? ― Infanteriștii nu știau ce-i așteaptă și au păcătuit prin exces de încredere! S-au pomenit blocați într-o sală unde nu-și puteau folosi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
păli. ― Ia stai. Despre Ce dracu' vorbești? ― Ai auzit foarte bine. Colonii. Toți acești năpăstuiți care nu bănuiau nimic. Ca familia lui Newt. Ziceai că mi-am învățat bine lecția, așa-i? Dumneata i-ai trimis să viziteze epava navei extraterestre. Am verificat în jurnalele coloniei. Este intact, ca și planurile găsite de Hudson. Sunt convinsă că niște judecători îl vor găsi foarte instructiv. "Directive ale Companiei șase doisprezece nouă, din data de cinci treisprezece șaptezeci și nouă. Ordin de explorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
răstigni, o să fiu acolo ca să le dau cuiele. Presupunând că după "eroarea de calcul", cineva va mai putea pleca de pe planeta asta blestemată, desigur. Ține minte ce-ți spun. Se dădu la o parte tremurând de furie. ― Cel puțin motivațiile extratereștrilor erau de înțeles. Burke se îndreptă și-și întinse cămașa șifonată, înainte de a declara pe un ton compătimitor. ― Dumneata nu vrei să vezi situația în ansamblu. Viziunea despre lume îți este limitată la locul în care te afli și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
navetei. De ce să nu-l folosim? Turnul părea intact. ― M-am gândit deja la acest lucru. (Se întoarseră cu toți spre Bishop.) Am verificat. Cablurile de legătură între centrul de exploatare și acest turn au fost tăiate în timpul luptelor dintre extratereștri și coloni. Este unul dintre motivele pentru care aceștia din urmă nu au putut trimite mesaje, nici măcar pentru a-i avertiza pe cei care ar fi venit în ajutorul lor. Ripley se gândea cu repeziciune. Lua în considerare, rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
astfel o ființă umană? El știa că, în pofida programului său complet și a tot ceea ce putea să învețe pe durata de viață care i-a fost repartizată, specia care îl crease va rămâne pentru totdeauna un mister. În comparație cu colegii lui, extratereștrii nu aveau nimic enigmatic. Era posibil de prevăzut reacțiile lor în orice situație. În plus, în împrejurări identice, zece creaturi din specia sa, ar reacționa la fel, pe când zece oameni ar face lucruri diferite fără nici o legătură între ele, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
puțin jumătate ar fi complet ilogice. Dar oamenii nu aparțineau unei specii ca aceea a albinelor. Sau cel puțin așa credeau ei. Bishop nu prea le împărtășea acest punct de vedere. La o privire mai atentă existau similitudini între oameni, extratereștri și androizi. Toți aparțineau unor societăți structurate. Diferența venea de la faptul că la oameni haosul era o regulă datorită acestui lucru singular pe care ei îl numeau individualism. Și fiindcă și acest lucru fusese inclus în programarea sa, însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
priviți, le spuse liniștit. Ripley se încumetă să se uite pe ecrane, zicându-și că la urma urmei nu sunt decât imagini. Limbile de foc țâșneau din gura roboților-santinelă saturând cu alb ecranele, dar puteau să vadă clar hoarda de extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
după câteva zile, să iasă din chesonul lui, să debranșeze sistemele voastre de supraviețuire, debarasându-se de cadavre în spațiu. Și ce poate fi mai simplu să născocească o poveste a dispariției voastre, cu marea parte a echipei decimate de extratereștri și cu imaginile luptei desfășurate la nivelul C transmise de camerele voastre și înregistrate în memoria lui Sulaco? Ar fi putut la fel de bine să pună moartea voastră în seama creaturilor acestora. ― Nemernicul! Jigodia trebuie să crape! exclamă Hudson, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de către localizator. După aceea ajunse la cercul inferior al infernului. Trebuia acum să se aventureze în alveolele interne și vedea înăuntrul pereților forme scheletice: trupurile năpăstuiților coloni care fuseseră duși în aceste locuri pentru a servi drept incubatoare pentru embrionii extratereștri. Așa cum erau prinși în rășină, păreau niște insecte fixate în blocuri de ambră. Semnalul aparatului se amplifică și o îndrumă spre stânga. La fiecare cotitură și la fiecare intersecție, avea grijă să aprindă un cartuș luminos cu întârziere și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic era format dintr-un buzunar tubular membranos suspendat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
surprinzătoare, având ritualuri complicate și clamând, În permanență, un „simț al onoarei“ În orice bătălie (politică, intergalactică ș.a.m.d.). Onoare care nu e onoare, dacă nu se lasă măcar cu o țâră de sânge (fie ăla și din-tr-un nas extraterestru cu trei nări). Cu ferengii lui Tăriceanu, negociatori Înnăscuți, omniprezenți În galaxia noastră carpato-danu... . O specie de care e bine să te ferești, chit că Îi recunoști și Îi respecți inteligența nativă și simțul banului. Cu romulanii din penumbră, ăia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ce scriu e poezie“, a spus Cărtărescu. „Dacă un roman este bun, este pentru că are un strop de poezie în el“, crede scriitorul, care citește fizică cuantică sau biologie tot fiindcă în fiecare este poezie. E pasionat de insecte, acești „extratereștri“ cu alcătuire bizară. „Dumnezeu e cel mai mare poet“, spune Cărtărescu. „Trăiesc într-un exil interior“ Dar dacă s-ar autoexila? „Povestea aceasta a exilului sau a autoexilului trebuie să treacă prin mintea oricărui autor român. Numai acei români care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
contul de mijloace fixe și prețioase (poșeta, laptopul, ceasul - art. 252 CP), dar se poate și mai rău: ajungi victima unei agresiuni (verbale - art. 225 CP, sau, Doamne ferește, fizice - art. 217 CP; mă pricep la încadrări juridice, aproape jumătate din extratereștrii mei erau avocați). Doar cluburile de noapte au un orar cool, adaptat vieții noastre profesionale. Piețele sunt deschise ziua, adică exact când suntem mai ocupate, și se golesc fix când începem noi să avem un pic de timp liber. Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
nu vă lăsați copleșite, cu timpul vă veți obișnui. Și, dacă stau să mă gândesc un pic, nu e nici dracul chiar atât de negru; pentru mine, mersul la piață în calitate de gospodină a avut conotații sexuale pozitive: pe mai toți extratereștrii i-am cunoscut acolo, întreaga mea viață amoroasă a ajuns să graviteze în jurul acestui așezământ comercial... Ar fi deplasat să intru în amănunte atât de intime, dar, dacă ați ști ce poveste minunată am trăit eu cu numărul șase, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
într-o manieră insidioasă și persuasivă și, indiferent ce vând, sunt în stare să convingă o extraterestră să le cumpere toată marfa*. Mai de încredere sunt negustoresele, în special cele în vârstă: fiecare a fost măcar o secundă în viață extraterestră, așa că, din solidaritate, ne pot ajuta cu sfaturi bune. * Prima oară mi s-a întâmplat când am golit o tarabă de boia de ardei iute, mai exact 13 kilograme și trei sute douăzeci de grame; cred că-mi ajunge până mor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
lumea. Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) — Ce e de râs în asta, deveni foarte principial, Vasile Elisav, subit. Nu-mi făceai caz chiar tu, duduie Nora, adineaori, de political correctness... — Political ce, întrebă Nora, intrigată. — Ești extraterestră, dragă Nora, îi dădu Vasile riposta cuvenită. — Sunt politicoasă, zise Nora. — Dar nu corectă, nu corectă, interveni și Carmen Carpen. — Și-o s-o cam pați, cam pați, cam pați, prezise profesorul Vasile Elisav. — Aiurea, zise Nora, n-o s-o paț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
statuă colocutorul lor, domnul profesor Elisav Vasile, că argumentul este imbatabil. Ați înnebunit, întrebă Nora. Ce-i inchiziția asta?! Corectitudine politică, afirmă anchetatoarea Carpen. — Political correctness, făcu traducerea (sau, mai curând, retroversiunea) anchetatorul Elisav. — Political ce, întrebă Nora, intrigată. — Ești extraterestră, dragă Nora, îi dădu Vasile riposta cuvenită. — Sunt politicoasă, zise Nora. — Dar nu corectă, nu corectă, interveni și Carmen Carpen. — Și-o s-o cam pați, cam pați, cam pați, prezise profesorul Vasile Elisav. — Aiurea, zise Nora, n-o s-o paț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
politice, cât și la adresa mass media, care s-a transformat într-un adevărat ring în care circarii politici își fac numărul. Analiștii politici, cum ar fi otevistul Sachelarie Ghica, pun răpirea candidatului Vernescu fie pe seama dușmanilor din politică, fie pe seama extratereștrilor. Martzi nu mai este interesat nici de milionul de dolari pe care l-ar putea primi din partea femiliei lui Vernescu, nici de statutul de „vedetă“ pe care i-l fac televiziunile răpitorului, ci doar de spectacolul mediatic grotesc pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Biblie. Pe vremea aceea apăruseră tot felul de cărți care nu erau direct împotriva religiei, ci așa, cumva învăluit. De exemplu, apăruse Erik von Daniken, Amintiri despre viitor. El ia tot felul de chestii din Biblie și le pune în legătură cu extratereștrii: un întreg amalgam. Și se folosea de Biblie în mod utilitarist: iei Biblia, scoți un pasaj (sună telefonul fix; părintele Nistea îl lasă să sune), și-l folosești cum vrei tu. Bulversat de lecturi de genul ăsta, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Pacificului; vapoarele vor aduce la mai puțin de 24 de ore toate porturile din Asia unele de altele și vor reduce timpul alocat traversării Pacificului la numai trei zile. Diverse societăți private vor trimite turiștii în hoteluri situate pe orbite extraterestre, vor organiza călătorii pe Lună, apoi pe Marte. Anii 2040 vor marca începutul unor schimbări esențiale care vor diminua masiv costul organizării democrațiilor de piață, vor restabili rentabilitatea industriei, vor reduce progresiv până la zero rolul statelor și vor elimina puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că dorea să-i vorbească despre „o gravă problemă de securitate națională cu care se confruntă astăzi țara noastră“. La Întrebarea care era acea problemă, răspunsul fusese: — Pur și simplu, această țară nu este deloc pregătită pentru eventualitatea unei invazii extraterestre. Tinerețea avocatului și faptul că, În timp ce-i vorbea, se uita țintă la ciorap, Îl făcuseră la Început pe Norman să creadă că acesta era stânjenit de stupiditatea misiunii pe care o Îndeplinea. Pe urmă Însă, când Își ridică privirea, Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]