73,127 matches
-
care a încetat, demult, să fie basm. Oricum, recunoașterea finală a lui Harap Alb nu e o anagnorisis, căci ce-i pasă unei curți și lumi întregi dacă o fi el sau altul?! Iar "răsplata" este, și ea, pe măsură. Fata Împăratului Roș i se potrivește, într-adevăr. E un personaj la fel ca el de echivoc. Poate de aceea ea îl și salvează. De mai multe ori, nu doar atunci cînd îl învie. V-ați întrebat ce îi șoptește ea
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
flateze! - și de a decapita un șir de pretendenți tîmpiți, care își merită soarta, din moment ce nu știu nici măcar că, pentru a-ți permite luxul să alungi, cu o năframă, o albină ce te bîzîie, trebuie să fii din os domnesc. Fata Împăratului cel Roșu, precum soarele la răsărit sau la apus, nu e nicidecum învinsă. Pur și simplu, vrea să părăsească gineceul. Vrea un rol activ și-l va avea. Partenerul jocurilor ei periculoase fi-va, de acum încolo, Harap-Alb. Iar
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
eșecuri și te face să joci așa cum cîntă Spînul. Nu știe sau, poate, nu vrea să știe. S-ar putea ca el s-o fi trimis pe Sfînta Duminică, care declanșează și rezolvă întîmplările și e astfel soră bună cu fata Împăratului Roș. Rămîne Spînul însuși. Ca și Iago, un învingător pînă la capăt. Impostura e mai tare decît moartea. Mai sînt apoi cele trei fete ale lui Verde Împărat. Bune și prostuțe, dat fiind că nici una nu a fost pețită
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
trimis pe Sfînta Duminică, care declanșează și rezolvă întîmplările și e astfel soră bună cu fata Împăratului Roș. Rămîne Spînul însuși. Ca și Iago, un învingător pînă la capăt. Impostura e mai tare decît moartea. Mai sînt apoi cele trei fete ale lui Verde Împărat. Bune și prostuțe, dat fiind că nici una nu a fost pețită. Căci mulți împărați și crai înadins se duc la curtea Împăratului cel Verde, pentru a vedea colecția de geme pe care le pierde cerbul, cînd
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
fost pețită. Căci mulți împărați și crai înadins se duc la curtea Împăratului cel Verde, pentru a vedea colecția de geme pe care le pierde cerbul, cînd se scutură, la șapte ani odată. Dar nici unul nu-i pețește vreuna din fete. Poate tocmai pentru că sînt bune și miloase și deloc duplicitare. Și așa cum văd prin jocul și prin deghizarea Spînului, cu clarviziunea lor îi sperie și pe eventualii pretendenți. Poate, dimpotrivă, fiindcă nu știu să-și atragă pețitorii, propunîndu-le un joc
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
și mai întâi frecându-le bine una de alta sbură drept spre ele. Ea se lăsă pe mâna unei copilițe și o pișcă, făcând-o să țipe. Văzând-o, aceasta întoarse palma, o așeză în căușul ei, rostind ca toate fetele: Gărgăriță, Riță, unde oi sbura, acolo m-oi mărita. Zicând aceasta, o aruncă în sus, iar gărgărița își luă sborul prin văzduh. Și sbură astfel peste pădurea verde și umbroasă, peste apele râulețului limpede ce o străbătea și în care
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
nu mai sburase atât de departe. Dacă înfruntase, fără teamă, și o ploicică... Într-o holdă de grâu alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Lângă un pârâiaș, văzu un cârd de gâște păzit de o fată săracă, numai zdrențe, cu părul bălai, încâlcit. Uitându-se la făptura sărmană, o duioșie o cuprinse. Frecându-și cu putere elitrele una de alta, zise și ea: Cerule iubite, fă să se mărite!... Rița tocmai aterizase pe o floare de
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
lângă ea și care se recomandase cuviincios: Amfilofia. Venea de la piață. Cumpărase puțin nectar, ouă de furnici și un aparat de radio japonez cam cât un bob de mei. Amfilofia, mai umblată, o puse la curent numaidecât pe Rița. Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fiica împăratului Roșu și că nevastă-sa, murind, se însurase cu o viperă de muiere ce o prigonea pe fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
bob de mei. Amfilofia, mai umblată, o puse la curent numaidecât pe Rița. Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fiica împăratului Roșu și că nevastă-sa, murind, se însurase cu o viperă de muiere ce o prigonea pe fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
se însurase cu o viperă de muiere ce o prigonea pe fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai dacă
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi țipă: Cerule iubite, fă să se mărite! Da' fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la Palatul împăratului de Verde, unde băiatul acela tot
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi țipă: Cerule iubite, fă să se mărite! Da' fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la Palatul împăratului de Verde, unde băiatul acela tot citea de zor cartea de care zicea Amfilofia... Sburând din încăpere în încăpere
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
cu omenetul..." Ti! Se mira Doica, ținând în poală ghergheful. Așa ceva nu mai pomenise. Dar culmea era alta. Culmea era că se împlinise profeția pe care i-o făcuse o ghicitoare țigancă, mai de mult, și care îi spusese că fata pe care o alăptase ea, pe Magdalena adică, și pe care mama vitregă cea vrăjmașe, o izgonise, își va veni în firea ei și se va mărita cu un fecior de împărat abia când - și acestea fuseseră singurele ei cuvinte
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
degetului ei osos și rosti anevoie ducând cealaltă mână la inimă: Necuvântătoarea i-a cuvântat!... Prin mintea bătrânei trecură fulgerător și vorbele pe care i le adresase atunci țiganca și cum să facă ea să-și scape de la blestem scumpa fată. ,,Coană Marioaro - zicea țiganca, fiindcă așa îi spunea țiganca doicii - fii mata bună și când oi afla că băiatul împăratului de Verde a termenat cărticica aia, du-te la dumnealui și vezi dacă a termenat-o de tot, și dacă a
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
băiatul împăratului de Verde a termenat cărticica aia, du-te la dumnealui și vezi dacă a termenat-o de tot, și dacă a termenat-o cum scrie în gîcitoare, ia-l de mână frumos și du-l pe cărarea aia taman până la fata aia surdă și mută și în zdrențe, de păzește gâștele. Și p-ormă, vedem noi... Și cum îl ții dumneata de mână pe împărățel, nu uita să-i tot zici mereu că-l duci la mireasa sortită să fie a
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
fie a lui. Și-o pui pe gărgărița aia să sboare înaintea voastră, că ea știe cel mai bine calea ce duce într-acolo... Iar când gărgărița o ajunge acolo unde trebe, ea o să se așeze pe obrazul drept al fetei, sub urechiușă și o să aștepte acolo. Și când sosești mătăluță cu împărățelul de mână, să-i zici să-și scoată inelul ăla al lui... na! cum îi zice?... sâgilu și să-l ajuți să vâre inelușul pe arătătorul mâinii drepte
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
urechiușă și o să aștepte acolo. Și când sosești mătăluță cu împărățelul de mână, să-i zici să-și scoată inelul ăla al lui... na! cum îi zice?... sâgilu și să-l ajuți să vâre inelușul pe arătătorul mâinii drepte a fetei, și să vezi, atuncea, coană Marioaro, minunăția, minunățiilor! Toate se petrecură întocmai precum zise ghicitoarea... Era a doua zi la amiază. Un soare strălucitor scălda câmpia. Râulețul scânteia prin mijlocul pădurii. Tânărul împărățel sosi la fața locului ținut de mână
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
la fața locului ținut de mână de doică și cu Rița în față care rosti tare: Cerule iubite, fă să se mărite!... Misiune, cu avânt îndeplinită. Cel mai mult, băiatului de Verde îi plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc pe degetul viitoarei mirese, iar ea se preschimbă numaidecât într-o prințesă cu păr bălai, strălucitor. Atât, că soarele, o clipă, păli... Fusese ca o mică
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
își simte poșeta pipăită de niște mîini străine. Dacă ar fi intuit ce urmează, ar fi abandonat-o cu tot cu acte și cu cei douăzeci și cinci de mii de lei pe care îi avea. Instinctul de apărare funcționează înaintea oricăror alte scenarii. Fata își trage poșeta la piept, demascîndu-i pe hoți. Mai mult, înfuriindu-i la culme. În văzul tuturor, cei trei flăcăi de 17-18 ani (și nu țigani) se năpustesc ca niște fiare asupra tinerei. Cu pumni, cu picioare. Se ghemuiește încercînd
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
La fel procedează cu noi și dezinvoltele domnișoare de la buletinele ,,Meteo". Parcă le aud: ,,Ești bucureștean, să-ți iei azi umbrela, dacă vrei să nu te plouă". Mulțumesc pentru sfatul util, dar întreb: pe ce bază sunt tutuit? Zglobia Iulia, fata de la ProTv (cel mult treisprezece ani, după cât arată), pe ce bază mă tutuiește?
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
lui în mormântul lui Achile, o încânta pe D., care se pregătea să scrie un roman. Ea se întorcea liniștită acasă, pusă pe lucru, după ce pleca din casa ,,amiralului" cu hărțile maritime și cu teoriile lui năzdrăvane... D. este o fată inteligentă, complexată, nu știu din ce pricină, de unde o anumită gerontofilie... D. e și scrimeură, ia lecții de scrimă, fiind oarecum băiețoasă. Are și ea o idilă cu un băiat, student la Politehnică, pe care îl cheamă Costache. Se duc
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
mea: nu o capodoperă, la 38ș capodoperele se suportă greu, un film bunicel, confortabil, amabil, banal. Pe un canal era ceva s.f. E vobra de s.f-urile astea noi, cu androizi, capsule zburătoare, combinezoane care le fac pe tinerele fete să pară bărbați și pe junii necorupți să pară fetișcane, găuri negre din care se iese în alte zări și tot tacîmul. Din cale afară de higienic, filmul. Între alb și roz, decorul. Toate personajele, indiferent de sex, care, oricum, nu
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
dat quod non habet - nimeni nu poate da ce nu are. De unde, mult mai târziu, proverbele lumești, glumețe, parodiind dreptul roman, ca cel licențios: Faute de mieux, on couche avec sa femme; sau celălalt, la fel de ușuratec: Și cea mai frumoasă fată din lume, nu poate da decât ce are. Orice ar fi, literatura începe cu ziceri. Pe urmă, observația complicându-se, avem povestea, romanul. La Dreptul clasic constituit, cu maximele sale imposibil de contrazis, se poate anexa Narația bine condusă...
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
Același motiv - pereții de un verde agresiv - mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În care aș fi vrut să-mi regăsesc, o clipă, zbenguita copilărie. Nici o mirare: fosta "Carmen Sylva" se cheamă acum, se putea!, "Republicii", iar elegantul liceu de fete "Regina Maria" e fabrică de neglijeuri. Oscar Wilde: "...două țări despărțite de o limbă comună". De urmărit, în momentul ăsta incendiat de nenorocirea americană, trișeria dizgrațios-interesată a administrației criptocomuniste. Divulgînd strategia pasului mărunt și vătuit al pifanului cu petliță roșie
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]