2,843 matches
-
de pe vremea aceea". Laudă, după aceea, într-un capitol special, ceea ce numește "curentul autohton în faăa romantismului de împrumut". Aici se referă la Heliade Rădulescu, desi crede că "în materie de poezie n-avea Ureche", Costache Negruzzi, Gr. Alexandrescu cu fabulele lui ("fabulele lui au păstrat acest caracter indigen"), Ion Codru Drăgușanu. Cît privește romantismul francez, pe subiecte românești, el e "contemporan cu curentul autohton". E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire", lamartinismul lui Heliade, poezia
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
aceea". Laudă, după aceea, într-un capitol special, ceea ce numește "curentul autohton în faăa romantismului de împrumut". Aici se referă la Heliade Rădulescu, desi crede că "în materie de poezie n-avea Ureche", Costache Negruzzi, Gr. Alexandrescu cu fabulele lui ("fabulele lui au păstrat acest caracter indigen"), Ion Codru Drăgușanu. Cît privește romantismul francez, pe subiecte românești, el e "contemporan cu curentul autohton". E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire", lamartinismul lui Heliade, poezia lui Alecsandri
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
o făptură supranaturală. E orice s-ar zice, un fel de a manipula. Cu altceva, cu alte vorbe și fapte, convinge Iisus. Convingător este și Andrei Pleșu când se referă la diversitatea imprevizibilă, neideologizată, a vorbelor și faptelor lui Iisus. Fabula semănătorului nu trebuie citită realist. Se strâng „mulțime de noroade”, „foarte mult norod”, „mulțime multă”, iar Iisus vorbește de pe o corabie. Există un sens simbolic al corăbiei. Altfel, te poți întreba de ce n-a vorbit Iisus dintr-un loc înălțat
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
distincție între cei ale căror semințe, căzute lângă drum, vine diavolul și le ia, și cei al căror pământ e pietros, încât semințele nu pot prinde rădăcini. Primii sunt ateii, ceilalți oamenii născuți opaci. Aș adăuga o categorie, inexistentă în fabulă: cei ale căror semințe au căzut pe pământ nu pietros, ci uscat. Acestea, dacă va ploua la timpul potrivit, vor da rod. Dacă nu... Tot vorbă franțuzească, j’en sais quelque chose. Andrei Pleșu se referă la cei „care refuză
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
de răutățile lui Arghezi. De care nu scapă nimeni din specia care se cheamă, în Kuty, "bărbat de Stat, un termen intraductibil". Descriptibil, în schimb, cu toată risipa de absurdități cu țintă de care e capabil un pamfletar dedat la fabulă. Ici-colo, stil de roman interbelic care-și rîde de propriile-i, fiziologice, scăpări: Era noapte, bine înțeles, și noapte cu lună. Naiv și pur, băiatul adormise, ca într'o anecdotă cu proști, obosit de obsesii. El fu deșteptat la mijlocul unui
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
Mircea Mihăieș Alături de Mosquitoes, Pylon, The Wild Palms și A Fable, Soldier's Pay e parte a unui cvintet de romane ce stau, potrivit lui Garry Harrington, sub eticheta de "fabule ale creativității". Ele conțin "o serie de reflecții profunde, chiar dacă nu întotdeauna duse la capăt, asupra unor chestiuni privind estetica și creativitatea" (Harrington, 1990: IX). E vorba, aici, despre căutarea tonului și adoptarea unor noi teme. Situația diferă, firește, de la
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
nu interesează. Întâmplarea care face ca (prin origine și istorie) unele nume de animale să fie masculine (țânțarul, elefantul, rinocerul, fluturele etc.), altele feminine (maimuța, musca, broasca, girafa, cămila etc.) are efecte asupra imaginarului colectiv (dezvoltat încă din copilărie, prin fabule și prin poveștile cu animale). Indiferența față de gen, se știe, este valabilă mai ales pentru animalele exotice sau neinteresante pentru „utilizator"; cele domestice au în genere desemnări specializate (oaie-berbec, capră-țap, bivol-bivoliță), deși una dintre acestea funcționează și ca termen generic
Caracatițoiul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6169_a_7494]
-
fac" (scenario.ro) etc. În mod surprinzător, construcția cu verb la conjunctiv nu este ilustrată în Dicționarul limbii române (Litera U), în care există doar un subsens în care complementul desemnează obiecte inanimate, mai ales abstracte: a urî trufia, lumea, fabulele, mîndria, scrisorile etc. Desigur, analogia contribuie la întărirea poziției în limbă a unei forme sau construcții: normalitatea îmbinării ,urăște să cumpere" poate să influențeze în timp și atitudinea noastră față de ,iubește să cumpere" (formulare care mi se pare, cel puțin
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce l-ar putea salva asumîndu-și lumea integral, fără o prezență specializată în zone privilegiate, fără criterii discriminatorii. Un "abis de azur", cum ar spune Rimbaud, "o fîntînă de foc unde mari și fabule se întîlnesc". E un Dumnezeu vizionar El însuși, un Dumnezeu artist, care suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică a versului l-ar putea surprinde mai convenabil decît conceptul: "Crepusculul cu dezmierdări solare
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Irina Coroiu Într-un secol XXI care se prefigurează ca eră a incredibilului, cineaștii înclinați spre meditație se refugiază inevitabil în echivoc. De unde și ambiguitatea fabulelor cinematografice pe care le livrează unui public în genere blazat. Lars von Trier e conștient că asupra generațiilor tinere - obișnuite să decripteze filmul și să-i depisteze cel mai mic artificiu - nu se mai poate acționa decît vizîndu-se percepția subconștientă
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și gravissime din Vechiul Testament în fraze mecanic-poetice alcătuite exclusiv din cuvinte care încep cu litera f sau v sau z. îi privesc lui Mihai Avramescu chipul din fotografia reprodusă pe coperta Calendarului: bărbie
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
bilet: 3,5 lei; joi, închis. Cartea de căpătâi (The Pillow Book), producție Anglia, 1996 (premieră în România). Regia: Peter Greenaway. Cu: Ewan McGregor, Vivian Wu. Film de referință pentru orice cinefil care se respectă, „Cartea de căpătâi“ este o fabulă erotică după una dintre cele mai vechi și celebre cărți ale literaturii japoneze clasice, veche de o mie de ani. Pelicula este semnată de Peter Greenaway, care aduce pe ecran imagini de o uimitoare frumusețe și îndrăzneală regizorală, un amalgam
Agenda2006-05-06-ptr timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284698_a_286027]
-
note care lămuresc locurile obscure ale acestor trei fragmente, de mare frumusețe pentru iubitorii de poezie și de nedesmințit interes pentru comparatiști: Regele, sclava și vraciul, Leul și iepurele și Beduinul și nevasta lui, care sînt totodată teme ale unor fabule din literatura universală. Am depus volumele la Biblioteca Academiei, așa cum mi-a cerut vechiul meu coleg (ar trebui scrisă, odată, istoria acestor fideli ai Bibliotecii Academiei, care-și trimit aici cărțile și extrasele, zeci de ani după ce au părăsit Bucureștii
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
aceea că cititorul îl află dinspre sfîrșit spre început. Pe măsură ce ești purtat în miezul dramei, te întrebi care este intriga din tensiunea căreia a izbucnit totul. Și cînd o afli, intriga nu-și pierde semnificația, ci dobîndește o tentă de fabulă morală: doi tineri pleacă din același blocstart social și, sub imperiul caracterului propriu, ajung să întruchipeze apogeul unor destine radical diferite. Culmea e că figura care exercită atracție asupra cititorului nu e Damian, personajul diabolic, Pegasul căruia în final i
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
descind/ Tenebrele în schit". Versul 17: Flăcări vaste ce distrug" a devenit: "Flacări ce distrug", iar versul 26: "Și mă înghite-ntreg în haos", a devenit: "Și-nghite-mă întreg în haos". 7. D-na Domnica Theodorescu nu acceptă că Fabula fabulelor, din ediția 1959 a devenit în Scrieri și mai apoi în Versuri (1966) Fabula. Și nu admite nu numai schimbarea titlului, dar nici modificările de versuri făcute de Tudor Arghezi. De parcă s-ar lua, în materie de gust artistic
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
Tenebrele în schit". Versul 17: Flăcări vaste ce distrug" a devenit: "Flacări ce distrug", iar versul 26: "Și mă înghite-ntreg în haos", a devenit: "Și-nghite-mă întreg în haos". 7. D-na Domnica Theodorescu nu acceptă că Fabula fabulelor, din ediția 1959 a devenit în Scrieri și mai apoi în Versuri (1966) Fabula. Și nu admite nu numai schimbarea titlului, dar nici modificările de versuri făcute de Tudor Arghezi. De parcă s-ar lua, în materie de gust artistic, la
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
apoi în Versuri (1966) Fabula. Și nu admite nu numai schimbarea titlului, dar nici modificările de versuri făcute de Tudor Arghezi. De parcă s-ar lua, în materie de gust artistic, la întrecere cu ilustrul său părinte. Iată trei modificări din Fabula: a) în ediția din 1959, versul 30 se citește: "Că te vezi, după poreclă, în Esop ca-ntr-o oglindă". "Târâirea" sunetului o ("o oglindă") l-a făcut pe Tudor Arghezi să schimbe versul: "Că te vezi, după poreclă, în
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
El ajunse-o marfă vie și din târg în târg, vândut", dar în Scrieri și în Versuri (1966): El ajunse-o marfă vie și, din bâlci în bâlci vândut"; c) versul 64 (ultimul), care în ediția din 1959, se citește: "Fabula cu care-ncepem ține locul de prefață", în Scrieri și în ediția Versuri (din 1966) se citește: "Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Și aș mai putea da și alte exemple ilustrative despre nepriceperile textologice ale dnei Domnica
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
atât de sobru.) Iată, de exemplu, cum sună Povestea poveștilor pe scurt: „Personajul central al povestirii nu-i nici țăranul nerușinat și negustoros, nici cucoana pofticioasă, nici popa care, până să-și dea seama, declanșează un mecanism infernal. Eroul acestei fabule negre este un produs câmpenesc pe care prozatorul îl numește o dată coșcogemite mascara, altă dată zdravănă bâzoetă, dar de cele mai multe ori îl numește cu numele lui de rușine, un produs, care va să zică, agricol ieșit în urma unei vorbe obraznice aruncate de un
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
Alex. Ștefănescu Pătrunjelul și leușteanul ca personaje Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuși mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuși mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de grație stilistică, adică tocmai de ceea ce ne încântă la Grigore Alexandrescu, La Fontaine sau Krîlov
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de grație stilistică, adică tocmai de ceea ce ne încântă la Grigore Alexandrescu, La Fontaine sau Krîlov. "Fabulistul" nostru nu valorifică trăsăturile morale aparente ale viețuitoarelor (viclenia vulpii, naivitatea corbului etc.); pur și simplu le dă oamenilor câte
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
Drăgoescu a adoptat, firesc cu atmosfera cărții, un ton simplu și sobru al costumelor călugărești de diferite ordine. Muzica lui Anton Suteu amplifica fiorul dramatic, religios. În spectacolul lui Grigore Gonta Numele trandafirului după Umberto Eco, deliciile acelui spectator în fabula sînt cu mult diminuate față de cele ale presupusului lector în fabula. Și oricum, impresiile sînt dominate de figură centrală a lui Radu Beligan. aventură este mult prea epica, narativa și prea puțin dramatică, teatrală.
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
sobru al costumelor călugărești de diferite ordine. Muzica lui Anton Suteu amplifica fiorul dramatic, religios. În spectacolul lui Grigore Gonta Numele trandafirului după Umberto Eco, deliciile acelui spectator în fabula sînt cu mult diminuate față de cele ale presupusului lector în fabula. Și oricum, impresiile sînt dominate de figură centrală a lui Radu Beligan. aventură este mult prea epica, narativa și prea puțin dramatică, teatrală.
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
amintit, indiscutabil unul dintre cele mai frumoase din volum. în primul rînd trebuie remarcată abilitatea cu care criticul ne face să descoperim textul puțin cîte puțin, pe măsură ce îl demontează și ne arată cum funcționează. Revin frecvent termeni destul de tehnici (subiect, fabulă, discurs), se vorbește din nou despre autorul real și autorul model (ca pură strategie discursivă), despre ecartul dintre realitate și iluzie sau mai exact despre fractura dintre cele două universuri, care le străbate și le confundă ș.a.m.d. Memorabilă
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]