2,528 matches
-
de substanță și de calități sunt comediile în trei acte, Bunicul (1913), Cuceritorul (1914), și cele într-un act, Mătușă-mea (1914), Boier Buflea (1916), Rândunica (1917), Vălul de pe ochi (1918), Femeia și telefonul (1929). Un reviriment cunoaște autorul cu farsa Încurcă-lume (1929), jucată mulți ani în București și în marile orașe din țară și preluată de teatre din Viena, Zagreb, Atena, Varșovia. Succesul comediei bufe Unchiul lui Noață (1936, cu Grigore Vasiliu-Birlic în rolul principal) îi alină zilele din urmă
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
o practică în schițele lui „anapoda” din Eu sau frate-meu?!... (1929) și Două și-un cățel... (1933) este aceea a unui umor sec (de influență americană, s-a zis), bazat pe gaguri trăsnite și alte ciudățenii. E, în aceste farse de un insolit cam tras de păr, un burlesc de brambureli, cu tumbe în neverosimil, în fantastic și în macabru. Nici urmă de implicație afectivă în reacțiile unor antieroi ce sălășluiesc, pândiți de halucinația dedublării, într-un univers al arbitrarului
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
cum ar fi Baladă carpatină, cu înfloriturile și insuportabilele lui afectări, face lectura indigestă. Recursul la psihologic (Sfârșitul lui Moțoc ș.a.) și amprenta etică (Acolo, în Deltă ș.a.) sunt constante ale acestei dramaturgii, tentată și de mitologic (La revedere, Nausicaa). Farsele (Din năzdrăvăniile lui Păcală) ratează chiar și pitorescul de limbaj. Seve de rusticitate pulsează în volumul liric de debut, Exod (1933), animând un peisaj evocat, în duhul lui I. Pillat, cu atotstăpânitoare melancolie. Zarea tremurătoare este aceea a ținutului natal
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
care le-a semnat sunt, de fapt, montaje dramatice sau dramatizări (O seară la „Union”, Altă seară la „Union”, Momente, după schițele lui Caragiale, Lența, după o nuvelă de Francisc Munteanu). I se datorează peste o sută de localizări (comedii, farse, vodeviluri, satire), cu precădere din dramaturgia franceză și, mai rar, din aceea germană, cele mai multe făcute în asociere cu Tudor Mușatescu. Ușurătatea unor scrieri preluate din repertoriul bulevardier parizian este compensată, într-o măsură, de simțul teatral - strâns legat de acela
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
în tonuri surâzătoare, să reînvie o epocă pe care o cunoaște bine. Târgurile de provincie, unde peregrinează trupe de actori, sunt cadrul predilect al evocării, ispitită, cu un pronunțat gust al picanteriei, să promoveze vorba de duh și momentele de farsă. „Schițele” și „povestirile” acestea sunt, ca structură, mici scenete, dialogul fiind procedeul care îi stă lui A. cel mai la indemână. A și dramatizat, în 1952, Momente de Caragiale, autorul său preferat. SCRIERI: Caragiale în timpul nostru, București, 1962; Un comediant
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
ale discursului „obiectiv” al medicului psihiatru și al aceluia „subiectiv” al pacientului, stranietatea, caracterul de nepătruns din punct de vedere rațional al sinuciderii: internat într-un spital de boli nervoase în urma unei false tentative de a-și curma viața - o farsă menită, în opinia sa, să-i acorde un răgaz de liniște după ani de muncă istovitoare într-o uzină -, inginerul Ducu Câmpeanu sfârșește prin a se sinucide cu adevărat. Remarcabilă este, din perspectiva construcției formale a operei, abilitatea dramaturgului de
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
153-196. Alain Badiou et alii, Qu'est-ce qu'un peuple, Paris, La Fabrique éditions, 2013. Anghelescu, Mircea, Echilibrul între antiteze. Heliade - o biografie, Univers Enciclopedic, București, 2001. Anghelescu, Mircea, Literatură și biografie, Universal Dalsi, București, 2005. Anghelescu, Mircea, Mistificțiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte mistificații în literatură, Compania, București, 2008. Anghelescu, Mircea, "The New Biographism", Dacoromania litteraria, vol. I (2014), pp. 13-18. Anghelescu, Mircea, Lâna de aur. Călătorii și călătoriile în literatura română, Cartea Românească, București, 2015. Auerbach, Erich
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și mai bine însemnată pe țărmul stâng al Oltului, apucă de la Izlaz" (pp. 108-109) etc. 12 A. Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, Tipografia Națională a lui Ștefan Rasidescu, București, 1862, p. VI. 13 Mircea Anghelescu, Mistificțiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte mistificații în literatură, Compania, București, 2008. Din foarte bogata bibliografie occidentală a problemei trimit la sinteza recentă a lui Jacques Finné, Des mystifications littéraires, José Corti, Paris, 2010 și la eseul lui Judith Schlanger deja
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
deoarece polonezii „care erau cu oastea la margine de pază", prădând localitățile l- au făcut, drept replică, în 1534 să întreprindă astfel de acțiuni și moldovenii în Polonia. Spun cărțile, din Vaslui, în 1537 Petru Rareș avea să facă „o farsă atacului combinat al polonezilor din nord, al tătarilor din răsărit și al turcilor". Și pentru Ștefan Vodă Lăcustă, Vasluiul a fost locul de unde acesta a supravegheat acțiunile din anul 1540 a lui Petru Rareș la Poartă, unde încerca să-și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
of Being Found, Delta Trade Paperbacks, 1999, care ilustrează căutarea memoriei și multiplele dimensiuni ale definirii "home"-ului pentru odiseea unei fiice adoptive. 197 Una dintre acestea este Odysseus und Frauen: Eine heitere Dichtung, de Horst Wolfram Geissler (1948), ultima farsă în care autorul se străduiește să găsească un sens erotic, jos, în fiecare incident. Întoarcerea sa în Itaca este motivată de o scădere a energiei sale sexuale. 198 "Amintirea crimei lui Argos, al cărei cânt era încă ascultat, îl făcu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
textes", în Revues des sciences humaines, nr. 167, pp. 366-377. 272 Claude Leroy, op. cit., p. 367. 273 Idem, p. 370. 274 Desigur prostituția este figura artei de a scrie și "metafora teatrală antrenează pe povestitor spre casele închise" case de farse și jocuri, scrie Claude Leroy. 275 "Pentru a domestici ( și a face să treacă) împlinirea fatală a povestirii pe care o va marca întoarcerea victorioasă a stereotipului, Mandiargues ordonează un text dandy a cărei paradă evită confruntarea frontală, creând niște
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sfârșitul lunii iunie 1950, a izbucnit războiul din Coreea, tonul antioccidental al propagandei comuniste de la București a crescut, iar justiția „populară” (în speță Tribunalul Militar București) a instrumentat între 28 și 30 iunie 1950 „procesul grupului de spioni și trădători”, farsă judiciară ce implica Nunțiatura și în urma căreia reprezentanții diplomației pontificale (internunțiul Gerald Patrick O’Hara, secretarul John C. Kirk și Guido del Mestri, auditor) au fost siliți să părăsească România, la 7 iulie. Deși diplomații Sfântului Scaun erau deja expulzați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Este însă doar o ipoteză, deoarece de multe ori regimul comunist a grupat în aceleași loturi de acuzați, fără vreo logică (poate doar logica terorii), personalități dintre cele mai diferite și care, uneori, nici nu s-au cunoscut înainte de proces. Farsa judiciară intentată grupului Augustin Pacha s-a încheiat cu condamnări la pedepse cuprinse între 10 ani de temniță grea și muncă silnică pe viață, astfel că, în anul 1951, întreaga ierarhie catolică (latină și greco-catolică) recunoscută de Vatican era decapitată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în jafuri și prăzi, au fost pe aici, ca și când ar fi fost o destinație necesară și au lăsat urme, obiceiuri, credințe, arhitectură, gene. E o țară care a fost când mare, când mică, când virtual inexistentă"326. Totul e o farsă în Slaka: dictatorul și acoliții lui, sloganele și lozincile, poliția politică, propaganda, limba de lemn, întunericul, mizeria, urmărirea străinilor etc. Așa cum observă Lidia Vianu, "Malcolm Bradbury este prea ocupat să-și bată joc de comunism încât uită complet tragedia umană
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
similară a fost declanșată la începutul anului 2004, când tema a fost în același fel instrumentată, iar temerile s-au dovedit neîntemeiate, pentru că imaginea „apocaliptică” a muncitorilor est-europeni care „dărâmă toate standardele de civilizație” din statele UE este o enormă farsă. România nu reprezintă nici un pericol, din nici un punct de vedere. Previziunile noastre statistice sunt descurajante pentru cei care se așteaptă ca România să fie foarte prezentă pe piața de muncă insulară. În 2005, numărul total al vizelor de muncă acordate
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ei, scenă prezentă și în trailer). Dincolo de această excepție, lung metrajul e o reușită cinematografică. Nu se poate spune același lucru, mai degrabă contrariul, despre filmul precedent al fraților Coen, Dragostea costă, care tocmai a fost relansat pe casetă video. Farsă matrimonială, poveste de dragoste antiromantică, oricum i s-ar spune, nu convinge sub nici una dintre denumiri. De ce? După știința mea, frații Coen n-au mai încercat niciodată să pună în scenă procesul de îndrăgostire a două personaje, ironia lor e
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
scurte, partea șaizeciștilor este echilibrată semnificativ de scriitorii din generațiile imediat următoare. Valentina Tăzlăuanu reține cinci piese de teatru: una de Aureliu Busuioc exploatând un pretext istoric, la modă în anii '60-'70, o ,tragedie națională" de Val Butnaru, o ,farsă tragică" de Constantin Cheianu, o piesă postdecembristă de Nicolae Negru și una tot recentă, postmodernă, de Dumitru Crudu. Aici selecția merge clar spre scriitorii mai tineri, singura excepție fiind șaizecistul Aureliu Busuioc, și spre perioada ultimelor două decenii. Foarte puțin
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
Țipând neostenit:// Unde-ți sunt meritele, domnule radof?" Există nebunie și luciditate ( "Pe coli de amurg, poleit de argint,/ Desenat ca un rege,/ Ca masca domnului Lear/ În dogoare;// Sub sabale și neguri,/ Voi cădea în genunchi,/ Într-o ultimă farsă tulburătoare." Clown ) Se-mpăunează iarăși/ Cu proze lungi poeții". Pentru domnul Radof poezia este mai presus de real dar nu ruptă de el. Ea trebuie să fie un semn, un topos, amprenta unei stări metafizice ( " Din supa stelară/ A căii
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
microbist și curvar, nevastă-mea, rea, incultă și avară; soțul ei din familie compromisă - un violator de octogenare, doi hoți de buzunare și o soră cam prostituată..." Hotărârea? Refacerea vieții, căsătorie urmată la trei săptămâni de divorț. Episod dintr-o farsă fără sfârșit. În care se cuprinde și "Concediul unui sentimental ratat", o satiră a sloganurilor populiste și patriotarde, dar și a năravurilor și moravurilor recente de pe litoral și nu numai: "sfoara căreia în limbaj comercial i se spune bikini", celularizarea
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
preface. Și totuși, vorba lui Unamuno, Sancho se contagiază de mirajul quijotesc: se visează și se vrea guvernator al vreunei insule. Iarăși personal, cred că, din alt punct de vedere a sistemic a episodul cu insula Barataria nu este o farsă rizibila decât în aparență; în susbstantă, prin sfaturile lui Don Quijote și judecățile lui Sancho, este exemplar, paradigmatic. Guvernarea scutierului e o alternativă diamantina la un sistem de fier. Nu este o ficțiune, ci o versiune paralelă cu realitatea. Atrăgând în
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
preschimba în coșmar. Efectul e, ca-ntr-o dublă catastrofă, dispariția tragediei în locul căreia se instituie, omnipotent, simțămîntul absurdului. Conștiința omului se izbește de situația-limită a unei devalorizări, în cîmpul căreia nu se poate socoti decît înșelat, erou al unei farse într-o lume pe care autorul Ciumei o resimțea drept teatrală, pirandellian populată de personaje în căutarea unui autor ce întîrzie a-și face apariția. Orice trăire e, în felul acesta, relativizata, pierzîndu-și dreptul la imanenta. De unde fixarea în umorul
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
teorie a dimensiunii carnavalești în arta postmodernă. Dar, pe de altă parte, dacă încercăm, așa cum face Docker, să actualizam noțiunea de carnaval, ne vom găsi foarte curând față în față cu genuri populare cum ar fi melodrama, soap opera sau farsă. Acestea dezvăluie existența unui anume substrat teatral, cu tonuri evident melodramatice, aflat la baza culturii de masă, de orice tip ar fi aceasta. Și, continuăm noi, daca admitem ideea că postmodernismul este timpul în care cultură de masă se instituționalizează
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
este mai versat în acțiunile sale și mai puțin inocent, controlează perfect timpii planurilor și ai strategiilor. Mihaela Teleoacă în Amelie, soția lui, nu mai este aeriană, naivă și iubitoare. Nu. Aici este pragmatică, cool, lucidă, un orchestrator priceput al farselor și al suspansului, dispusă să treacă peste infidelități pentru strălucirea numelui și a toaletelor. în distribuție se întîlnesc actori ai Teatrului de Comedie și din vechea gardă. Ion Lucian este impecabil în Iorgu Langada, un personaj care îi vine mănușă
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
de funcționare, complăcîndu-se, inerțial, într-o tranziție perpetuă, asemenea calități reprezintă un lucru extrem de rar și, ca atare nu pot trece neobservate. Jocul de cuvinte din titlu (Mass-comedia), ne trimite cu gîndul la situații, scene și moravuri de bîlci, de farsă, de carnaval, sintetizează, într-un cuvînt, starea de fapt din presa și societatea românească actuală. Ingenioasă mi se pare mai cu seamă ideea autorului de a așeza în fruntea fiecărui capitol "cîte o vorbă din Caragiale" (Noi și-ai noștri
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
confeti, serpentine, umbrele, umbrele de ploaie, obiecte de emis sunete, etc. Nu sunt clasificate, la această poziție subiectele de dimensiuni mari, susceptibile să folosească la decorarea locurilor de cult sub forma statuetelor, statuilor și obiectelor similare. B) Articolele de magie, farse și articolele surpriză de toate felurile; pulberi de strănutat, bomboane capcană, inele de apă, pulberi lacrimogene, cochilii surpriză sau flori japoneze etc. Sunt de asemenea cuprinse aici articolele și materialele special concepute pentru executarea numerelor de prestidigitație, cum ar fi
ANEXĂ nr. 95 din 5 ianuarie 2000 JUCARII, JOCURI, ARTICOLE PENTRU DIVERTISMENT SAU PENTRU SPORT; PARTI ŞI ACCESORII ALE ACESTORA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/166823_a_168152]