8,147 matches
-
la cuptor cam o jumătate de oră pentru fiecare kil. Televiziunile au dat rețete de curcan pe n canale. La știri, subiectul a fost traficul rudelor și prietenilor spre curcanii altor rude și prieteni. Eu, în intervalul în care America fierbea așteptând ziua de 27 noiembrie, îl așteptam pe Adi și așteptam să suspend o lună și mai bine singurătatea americană. Așa că m-am conformat, am făcut cumpărături multe, mi-am luat rolul de gospodină în serios, am făcut curat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminând (oare terminând?) cu închisorile, execuțiile, pustiul lui Stalin și al uriașilor săi. Ar trebui răbdarea - am mai notat asta undeva -, știința de a străbate în adâncimile sufletului omenesc, până acolo unde fierb esențele neînțelese ale spiritualității noastre, unde se coace adevărul și se pregătește minciuna, unde se naște setea de mântuire. Generațiilor de mâine o literatură a adevărului, a infernului pe care l-am străbătut și-l străbatem, documentele nu-i sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a conflictului arabo-israelian. Și în acest caz, țara noastră și-a asumat un risc evident pentru raporturile sale externe, atât cu aliații din Tratatul de la Varșovia, cât și cu țările arabe. Să ne închipuim pentru un moment acea situație când fierbea cazanul din Orientul Mijlociu, iar Moscova și toți aliații săi, mai puțin România, rupeau relațiile diplomatice cu Israelul, în semn de solidaritate cu țările arabe. România a urmat un curs propriu. Ea nu numai că nu a rupt relațiile cu Israelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Te-am văzut că le-ai cumpărat covrigi, vorbi iar Dumitrache Hazu. Așa le cumpăram și eu, când mă duceam la târg... Tăcură; și caru-i duse așa o vreme prin singurătatea locurilor. Moldova sticlea orbitor acuma, printre zăvoaiele ei, parcă fierbea în lumina și în căldura verii, departe, în stânga drumului mare. Băieșu plesni din bici pe deasupra boilor și zise: —Ai luat preț bun pe juncani... Iaca, și eu am dat o mulțime de bani pe boi... Și acu trebuie să închipuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuie s-o fac... Boieru-i om vechi, care cunoaște la muieri, și dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sâmbete! —Bine, bine, zise moșneagul de la foc, da’ ai dumneata la știință că aici fierbe cazanul cel necurat? Dumneata ești om tânăr, ce știi? Îți pui cușma pe-o ureche și te duci fluierând, ca vântul... Noi știm mai multe... noi suntem oameni de altădată... Petrișor își întoarse ochii spre ușa uriașă a hanului. Mogoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adieri parfumate. La vârsta ei găsea puțină plăcere numai în aceste clipe de răgaz; iar în ceasurile când sta acasă lucrând la o cusătură ori la un călțun, icoanele văzute i se deșteptau în lumina umedă a ochilor. Viața care fierbea în juru-i săracă și năcăjită, figurile palide și flămânde, săptămânile și lunile de răbdare, toate, fără ca ea să-și deie samă, câteodată o făceau să râvnească la altă viață, să invidieze soarta altor femei din alt neam, mai libere, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
focului. Erau în trăsăturile ei urme de frumuseță și în ochi îi mai scânteiau încă patimile. Privea la Faliboga și un întreg trecut îi învia în amintire - trecut de tulburări și de porniri sălbatice. Fluierul lui Gheorghe Barbă începu a fierbe în bordei, așa de trist, așa de dulce - parcă deodată se deschideau câmpiile Prutului într-o lumină de toamnă, și picura de pretutindeni cântarea nemărginirii. Iana își șterse o lacrimă cu dosul palmei - apoi începu a râde cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fruntea în pieptul flăcăului. Dacă s-a supărat, i-a fi trecut... Las-o pe călugăriță-n pace... Lepădatu se gândea, ducându-se spre vitele lui: „Mare șerpoaică și mare zmeoaică îi și fata asta a moșneagului... Acu de ce mă fierbe și mă poartă ea așa cu vorba?... Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i dragă!“ Pe la sfârșitul lui răpciune un vânt aspru de la miazănoapte mătura pâclele. Se ivi un soare gălbui, fără putere. Noroaiele și bălțile amorțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mult încărcată; dar el mai mult se bizuia pe buzduganu-i de alamă. Îl scoase și-l așeză să-i fie la îndemână; apoi se lăsă jos în tohoarcă. Stătu așa mult, gândindu-se. N-avea somn, și-n juru-i fierbeau vecinătățile. Se gândi o vreme la întâmplări din copilărie, la viața petrecută pe lângă străini. Nici de tată, nici de mamă nu-și aducea aminte, și parcă-i cântau în suflet unele din tânguirile vântului, cu păreri de rău jalnice. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar fi putut prăvăli, Bezarbarză tropăi repede în casă și ajută pe femei să iasă. — Stăi să vie și stăpână-tău! țipă aprig nana Floarea. Lui Bezarbarză nu-i păsa de asemenea țipăt. Bătrâna era totdeauna bună cu el. —Ai fiert lapte? —Fiert. —Băut-ai două ulcele? —Ba. Am băut numai una. Atuncea bea și pe cealaltă. Pune fân destul la vaci și, după ce pornim noi la vale, dă o fugă până la Braniște, ca să înștiințezi pe careva că noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putut prăvăli, Bezarbarză tropăi repede în casă și ajută pe femei să iasă. — Stăi să vie și stăpână-tău! țipă aprig nana Floarea. Lui Bezarbarză nu-i păsa de asemenea țipăt. Bătrâna era totdeauna bună cu el. —Ai fiert lapte? —Fiert. —Băut-ai două ulcele? —Ba. Am băut numai una. Atuncea bea și pe cealaltă. Pune fân destul la vaci și, după ce pornim noi la vale, dă o fugă până la Braniște, ca să înștiințezi pe careva că noi ne-am dus. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Acuș, dacă ar fi loc, aș putea așeza aci și o cratiță cu mâncare. Unde ești, cratiță? Te-am pus la răcoare, în ghețărie, cu iahnie de crap. Dar dacă te pun lângă hârb, scuipă în tine catranul. Întâi să fiarbă catranul - îl înjura el pe catran - și după aia te aduc și pe tine. Se ridica de pe vine și se scărpina în capu-i pleșuv. Mai avea puțin păr cărunt numai pe la urechi și deasupra cefei. Am pus lemne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Am socotit eu precum că poate să cadă oaspete. Mâncarea să zicem c-o mânânc eu; dar în polog dormi dumneata. I-am dat opt lei. L-am întrerupt: —O chiamă Raruca? Pe cine? —Pe rudăreasă. Aia care mi-a fiert mâncarea și a spălat pânzele? Da, așa o chiamă. Îi spui eu: fă așa; spală așa. Ea a venit, a făcut ce i-am poruncit; s-a învârtit într-un picior și gata! E dată dracului! A mai cugetat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în cor. O imensă sferă aurie de energie. O imensă sferă aurie de energie. După ce s-a terminat Moonstruck, ne-am uitat la Pe aripile vântului și, când Melanie a intrat în travaliu - iar cuvântul acela -, Jacqui a întrebat: —De ce fierb oamenii apă și rup cearșafuri când moșesc un copil? — Nu știu. Poate că o făceau ca să-și ia gândul de la alte lucruri, înainte să aibă DVD-uri. Am putea să încercăm și noi dacă vrei. Nu? OK. Oh, Doamne, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Când un cardinal veni să ne dea vestea, cu un zâmbet larg luminându-i chipul tras, se auziră câteva strigăte de victorie. Alături de mine stătea un bărbat care nu-și exprimă defel bucuria. Era un veteran al Cetelor Negre, care fierbea de furie. — Așa ajuns războiul în zilele noastre? Cu blestematele astea de archebuze, cel mai viteaz dintre cavaleri poate fi doborât de departe de un fluieraș oarecare! Ăsta-i sfârșitul cavaleriei! Sfârșitul războaielor onorabile! În ochii gloatei, totuși, fluierașul florentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
E o fantomă! Vitellius se trânti pe un scaun mic, care scârțâi sub greutatea lui. — E o fantomă. O fantomă care aduce numai nenorociri. Sper să nu-l mai văd niciodată. Hangiul îi oferi un vas cu năut: — L-am fiert în zeamă de carne de mistreț. Vitellius luă vasul. — Ce vești ai despre gladiatorul meu? — A, el... — Te-am plătit. Ești cel mai devotat informator al meu, zise Vitellius cu gura plină. Cel puțin așa sper, pentru binele tău, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce-mi poți spune? — Nu-i demn de încredere. E avid de glorie și e gelos fiindcă soldații îl iubesc pe Vespasianus. Păzește-te de el. Curajul tău îl va mânia, iar inteligența ta în bătălie îl va face să fiarbă de invidie. În Mucianus vei avea un dușman, pentru că ai fire de comandant. Dacă ai o personalitate care îl pune în umbră, va face orice ca să te elimine. Încearcă să ți-l faci prieten și să-i anticipezi acțiunile. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Proculus, clătinându-se pe picioarele umflate. Se așeză pe scrinul pe care stătea de obicei, lângă masa unde sclavii așezaseră deja farfuriile cu mâncarea pentru prânz. După cum vezi, Proculus, mănânc sănătos, spuse Manteus iritat, arătând spre cerealele și legumele fierte din fața lui. Proculus nu-i răspunse. Trecu încet prin fața statuilor de lemn ce purtau armele gladiatorilor. Se opri îndelung în fața celei care avea armele lui Titus, apoi se așeză lângă Manteus. Privi în jur. Ochii i se opriră la ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atât de chinuitoare că părea un animal uriaș care-i dădea târcoale. În mintea ei, vinetele creșteau enorme, mov și tari, iar apoi, în tigaie, se înmuiau și aproape se topeau. Bamele erau asezonate cu tamarin și coriandru. Puiul se fierbea cu trifoi și nucșoară. Se gândea la tocat, fiert în clocot, prăjit, feliat, amestecat și ras. — Ce naiba face? zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-i dădea târcoale. În mintea ei, vinetele creșteau enorme, mov și tari, iar apoi, în tigaie, se înmuiau și aproape se topeau. Bamele erau asezonate cu tamarin și coriandru. Puiul se fierbea cu trifoi și nucșoară. Se gândea la tocat, fiert în clocot, prăjit, feliat, amestecat și ras. — Ce naiba face? zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să caute cărți despre bebeluși și stătuse la coadă în față la Mission School ca să înscrie din timp copilul, fiindcă știa cât de lungi erau listele de așteptare. Luase vitamine și tonice de la clinica guvernului. — Trebuie să ai grijă să fierbi apa de băut douăzeci de minute. Se ținea după Kulfi prin casă și-i citea cu voce tare din cărțile luate de la bibliotecă, dar ea îl ignora. Ridica un deget în aer. În ciuda vârstei fragede și a constituției delicate, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ruda lui Lakshmiji. Dacă pui un pui la foc și-l lași acolo, în scurt timp nu mai e pui, ci oase și cenușă. Dacă lași un ceainic pe flacără, apa se înfierbântă și apoi, dacă nu îl ia nimeni, fierbe până nu mai rămâne nimic. Dacă fiul tău se joacă cu un șoarece mort și împuțit, nu stai să te gândești: oare să-l las în pace, să-l las să se joace? Nu, arunci șoarecele și iei copilul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]