177,792 matches
-
femeilor inspiră dezgust sau brutalitate; ele depind de una sau de cealaltă", ori "corpul femeii cere mutilarea și totuși nici o parte din el nu e excesivă". La care se adaugă replici seci de tipul: "Ea: Încă nu știi nimic despre femei". Răspunsul lui? Am nevoie de niște alcool". Iar ceea ce se face... Scene ultra-explicite de sex, unele originale, ce-i drept (Breillat găsește noi întrebuințări pentru ruj sau pentru un tampon), deliberat scabroase și grotești pentru a șoca. Acest scop e
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
fi original (compoziția picturală a cadrelor, aluziile la Oshima ori Pasolini etc.), invită mai degrabă repulsia spectatorului... Deși lungmetrajul se folosește de teorii feministe complicate (ca cea despre scopofilie a lui Irigaray), mesajul se reduce la un clișeu inept: sexualitatea femeilor ține de spirit, doar bărbații văd în ea un mijloc prin care-și pot exercita controlul asupra corpului feminin. Asta deduci din dialoguri și din acel voice-over pe care-l furnizează naratoarea; dar ceea ce vezi diferă: protagonista se folosește de
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
lipsi din această fiestă epistolară, ca în acest sublim tablou înmiresmat al Iașiului din care nu lipsește savurosul grăunte de mucegai, marca inconfundabilă Emil Brumaru: "De cîteva zile Iașul e năucit de tei. Un aer moale, dulce-amar, răbufnind fierbinte în jurul femeilor înhămate la propriul lor cur, îmi copleșește eminescian sufletul, mi-l face ca pe-o baltă lină-n unde leneșe, aproape uleioase de parfum" (p. 22). Pudibonderia epocii (ne aflăm, să nu uităm, în 1980) îi dă scriitorului dureri de
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
mai inteligent, vorbesc de acea inteligență artistică, deosebit de rară, imposibil de învățat" (p. 156). Poetul revoltat care militează neobosit pentru spunerea directă și care, la capătul unei agitate demonstrații, ajunge la concluzia că unui sublim sărut pe picior aplicat unei femei pierdute din Dostoievski i-ar fi fost de preferat, chiar și stilistic, un mai direct pupat "în pizdă" (vezi p. 100), fie și pentru simplul fapt că acela, mai mult decît piciorul, este la, o prostituată, locul ce trebuie absolvit
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
Ioana Bradea mi se pare a fi un minunat "eșantion" care să stîrnească pofta cititorului ca să-i urmărească, atent, rubrica: În ciuda premiselor, "Băgău" e o carte pe care feminismul n-ar putea-o recupera. E în ea atîta milă pentru femei și pentru bărbați deopotrivă, încît nu mai e loc pentru nici o ideologie. Ioana Bradea nu judecă lumea despre care scrie, nu o detestă. Energia personajului-narator se consumă pur și simplu în încrîncenarea de a trăi așa, de a nu aștepta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
singurătatea și naivitatea amanților romantici în cadrul naturii, nu pot totuși evada din încăperea prejudecăților culturale, nu se pot iubi dincolo de privirea adulților. Acțiunea piesei lui Debussy începe cînd Golaud o găsește pe misterioasa Mélisande pe marginea unei ape. Este o femeie fără trecut; mai bine zis, nu vrea să-l mărturisească. Dar în subiectiva punere în scenă, această nimfă nu se află în pădure, însă întinsă pe masa salonului, acoperită de un cearceaf ca un cadavru într-o sală de disecție
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
lui Cosmin. E Alin Dicu (nebunul iluminat) bântuind, alcoolizat, străzile și povestind cui vrea să asculte saga familiei sale. Un joc de tarot, o potriveală în cărți care dictează, într-o istorioară numai bună de revista Povestea Mea, viața unei femei și a fiului ei. Care suferă de complexul paternal - al dispariției premature a autorității tatălui. De aici dezordinea, haosul și pornirile mistice care-i marchează adolescența. Pentru ca, până la urmă, totul să se sfârșească cu bine - printr-o carieră de filozof-antropolog-scriitor
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
Adrian Lupu. Asta pot toți! Dar să pleci spre Galați în zori, cu un tren împuțit și rece, nu-i dă mîna oricui... În trenul acesta ultracivilizat, lumea se-ncinge la discuții iute după plecare. În stînga mea stau două femei. Se tatonează reciproc. Una ca să se năpustească cu întrebările, cealaltă, ca să vadă cui întoarce răspunsurile. Timp de trei ore cred că s-a spus tot. De ce a plecat fata în Suedia, fata e frumoasă, ce diferență e între ei, prăjituri
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
spus, e dureros, ați pus murături, e frig în Suedia. Mă uit pe geam. E cald, ultimele zile frumoase. Brăila, un oraș cu viață, un oraș cu povești și mistere, cu case superbe, luxoase, opulente - în unele se aud glasuri, femeia frumoasă ucisă de bărbatul gelos și îngropată în zidurile casei - un port la Dunăre care primește valurile palpitante sau monotone ale vieții. Dunărea, Severinul bunicii mele, exotic, cu turci și sîrbi pe la porți ca să-și vîndă acadelele sau Vegeta, mai
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
sau Vegeta, mai tîrziu, cu un amestec ciudat de limbi într-una singură, cîntată, țipată sau șoptită, cu feluri de mîncare amestecate și ele, pe care puțini știu să le mai gătească azi, cu un fel de tristețe în privirile femeilor, bărbaților... "Barca pe valuri plutește ușor Inima mea plînge de dor." Ca și la Brăila. Într-un oraș-port cineva pleacă și altcineva rămîne, într-un oraș port întotdeauna se nasc și se pierd iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
spinare, corsete la vedere, un chioșc, oglinzi, amor, vînzoleală, povești, Baal și tehnica cool a modernității, a pierzaniei și a degradării teribiliste, Oblomov și divanul lenei, costume spectaculoase care îmbracă ratarea, zeci de perne umflate în ritualurile dinamice ale unei femei simple, zgomotul pașilor pe butucii de lemn, leagănul seducției, grădina verde a speranței și viselor, apa purificatoare ce se revarsă din susurul fîntînei, Leonce și Lena care ies de sub cupola ce închide în ea iubiri, căutări, cinism, dansul păpușii și
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
cred că prozatorul ungar ar fi "uns cu toate alifiile modernismului" în textele pe care le-a scris pînă acum și care sunt în bună parte traduse în germană: Cartea lui Hrabal, Pe Dunăre în jos, Francisco da Pinta, O femeie, Harmonía Celestis, un copleșitor succes de librărie și în Germania, este saga familiei Esterházy, iar Ediție îmbunătățită este romanul complementar, consacrat tatălui, după ce autorul descoperă că părintele său a fost informator al securității comuniste. împreună cu Imre Kértesz, Péter Esterházy mai
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
care ofensează și o logică elementară. Acțiunea se petrece pe două planuri temporale care par legate, dar te convingi treptat de șubrezenia conexiunii. Primul e intervalul 1911 - 1916: prințul Andrei Morudzi 1 (Dan Bittman) duce o viață plină de cazinouri, femei și dueluri între Paris și București/moșia sa. În 1935, prințul Andrei Morudzi 2 (Sergiu Nicolaescu), îmbătrânit, dar nu complet cumințit, duce o viață aparent solitară: e vizitat de crema localității Moruzeni (baroana Frunzetti, văduvă, - consort, șeful de gară + consoartă
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
a făcut, l-a făcut crezând că e bine! Cât despre ceilalți actori, cei buni sunt reduși la statutul de sateliți ai protagonistului, interpretând personaje simplificate, construite sumar în jurul unei funcții. Totuși, apreciez rolul Danielei Nane, care joacă bine o femeie proastă (Carmen Ionescu) și chiar pe cel al Maiei Morgenstern (baroana Frunzetti) care reușește să-și infuzeze personajul, altminteri tragic prin iubirea neîmpărtășită, cu o doză de umor - ei îi aparțin cele două replici la care se râde. Cei doi
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
Ioana Moldovan, sunt inadecvați, în special ea, căreia ar fi trebuit să-i spună cineva că, de regulă, strigoii nu sunt zâmbitori până la exces. Egocentrismul nicolaescian viciază restul: bărbații îl consideră o enigmă la care meditează cu conștiinciozitate, în timp ce toate femeile îl adoră (iar Maia Morgenstern, făcându-i declarații, e chiar implauzibilă!), și câteva se sinucid după ce le părăsește. M-am liniștit însă când am aflat că personajul e opusul lui Sergiu Nicolaescu (care mai mărturisea cu candoare că până acum
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
am liniștit însă când am aflat că personajul e opusul lui Sergiu Nicolaescu (care mai mărturisea cu candoare că până acum s-a jucat doar pe sine), care tratează complet diferit membrele sexului frumos, totul sublimat în afirmația "oricare din femeile pe care le-am iubit și astăzi dacă le-aș chema ar veni înapoi!". Vizual vorbind, filmul stă ceva mai bine, deși rasolul dat la filmări, care-au avut loc în patruzeci-și-nouă de zile, se cam vede. La nivel tehnic
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
a spus că ceea ce i s-a întîmplat e un miracol pentru ea. Să-ți pierzi vederea, iar apoi să vezi din nou e tot ce poate fi mai de nedescris. Aproape ca și cum te-ai mai naște o dată. Fericirea acestei femei aproape că m-a oripilat la gîndul că a depins de un cristalin pe care nu și-l poate îngădui oricine - și ea n-a știut asta - sau că, dacă n-ar fi existat doi oameni inimoși care i-au
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la palatul împăratului de Roșu din care fusese izgonită de muma vitregă sărmana fată care păzea gâștele... Zburând din încăpere în încăpere, nimeri într-una în care o femeie bătrână îmbrăcată în negru lucra la gherghef. Din înaltul odăii, Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna, întrerupându-și lucrul, bătu tare din palme. Era semn bun, se vede. Și o întrebă: La ce
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
crescuse de mică. Adică, ea, gărgărița Rița, tocmai îi cuvântase! Să leșine bătrâna, și mai multe nu! Și chiar leșină de-a binelea. Rița zbura în jurul ei cu tapaj, o tot pișca, doar-doar și-o reveni... Cu chiu cu vai, femeia se făcu bine și își reaminti ce-i spusese o dată o țigancă ghicitoare, precum că, după ce se va împlini cuvântul Duhovnicului, adică exact ce se întâmplase acum, să se ducă ea, Doica, împreună cu necuvântătoarea, care o fi, să-l ia
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
exclamă prietenul în culmea uimirii, privind spre nevastă-mea, asta știe vorbi... În paranteză fie spus, Coryntina vorbește rar și singură sau, în ultima vreme, când face cumpărături, doar cu domnii Adrian Năstase și Mihai Tănăsescu 3). Ea fiind o femeie discretă, mai ales de când a auzit la Etno Tv o bănățeancă simpatică foc refuzându-și bădișorul: Nu pot, bage, cie rog mă criege, Că cineva ne poate viege...4 ) Încăpățânată bănățeancă! Sigur că "ne poate vede" totdeauna cineva, însă nu
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
de 7 mii de pagini a ex-președintelui intitulată "Probleme de exprimare la Cotroceni în contextul limbajului de lemn". 1) Momenturi, pluralul s.n. moment (v.Dicționar de inovații lingvistice televizate, ediție princeps, 2004. Autor: Valentin Stan, analist politic). 2) Fană, s.f., femeie tânără, în general fără DEX, dar cu... ("n-am găsit altă rimă") în emisiuni de divertisment tv și nu numai... 3) Reproducerea interzisă. Toate drepturile rezervate, pentru alții... 4) Traducere liberă: bage = bade; cie = te; criege = crede; viege =vede. 5
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
a mai făcut-o cu cîteva săptămîni în urmă, filmul făcut după opera Aida de Verdi drept "nemuritoarea poveste de dragoste dintre Aida și Amneris". Orice ar crede prezentatorul, amorul lesbian nu face parte din povestea Aidei, iar Amneris este femeie: fiica regelui Egiptului. Atît Amneris, cît și sclava ei etiopiană, Aida, erau îndrăgostite de același bărbat, războinicul Radames. Să sperăm că atunci cînd filmul cu Sophia Loren în rolul Aidei se va difuza din nou, prezentatorul de la PRO TV MAGAZIN va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
interioară a unei case-vagon. Acoperiș plat, fără pod, cu hornuri de cărămidă ce spun mult, și câteva antene t.v. model demult expirat. în fața uneia din intrările în imobil, străjuită de-o copertină de lemn, trepte, și pe trepte o femeie ce plânge asistată de un leandru înflorit. Imagine copleșitoare, cer plat, pe un perete alb, agățată o scară de lemn, într-o nuanță umbrită a aceluiași alb. în curte, niște mărunte garduri despărțind cuști fără orătănii. Periferie imortalizată de pictorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
unui pictor, al unui cititor de reviste. în cazul de față, de căutat Ramuri, serie nouă, lunar craiovean, nr. pe iulie-august 2004, 32 de pagini, 10.000 lei" l în fine, un ultim cuvânt. în perimetrul secțiunii de aur, genunchii femeii ce stă dezolată pe trepte, acoperindu-și fața cu mâinile, și gândindu-se la ceva ce o face să reziste în sine-și. Un exemplar de revistă frumos în toate ale sale, în limpezimea căruia se poate zăbovi cu folos
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
au comportat, într-un talk-show de la "Antena 1", ca niște slugoi. De-a dreptul respingător era un domn Isvoreanu, care i-a lingușit pe Duvăz și Athanasiu mai ceva decât un lacheu. Un neinformat ar fi avut impresia că, de la femeie de serviciu la profesor, oamenii din învățământului românesc urmau să beneficieze de salarii de cinci-șase mii de euro pe lună. Când-colo, tot ce-au oferit năstăsioții este o mărire anemică de șaisprezece la sută (șaisprezece la sută la salarii de
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]