2,240 matches
-
dublul context al construcției: pe de-o parte relația cu experiența corpului femeiesc și pe de altă parte cu definițiile sociale ale locului femeii (“Fii frumoasă și taci”, “Keep women at their place”) și opozițiile culturale între masculinitate și feminitate. “Feminitatea și masculinitatea nu sunt esențe, ci moduri de a trăi anumite relații. De aici rezultă că tipologiile statice ale caracterelor sexuale trebuie să fie înlocuite de istorii, analize de producere simultană a unor seturi de forme psihologice. “(R.W.Connell
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
moduri de a trăi anumite relații. De aici rezultă că tipologiile statice ale caracterelor sexuale trebuie să fie înlocuite de istorii, analize de producere simultană a unor seturi de forme psihologice. “(R.W.Connell, 1987: 179). Connell definește masculinitatea și feminitatea prin raportare la teoria hegemoniei, formulată de Gramsci ca ascendență socială care subîntinde și viața privată și procesele culturale. Această ascendență nu înseamnă în primul rând amenințarea cu forța (deși nu o exclude), ci este reprezentată de doctrine și practici
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
cultural de masculinitate hegemonică diferă fundamental de personalitățile reale, modelele de masculinitate fiind adesea figuri fantasmatice, constructe ficționale (John Wayne, Sylvester Stallone, Arnold Schwartzeneger). Ceea ce acest ideal cultural implică este de fapt menținerea practicilor care instituționalizează dominația bărbaților asupra femeilor. Feminitatea “tradițională” se construiește în jurul polului supunere, pasivitate, receptivitate sexuală în cazul femeilor tinere și atitudine protectoare la femeile mature. În schimb, feminitatea non tradițională se construiește ca autonomie și rezistență la cultura dominantă, rezistență marginalizată însă de invizibilizarea femeii în
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
Arnold Schwartzeneger). Ceea ce acest ideal cultural implică este de fapt menținerea practicilor care instituționalizează dominația bărbaților asupra femeilor. Feminitatea “tradițională” se construiește în jurul polului supunere, pasivitate, receptivitate sexuală în cazul femeilor tinere și atitudine protectoare la femeile mature. În schimb, feminitatea non tradițională se construiește ca autonomie și rezistență la cultura dominantă, rezistență marginalizată însă de invizibilizarea femeii în istorie, politică, mass media. “Ceea ce este ascuns (din istorie) este experiența femeilor celibatare, lesbiene, sindicaliste, prostituate, nebune, rebele, masculine, muncitoare manuale, soții
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
din istorie) este experiența femeilor celibatare, lesbiene, sindicaliste, prostituate, nebune, rebele, masculine, muncitoare manuale, soții de o anumită vârstă, vrăjitoare. Si ceea ce o politică sexuală radicală implică într-una din dimensiunile sale este tocmai reasertarea și recuperarea formelor marginalizate de feminitate reprezentate de aceste grupuri” (R.W.Connell, 1987: 188). Actorii sociali activi în construirea ideologiei sexuale (preoți, jurnaliști, publicitari, politicieni, creatori de modă, actori și actrițe) reglementează în diverse moduri relațiile de gen. Teologia justifică puterea patriarhală prin sacralizarea maternității
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
cea mai înaltă expresie a celei mai elevate credințe", în timp ce iudaismul este numit « extrema lașității». Weininger atacă decadența timpurilor moderne, pe care o atribuie în mare măsură influențelor feminine și implicit evreiești. În opinia sa, toată lumea ascunde o parte de feminitate, pe care el o numește "iudaitate".
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
acordă onoruri divine. Și "pisicile" erau considerate animale sacre de către egipteni. Zeița cu cap de pisică a egiptenilor era Bastet. Mai era supranumită și "ochiul lui Ra", fiind considerată zeița muncii, a bucuriei, stăpâna căminului și protectoarea nașterilor. Zeița întruchipează "feminitatea, manifestând blândețe, seninătate", dar, ca orice pisică, aceasta poate să fie și "vicleană și combativă", transformându-se într-o adevărată leoaică în fața dușmanilor săi. Egiptenii antici venerau deci o mulțime de zeități, dar și un zeu atotputernic, unic. Zeii mai
Religia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/326336_a_327665]
-
inexistenței penisului în plan feminin își are este de natură biologică, căci realizează că din punct de vedere sexual nu are control asupra mamei, precum identitatea infantilă cere. Ca urmare, fata își orientează dorința sexuală către tată și progresiv către feminitate heterosexuală care culminează printr-o sarcină înlocuind astfel invidia față de inexistența penisului. Ba mai mult decât atât, după stagiul falic, dezvoltarea psihosexuală a fetei include transferul de la zona erogenă primară, clitorisul către vagin în faza adultă. Ca atare Freud consideră
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
Erotica sa este caracterizată de contrastele rezultate din trecerea de la sublim la colocvial, sau de la complimente la glume răutăcioase. Pentru descrierea frumuseții femeii, utilizează motive precum cel al ochilor, ce exprimă războiul flirtului, al cochetăriei, cel al florilor, metaforă a feminității, dar și cel al soarelui, a cărui măreție pălește în comparație cu privirea iubitei. De asemenea, abordează și tema iubirii nefericite, ce se învecinează cu indiferența și răceala dintre iubiți. În creația sa, se întâlnesc și teme politice. Morsztyn critică prin versurile
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
unei scrisori - definită ca o „lipsă” de conținut - cu castrarea „literală”, spre deosebire de castrarea „simbolică”, de aici mirosul femininului. Cu alte cuvinte, „posesia” lipsei înlocuită altfel prin limbaj identifică posesorul cu lipsa pe care „ea” crede că o are. Deci există feminitate ca un „efect” al iluziei posesiei unei lipse deplasate (ca efect masculin?) de sustragerea nesfârșită a scrisorii.” Dezbaterea de până la mijlocul anilor '80 este colectată într-un volum incomplet intitulat "The Purloined Poe". Volumul nu include, de exemplu, studiul lui
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
Nebula, SF Chronicle, sondajul Asimov's Readers' și fiind nominalizată la premiul Sturgeon. Într-un viitor în care omenirea a eliminat toate problemele cauzate de fiziologie, un grup de femei ajunge la concluzia că menstruația reprezintă un element esențial al feminității lor. Prin urmare, cu toate neajunsurile pe care le aduce, sunt dispuse să elimine tratamentul care inhiba acest proces. Apărută în numărul din decembrie 1993 al publicației "Asimov's Science Fiction", nuveleta a ocupat locul întâi în sondajul Asimov's
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
la Vogue Patterns. În mai puțin de doi ani după, pe 14 octombrie 1996, LVMH l-a mutat pe Galliano la Christian Dior, înlocuindu-l pe designerul italian Gianfranco Ferre. Galliano a fost citat spunând că dragostea pentru teatru și feminitatea sunt nucleul în creațiile sale: „Rolul meu este de a seduce”, a spus acesta, ajungând să recreze câteva din creațiile Dior de epocă pentru Madonna în Evita. De asemenea, a recunoscut influența moștenioarei Millicent Rogers. Pe 25 februarie 2011, Dior
John Galliano () [Corola-website/Science/329456_a_330785]
-
drepturile homosexualilor. Steagul-curcubeu, folosit în trecut ca simbol al unității între toți oamenii, a fost adoptat de comunitatea LGBT ca simbol al mândriei și diversității comunității. Astăzi, simbolistica LGBT este un domeniu vast, variind de la simboluri sexuale și simboluri ale feminității (precum lambda) la diferite conotații atribuite culorilor cu care persoanele LGBT se identifică. Unul dintre cele mai folosite și recunoscute simboluri ale mișcării gay, steagul-curcubeu este un simbol atât al mișcării LGBT, cât și al persoanelor heterosexuale care susțin moral
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
genderfluid este un subgrup al comunității genderqueer. Steagul genderfluid reprezintă fluctuațiile și flexibilitatea de gen în rândul persoanelor genderfluid. Steagul a fost conceput de J. J. Poole în 2012 și constă în cinci benzi orizontale, de culori distincte: rozul reprezintă feminitatea, albul - lipsa de gen, violetul - o combinație de masculinitate și feminitate, negrul - toate celelalte identități de gen diferite de feminitate și masculinitate, iar albastrul - masculinitatea. „Neutrois” reprezintă o identitate din categoria „nonbinar” și „transgen”. Termenul a fost creat de H. A
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
și flexibilitatea de gen în rândul persoanelor genderfluid. Steagul a fost conceput de J. J. Poole în 2012 și constă în cinci benzi orizontale, de culori distincte: rozul reprezintă feminitatea, albul - lipsa de gen, violetul - o combinație de masculinitate și feminitate, negrul - toate celelalte identități de gen diferite de feminitate și masculinitate, iar albastrul - masculinitatea. „Neutrois” reprezintă o identitate din categoria „nonbinar” și „transgen”. Termenul a fost creat de H. A. Burnham în 1995 și reprezintă persoanele cu gen neutru și care
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
a fost conceput de J. J. Poole în 2012 și constă în cinci benzi orizontale, de culori distincte: rozul reprezintă feminitatea, albul - lipsa de gen, violetul - o combinație de masculinitate și feminitate, negrul - toate celelalte identități de gen diferite de feminitate și masculinitate, iar albastrul - masculinitatea. „Neutrois” reprezintă o identitate din categoria „nonbinar” și „transgen”. Termenul a fost creat de H. A. Burnham în 1995 și reprezintă persoanele cu gen neutru și care caută să-și piardă caracteristicile sexuale secundare (sâni, păr
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
niciodată la această categorie. Cu toate acestea, unele lesbiene au fost închise în lagărele de concentrare ale Germaniei naziste. Acestea purtau triunghiul negru conceput pentru categoria persoanelor "asociale", numite astfel deoarece nu au reușit să adere la idealul arian de feminitate, o soție dedicată „"Kinder, Küche, und Kirch"” („copiilor, bucătăriei și bisericii”). Se spune că ar fi existat și un triunghi vișiniu pentru deținuții transgen, însă acest zvon nu este susținut de fapte. Triunghiul a fost adoptat, de asemenea, ca un
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
feminine. De aici și originea cuvântului "hermafrodit". Întrucât Hermaphroditus nu avea un simbol anume, simbolul pentru Mercur a fost împrumutat pentru a reprezenta o persoană transgen. Simbolul lui Mercur are o extensie în formă de cruce (caduceu) menită să reprezinte feminitatea și o semilună deasupra reprezentând masculinitatea. Cele două sunt plasate la extremitățile opuse ale unui cerc, semnificând un echilibru între părțile masculine și feminine. Acest simbol este destinat în special persoanelor transgen care se identifică hermafrodit sau androgin. Alte simboluri
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
asociat cu zeița greacă Demetra și, ocazional, cu zeița vânătorii, Artemis (cunoscută și ca Diana în mitologia romană). Ritualurile asociate cultului zeiței Demetra, precum și a zeiței Hecate, se crede că implicau sex lesbian. Labrys-ul a fost reînviat ca simbol al feminității în anii '70 de către numeroase organizații lesbiene și feministe. Popularitatea lui a crescut odată cu publicarea unor articole despre originile lui în literatura feministă a acelor vremuri. În perioada contemporană, labrys-ul a devenit un simbol al lesbianismului și al puterii și
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
pornire de 12.000 euro, respectiv de 1.000 euro pentru lucrarea grafică. Expresie a inefabilului feminin este și lucrarea Portretul unei doamne, semnată Theodor Aman și evaluată de experții AraArt la prețul de 5.500 euro. Alte valențe ale feminității prezentate într-o notă caldă și seducătoare se regăsesc în compozițiile Spălătorese și Trei surori, semnate Samuel Mutzner, cel care a trăit în vecinătatea lui Claude Monet. Lucrarea Trei surori, înfățișând tinere la plimbare în golful Balcic, a fost evaluată
Farmecul feminin celebrat de AraArt în licitația de Mărțișor by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101383_a_102675]
-
Art 2008” la Galeria Artelor a Cercului Militar Național. În iulie a participat la expoziția “O inimă cât o țară” dedicată personalității Reginei Maria și moștenirii sale artistice, iar în septembrie a avut lucrări selectate la expoziția de grup “Culorile feminității”. În septembrie 2009, cu ocazia Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, a fost selectat să participe cu lucrări la expoziția organizată în foaierul Sălii Mari a Palatului. În septembrie 2010, în cadrul manifestărilor dedicate împlinirii a 551 de ani de atestare
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
la expoziția organizată la GAMB, iar în octombrie a participat cu lucrări la expoziția de grup prilejuita de încheierea ediției 2010 a proiectului “Pictori de azi la Balcic”. În martie 2011 a participat cu lucrări la expoziția de grup “Culorile feminității” organizată la Galeriile de Artă ale Municipiului București, în aprilie a fost selectat să participe cu lucrări la expoziția de grup “Memoria Balcicului” organizată la IBR, în aprilie a participat la expoziția de grup “Axis Mundi”, iar în perioada iunie
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
aparte de cuvinte care dau unicitatea lexicului cărții sunt cuvintele rusești. Marea intelectuală, critică literară și luptătoare anticomunistă Monica Lovinescu spunea: Criticul Dan C. Mihăilescu a alcătuit antologia "De la coroana regală la cercul polar", punând în oglindă două poluri ale feminității române, titlul făcând referință la experiența deportării Aniței Nandriș în Siberia. Astfel, unei lumi reprezentate de personaje precum „Regina Maria, principesa Martha Bibescu, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergură continentală și etajări politice cu
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
antologia "De la coroana regală la cercul polar", punând în oglindă două poluri ale feminității române, titlul făcând referință la experiența deportării Aniței Nandriș în Siberia. Astfel, unei lumi reprezentate de personaje precum „Regina Maria, principesa Martha Bibescu, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergură continentală și etajări politice cu multiple strategii” el îi opune în Elisabeta Rizea și Anița Nandriș-Cudla două modele de „putere trupească și măreție sufletească, povestind la fel de convingător infernul, pe cât de atașant ne
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
ceilalți romancieri români din perioada sa, Duiliu Zamfirescu impune o tipologie feminină mai apropiată de imaginație decât de realitate, situându-se într-o descendență tolstoiană. Sașa Comăneșteanu era considerată de Garabet Ibrăileanu drept „unul din tipurile cele mai ideale de feminitate din toate literaturile”. Personajul este înfățișat trăind și iubind, potrivit procedeelor artistice folosite de Tolstoi. Spiritul de sacrificiu și căldura sufletească a Sașei o transformă într-o femeie ideală, în care se combină armonios însușirile de mamă, soție și gospodină
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]