2,704 matches
-
așa tot timpul. Nici eu nu știam de ce. Voiam ca neapărat el să înceapă primul. Cred că s-au scurs așa vreo douăzeci de minute. Subit, m-a fulgerat un gând: dar dacă nu-i Rogojin, dacă-i doar o fantasmă? Nici de când sunt bolnav, nici înainte, n-am mai avut vreodată năluciri; dar întotdeauna mi s-a părut, încă de pe când eram mic, și chiar acum, adică de puțin timp, că, dacă aș vedea chiar și o singură dată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest repede studiu asupra bugetului prezentat Camerii pe 1881 - 82, dorim ca onor. comisiune bugetară să nu se lase a se amăgi de mirajul excedentelor și echilibrărilor iluzorii, ci mai bine, aruncând o privire în trecut, să se sperie de fantasmele deficitelor reale. București, 30 ianuarie 1881 [7 februarie 1881] PROIECTUL D-LUI CONTA ASUPRA INSTRUCȚIUNII [1] În materie de legiferare asupra învățămîntului public sunt din norocire unele părți esențiale în privința cărora nu poate fi vorba și nu trebuie să fie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-ului rămâne, în fond, același poet fantezist, descoperind cu o febrilă emoție spectacolul sărbătoresc al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate în linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, în construcții mereu surprinzătoare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cursul evenimentelor petrecute în realitate. În poemul lui Voronca, motivul călătoriei-evaziune, dominat de o puternică aspirație de depășire a conștiinței alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu râvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curând generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă într-un spațiu fără frontiere, în virtutea unei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care simulacrele postmoderne îl refuză, așa cum îl refuzau epigonii vizați de Eminescu. Povestea fără arheu este vorbă goală și rece. Epigonii ucid povestea. De aceea, chiar dacă modești, înaintașii sunt prețuiți, deoarece ei credeau în scrisul lor precum Shakespeare credea în fantasmele sale, așa cum zice în celebra scrisoare către Iacob Negruzzi, care însoțea poema Epigonii. Te miri cât de aproape sunt postmodernii de transmodernismul lui Eminescu și totuși cât de departe. Poetul nu împărtășea nici orgoliul eurocentric al occidentalilor, fiind deschis către
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În viziunea lui Platon, adevărul (alétheia) e repetiție pură a ideii (eidos), pe când rememorarea întunecă idea în Lethe. Altfel zis, e o repetiție moartă, tautologică, rea. Dumnezeu face patul (ca eidos), pe când tâmplarul e demiurgul patului, iar pictorul patului execută fantasma, o copie a copiei, un simulacru. Simulacrul, deci, nu repetă patul, căci autorul lui nu-i demiurg, ci pictor. Scriitura, așadar, este un fard care disimulează mortul sub aparența viului: "Pharmakon-ul introduce și adăpostește moartea. El compune chipul agreabil al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de filosoful francez diseminare. În viziunea lui Platon, semințele fertile sunt cele care replică eidos-ul ca alétheia, iar semințele diseminatoare sunt cele ale simulacrelor de felul picturii. Așadar, tâmplarul-demiurg, e fidel eidos-ului de pat și pictorul mim e producător de fantasmă a patului. Semințele tari sunt ale agricultorului producător de grâu, pe când semințele slabe sunt ale grădinarului producător de flori, bune doar pentru contemplație, fiind, însă, semințe moarte, în alt sens. Comparația se extinde la substanța seminală destinată fecundării femeii și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vreme, prostituați, stâlpi de cafenele pariziene care se-ntorc să fericească norodul cu chipul lor isteț de oaie creață. În poezie, este vidul din cuvintele ce din coadă or să sune. În acest mod percepe Eminescu epigonismul. După opinia lui, fantasma pictorului, ca și a poetului, nu este condamnată la diseminare decât atunci când e fără arheu, când răceala reflecțiunii copleșește fantazia. În scrisoarea către Iacob Negruzzi (însoțitoare a poemei Epigonii, Viena 5/17 iunie 1870), spune: "Numai drept vorbind, mama imaginilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este unic, cu o identitate inconfundabilă. În artă, epigonismul e pierdere fără regăsire și potențare a identității persoanei, ca într-un carnaval la sfârșitul căruia individul rămâne pe față cu masca, nemairevenind la propria personalitate. Arta e mai mult decât fantasmă, mai mult decât jocul de măști. Revin la exemplul shakespearian dat de Eminescu: "Predecesorii noștri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale, îndată însă ce conștiința vede că imaginile nu sunt decât un joc, atunci, după părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
căruia individul rămâne pe față cu masca, nemairevenind la propria personalitate. Arta e mai mult decât fantasmă, mai mult decât jocul de măști. Revin la exemplul shakespearian dat de Eminescu: "Predecesorii noștri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale, îndată însă ce conștiința vede că imaginile nu sunt decât un joc, atunci, după părerea mea, se naște neîncrederea sceptică în propriile sale creațiuni". Eminescu, așadar, are previziunea postmodernității în ecuația epigonism-joc, la care nu poate adera. Interpretarea derridaiană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
putea să știm sigur care era opțiunea lui și care a lui Socrate. Creștinul are cheia în credință, ca regăsire a lumen-ului în lume. Aceasta e și opțiunea lui Eminescu. Postmodernul, însă, care nu mai crede ca Shakespeare în fantasmele sale, având doar conștiința jocului, trebuie să găsească un sprijin în echivocul diferenței. Întrucât Tatăl dispare și cu el modelul, artistul nu mai are ce imita, încât "Nu există imitație. Mimul nu imită nimic. Și, mai întâi de toate, el
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al romantismului și al umanismului secular; 3)abolirea sistemelor politico-economice: socialism, comunism, capitalism; 4)sfârșitul formelor artistice moderne. Cu siguranță, unele dintre aceste "sfârșituri" aparțin postmodernismului, acelui sfârșit al istoriei prorocit de Francis Fukuyama, care și-a abandonat destul de repede fantasmele. În viziunea mea, transmodernismul are alte dimensiuni, deși unele dintre ele se regăsesc și-n dibuirile lui Paul H. Ray, mult prea încrezător că societatea americană ar trebui să fie reperul absolut al transformărilor din lume. Cât privește frecvența termenului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și literatură propriu-zisă. Scriu aici și câțiva care își câștigaseră un loc important în epocă, precum Ion Pillat, V. Voiculescu, Radu Gyr, Emil Botta (cu cicluri reunite apoi în volumul Pe-o gură de rai), Dan Botta (fragmente din Comedia fantasmelor și din Alkestis), George Murnu, George Gregorian, Hortensia Papadat-Bengescu (cu un fragment din romanul Rădăcini), Ion Agârbiceanu, Victor Papilian, Ionel Teodoreanu, Sărmanul Klopștock, George Banea, Dan Petrașincu, Theodor Râșcanu, N. Pora, Georgeta Mircea Cancicov. Cu versuri mai colaborează asiduu Ștefan
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
imaginea celuilalt” la geografiile simbolice 43 Capitolul al II-lea Transilvania sub semnul Întrebărilor: dezbateri despre naționalism, istorie și identitate 51 Transilvania federală: o frumoasă iluzie 52 Universitatea clujeană și naționalismul 62 Nordul și sudul patriilor imaginare 67 Revoluția ca fantasmă a schimbării 70 Capitolul al III-lea Teme de fond În istoria Transilvaniei moderne: patria, Europa, revoluția, sărbătoarea 73 Construirea ideii de patrie la românii ardeleni 74 Imaginea Europei la românii ardeleni 79 De ce au făcut țăranii români revoluție? 86
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și de la Triest până la Anvers... În timp ce astăzi așteaptă să fie reprimiți Între hotarele Europei! Să nu idealizăm? Firește! Și eu mă străduiesc să fac acest lucru, atunci când analizez În mod critic - Într-un capitol al acestei cărți - manipularea ideologică a fantasmei Europei Centrale. Să nu ignorăm nici pasivul acestei perioade, care include, de exemplu, naționalismul oficial promovat de-a lungul celor 51 de ani ai regimului dualist. Mi se pare corect. Dar să nu neglijăm nici partea plină a paharului, care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Până atunci Însă, va trebui să mai curgă multă apă pe Dunărea care Îi desparte, În mod irevocabil, pe Înțelepții acestor două triburi ciudate, aruncându-i pe unii În „nordul”, iar pe alții În „sudul” patriilor lor imaginare. Revoluția ca fantasmă a schimbării Toată lumea este de acord că revoluția de la 1848 constituie un moment crucial În istoria Transilvaniei, atât din perspectiva celor care au trăit-o, cât și a posterității care a transformat-o În legendă. Putem verifica adevărul acestei afirmații
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
schimb, erau considerate frumoase, fiind comparate adeseori, În privința grației și chiar a manierelor, cu doamnele din Înalta societate britanică. Maria Todorova pune acest lucru pe seama a doi factori. În primul rând, este vorba, pur și simplu, de subiectivitatea masculină, de fantasmele sexuale ale tinerilor călători, impresionați de exotismul prezențelor feminine Întâlnite În cale. În al doilea rând, crede cercetătoarea bulgară, avem de-a face cu reflexul unei atitudini de clasă. Englezii le reproșează grecilor tocmai „absența ideii de gentleman”, lipsa manierelor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de frumusețea deosebită a româncelor. Pe de o parte, aprecierile lor pot fi puse, pur și simplu, pe seama interesului sexual masculin, generat uneori de formele care se Întrezăreau pe sub cămășile țărăncilor, alteori de un simplu gest sau o privire fugară. Fantasmele călătorilor erau stimulate, În plus, de exotismul și misterul relaționate cu feminitatea Îndepărtată, orientală. Pentru a atrage atenția cititorilor, relatările de călătorie ale vremii vehiculau În mod deliberat imagini senzuale care nu Își puteau găsi un adăpost onorabil În alte
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ce pare că i se cuvine, bovaricul năzuiește să depășească limita ce i se cuvine pentru a atinge o limită care îi e inaccesibilă. Bovarismul este o boală de resurse provocată de o limită de atins care joacă rol de fantasmă. Bovaricul nu are resurse spre a se depăși înspre locul năzuinței sale. Tocmai lipsa resurselor determină faptul că limita vizată nu i se cuvine. „Vina“ ratatului este că nu face saltul creditat, deși ar avea resurse să-l facă; a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dialectica care leagă subiectul de niște situații, social elaborate. Stadiul oglinzii este perceput, deci, în cadrul experienței psihanalitice, "ca formator al funcției subiectului". Metafora oglinzii reușește să descrie ceea ce Henry Corbin numește Mundus Imaginalis. Ceea ce vedem în oglindă nu este nici fantasmă, nici ființa cuiva. Imaginea nu corespunde mereu ființei noastre concrete, ci ea depinde realmente de apariția noastră. Mundus Imaginalis este un plan de reflexie între lumea spiritului și cea a materiei. În spațiul său, aceste coordonate se află în contiguitate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cer, ea exercită asupra inițiaților un efect emoțional. Dansul său se pierde în alternanța apariției și dispariției, apropiatului și îndepărtatului, plecării și întoarcerii. Coregrafia rituală se folosește de instabilitatea formelor: apariția este abia zărită, ca o halucinație, chiar ca o fantasmă. Experiența adeptului nu este niciodată numai vizuală; ea este de natură entuziastă: dansează, cântă, strigă, interpelează pe zeu sau îi răspunde acestuia. Această punere în scenă a elementului abia vizibil când spiritele preeriei coboară în sat și când granițele dintre
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
totodată. Practic, talentului înnăscut i-au trebuit șapte decenii până când să izbucnească năvalnic ca o apă de munte și este de așteptat ca acest miraculos izvor să continue irigarea imaginației autoarei și bucuriile noastre pline de nostalgia trecutului aureolat de fantasmele visului” (Valentin Ciucă, critic de artă - Flacăra Iașului, 8 ianuarie 2007) Zuzan Iosif 1932 1989 Pictor Născut în anul 1932, în localitatea Reghin, jud. Mureș. Studii: Zugrav și lăcătuș mecanic Debut artistic - 1967 Bibliografie și reprezentare grafică: Arta plastică de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
ca întregul Palermo. Și unde altundeva ar putea sta mai bine îngrămădite trăsurile cu cai decât în Quattro Canti? De aici poți să alegi dacă te îndrepți către Vucciria și... confuzia ei în nord, spre Capo, cu gândul la vreo fantasmă, în vest, spre La Kalsa, vechiul cartier arab, la est, sau în Albergheria, către Pallazo Reale, la sud. Dar e prânz și cum nimeni nu se înghesuie la plimbare, caii se odihnesc. Unul bea dintr-o găleată de plastic apa
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
scenariile diversiunii / 133 13. Terorismul românesc - o altă problemă insolubilă? / 138 14. Unde au dispărut teroriștii români? / 140 Magia în acțiune: un neamț lutheran este ales Președinte al României / 143 1. Figura specială a ,,neamțului lutheran" / 143 2. Magia manipulării fantasmelor - cheia succesului lui Klaus Iohannis? / 145 Manipularea politică și religioasă a sacrului. Cazul Charlie Hebdo / 151 1. Filmul iranian despre viața Profetului Mohamed / 151 2. Despre interdicția reprezentării Profetului Mohamed / 152 3. Musulmanii din Franța. Probleme spirituale și sociale actuale
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Magia în acțiune: un neamț lutheran este ales președinte al României este un text mai special, original și provocator, în care încerc să explic succesul neașteptat din campania prezidențială din 2014 a actualului președinte Klaus Johannis prin jocul magic al fantasmelor manipulate în spațiul virtual. Este o aplicație la zi a teoriei lui Ioan Petru Culianu privind manipularea prin jocul subtil al fantasmelor și reprezentărilor mentale. Prima parte a lui a apărut în revista Timpul (noiembrie, 2014), iar partea a doua
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]