5,420 matches
-
până când putu să o cuprindă direct cu brațele și să o tragă spre mal. Bărbatul în haine sport dădu încet drumul frânghiei, până când fu întinsă cu totul în iarbă. Era foarte moale și fața căpătase o culoare pământie. Bell smulse fâșia de bandă de pe gura ei, desfăcu rapid lanțurile și începu procedura de resuscitare rapidă. Sachs se întoarse o fracțiune de secundă spre civilii care se adunaseră pe margine și întrebă: - Avem cumva un doctor pe aici? Nu primi niciun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
adolescenți, ale căror fețe erau roșii de spaimă și efort. Capul îi fu smucit în față și zări o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din hainele cuiva, popcorn, o mască Arlecchino suvenir, o jucărie - toate fuseseră strivite de greutatea mulțimii. Dacă cineva ar cădea, ar fi omorât în câteva secunde. Sachs însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
al magazinului. Își strecură cutia cu mătăsurile în geantă și o luă spre Sixth Avenue, care o ducea în centru, către apartamentul ei. Capitolul LII Crima era într-adevăr una ciudată. O dublă omucidere în partea părăsită a Roosevelt Island - fâșia aceea îngustă de apartamente, spitaluri și ruine fantomatice din East River. Dat fiind că tramvaiul permite accesul rezidenților nu departe de sediul din Manhattan al Organizației Națiunilor Unite, o mulțime de diplomați și de angajați ai ONU locuiesc chiar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cea care se ocupă cu emiterea permiselor de conducere (n. t.ă Cele mai cunoscute mărci de cafea de pe piața din Statele Unite Inițiatoarea primei afaceri în domeniul tehinicilor de slăbit (n.t.ă În traducere liberă, titlul înseamnă „Stele și Fâșii pentru Totdeauna” și face referire la steagul Statelor Unite ale Americii Marcă de bere de ghimbir din Statele Unite ale Americii (n. t.ă Săli faimoase din Statele Unite, unde au loc concerte și spectacole ale artiștilor foarte renumiți (n. t.ă ADA (Americans with
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mi-a făcut trupul să se cutremure de plăcere. Nu s-a mișcat, astfel că m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu și simțind cum sânul uriaș e ridicat și cântărit când făceam asta. S-a foit un pic, mișcând canapeaua și punând arcurile la încercare cu schimbarea enormă de greutate, iar eu am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
adunau, spărgînd lemne și aprinzînd focul. Îi privea tăcut cum Își luau prînzul. Aproape Întotdeauna lăsau puțin orez și pește pentru el, iar odată soldatul i-a dat o bucată de bomboană tare, pe care a rupt-o dintr-o fîșie din buzunarul lui, dar În rest nici unul dintre ei nu dovedea vreun interes față de Jim. Știau oare că era un vagabond? Se uitau fix la pantofii lui jerpeliți dar de bună calitate, la stofa de lînă a hainei lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de perete, cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de paie Împletite ridicară un bărbat mărunt, de vîrstă mijlocie, Într-o jachetă de marinar pătată cu sînge. FÎșii de bandaje japoneze din hîrtie de orez erau lipite de rănile de pe mîinile lui umflate, de pe față și de pe frunte. Jim se uită fix la această figură nenorocită și Își duse brațul la gură, ca să se apere de mirosul neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
său. Își sprijini pușca de stîlpul de pin al gardului, trecu printre sîrme și rămase Între urzicile Înalte. Muștele se ridicau din canalul puțin adînc și se așezau pe buzele lui, dar Kimura le ignora și se uita fix la fîșia de apă care Îl despărțea de Jim și de cursele lui de fazani. Oare putea vedea urmele pașilor lui Jim În noroiul moale? Jim se tîrÎ de lîngă cursă, dar forma trupului său era imprimată În iarba zdrobită. Kimura Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ciudată pe care i-o dădeau cadavrele din cimitirul spitalului, emoția vinovată de a fi viu. Știa de ce doctorului Ransome nu-i plăcea ca el să sape gropile. Doctorul Ransome Însemnă exercițiul În manualul de algebră și Îi dădu două fîșii de bandaj din hîrtie de orez pe care să rezolve ecuațiile simultane. CÎnd se ridică În picioare, doctorul Ransome scoase cele trei roșii din buzunarul lui Jim. Le puse pe masă lîngă tava cu ceară. — SÎnt din grădina spitalului? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
paznicilor. După ce aduse găleata Înapoi la Blocul E, Jim porni să caute lemne pentru foc. Basie continua să insiste să-;i fiarbă apa de băut, dar lipsa de lemnului pentru foc făcea lucrul acesta dificil. După ce adună cîteva bețe și fîșii de rogojini, Jim cercetă cărările din jurul Blocului E, căutînd fragmente de cocs Înfipte În drumurile de zgură. Chiar și zgura dădea o căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pantofi de sport atîrnați de șireturi și un gramofon portabil, toate obținute de la deținuți pentru țigări, mîncare și informații În legătură cu alte lagăre. — Se pare că micii tăi prieteni pleacă, Jim. Domnul Maxted Își trecu degetele murdare peste coaste căutînd fîșii desprinse de piele. Se uita la ele cu ochii mijiți În soarele de august, de parcă rătăcea bucăți din el Însuși prin tot lagărul. — Îți țin locul, dacă vrei să-l saluți pe soldatul Kimura. — Știe unde să mă găsească, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
orezăriile din apropiere, Jim ieși din tufele de orez sălbatic și se Întoarse la ascunzătoarea sa, printre avioanele abandonate. Repede, fără să se obosească să-și spele mîinile În orezăria inundată, Jim smulse deschizătorul de la cutia de Spam și rulă fîșia de metal. Un miros Înțepător se ridică din masa rozalie de carne tocată, care se deschidea În soare ca o rană. VÎrî degetele În carne și luă o bucățică Între buze. O aromă stranie dar puternică Îi umplu gura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
suprafața ei era foarte crăpată și plină de pete de ulei, brăzdată de urme de cauciucuri și trenuri de aterizare. Dar acum, că Începuse al treilea război mondial, va fi construită o nouă pistă de aterizare. Jim ajunse la capătul fîșiei de beton și o luă prin iarbă, spre perimetrul sudic al aeroportului. Terenul se ridica spre delușoarele năpădite de buruieni, lăsate de lucrările inițiale de săpături, apoi coborî În valea unde camioanele japoneze Își lăsaseră cîndva Încărcătura de moloz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
puse o palmă peste gură. Nu zice nici pâs, Îi șopti ei cu o voce care avea reflexe metalice de emoție. Paravanul care ascundea masa de consult era făcut din bucăți mari de perdea. Era o gaură Între două din fâșii suficient de mare Încât să poată amândoi să vadă prin ea. Când ochii li s-au obișnuit cu lumina, se abținură cu foarte mare greutate să nu strige de frică. În cadrul ușii stătea un schelet Înalt de doi metri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul este dincolo, în cameră, spuse arătând spre o perdea din fâșii de plastic aflată chiar în spatele meu. — Mulțumesc, am șoptit către perdeaua aceea de bar și din nou m-am temut de un atac. A zâmbit descoperind un șir de dinți mici și neregulați. În spatele perdelei se afla o cameră îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dedesubt. În spatele pilonilor se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se ivea lugubră din iarbă, poate căzuse de pe viaduct și n-a avut nimeni grijă s-o mai ia vreodată de acolo. În apropiere, pe o fâșie de argilă crăpată de soare, se târa un șarpe. Pielea lui neagră lucea, în timp ce se ascundea din nou în iarbă. Ea nu era. În timp ce mă în depărtam, umbra locuinței sale se întindea peste peisajul acela dezolat și mă îngropa. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-mi dau seama. Am coborât din mașină, am ocolit gardul, am trecut printre trestii și am ieșit pe plajă. Nu era nimeni, numai marea. Am mers până la mal și m-am așezat la câțiva pași de apă, pe ultima fâșie de nisip uscat. Casa se afla în spatele meu, dacă Elsa ar fi deschis fereastra de la dormitor, ar fi văzut punctișorul spatelui meu pe plajă. Dar dormea. Poate în somnul acela mai ușor căuta un destin diferit și se cufunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te mișca, spun, fără să știu ce spun. Și poate ea știe că eu sunt acolo. Nu te mișca. Deocamdată am impresia că partea aceea din ea care lipsea a ajuns-o din urmă și îi acoperă spatele ca o fâșie de cârpe înaripate. Las portiera deschisă și alerg pe pietriș. — Ce s-a întâmplat? Poate e mai bine să mănânc. O ajut să se ridice și, în timp ce o îmbrățișez, îmi ridic privirea deasupra capului ei. La primul etaj, în spatele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mereu puțin plictisit, așa îmi e felul. — Mie nu mi se pare că ești așa. — Ba da. Numai că sunt foarte mincinos. Scările școlii. Au trecut treizeci de ani și mai există încă, la fel ca atunci. Mai există și fâșia de curte, înconjurată de gardul negru din fier forjat și până și culoarea tencuielii a rămas aceeași nuanță de galben. Ziua este pe sfârșite, lumina devine tot mai slabă, dar rezistă încă pentru noi doi, care de o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mângâi o femeie, să-mi mișc mâinile așa cum trebuie. Mâini de ghips, întotdeauna am avut avut mâini de ghips în dragoste. Mașinile trec pe viaduct, zguduie zidurile casei. Zgomotul pătrunde înăuntru prin fereastră. Geamurile vibrează, amenințător, lipite cu o fâșie de bandă adezivă distrusă de soare. — Eram în clasa a cincea, în piață, pe o tarabă, se afla o rochie de voal cu flori roșii. Era sâmbătă, mă plimbam prin piață, dar mă întorceam mereu la masa aceea să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
seara, să mă iluzionez că dialogam cu ea prin intermediul sunetului aceluia sec. Am ieșit din spital sfârșit și, în drum spre casă, am trecut de mai multe ori prin intersecții fără să aștept culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
locuința aceea pe cale de a fi strânsă. Mă apropii de ușa bucătăriei, care este pustie, se vede doar o cană cu gura în jos pe chiuvetă. — Sunt aici. Italia stă pe pat, își ține coatele sprijinite de pernă și privește fâșiile de plastic ale perdelei de după care apar. Te odihneai, scuză-mă. Nu, eram trează. Mă apropii și mă așez lângă ea pe patul fără cearșaf. Italia e îmbrăcată cu o rochie bleumarin, pe gât, care nici nu pare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privirile, făcând să se aplece capetele: îi lăsa în spatele său ca o turmă înspăimântată. Apoi am ajuns la mare, iar eu n-o așteptam. Îmi lipisem fruntea de geam. Marea a intrat pe neașteptate, între ochi și șaua nasului, o fâșie albastră, nemișcată. Trecu un tren atât de aproape am simțit că mă calcă și instinctiv m-am îndepărtat de geam. Strada mergea paralel cu calea ferată și nu-mi dădusem seama că șinele erau foarte aproape. Apoi trenul dispăru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mărturisit asta. Ce bărbat are prejudecăți cu privire la castani? Am făcut doar o ușoară aluzie la paraziții castanilor și am spus că mimozele ar fi mai exotice. Soției mele îi plac lucrurile neobișnuite. Eu sunt dovada vie a acestui fapt. O fâșie îngustă de copaci separă Indian Hills de terenul de golf al clubului unde îmi spusese tipul de la First Mutual să mă înscriu, până când a aflat că soția mea este evreică. Copacii și terenul de golf atrag cumpărătorii, dar priveliștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]