54,757 matches
-
este firesc de el să-i fi lăsat numele de Xantipa (1903-1963), ca să-și amintească în veac de Socrate, de faimosul "Cunoaște-te pe tine însuți". Cum altfel a procedat trubadurul în devenirea lui decât exorcizându-se la modul real ca ființă și biciuind ca persanul Xerxes mările Greciei să i se supună. Trăind însă în alte veacuri, Poetul n-a avut la îndemână decât Cuvinte. Adevărate cuvinte, deoarece în casă, tatăl (Dumitru Ivănescu 1914-1994) le-a impus să învețe corect și
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
Satana l-a supus celor trei ispite arhicunoscute, și cu excepția unor sfinți cărora Necuratul li s-a arătat în goliciunea pură a malignității lui, oamenii, cînd au avut de-a face cu Diavolul, au întîlnit de fapt metamorfoza lui în ființe omenești. Urmarea a că în loc de Dracul cu majusculă avem de-a face cu surogate mai placide, forme larvare posedate de spirite malefice. De aici tot cortegiul de exorcizări și practici apotropaice servind la alungarea Nefîrtatului, pe care Duquesne nu ezită
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
au avut șansa de-a fi mângâiați de un stăpân. Niciunul dintre noi nu crede că prezența lor pe strada este un lucru normal. Sunt, însă, dacă există o voință politică reală, și soluții civilizate, umane și eficiente. Omorârea unor ființe nu poate fi niciodată o soluție. În mileniul în care viețuim și în lumea civilizată către care tindem, o asemenea bărbărie ne va duce înapoi în timp, măi ceva decât mineriadele anilor ‘90. Ar fi trist pentru destinul dumneavoastră istoric
Apelul personalităţilor către Băsescu pentru salvarea maidanezilor. Vezi aici semnatarii () [Corola-journal/Journalistic/24311_a_25636]
-
Securității, care însă își mărturisește această calitate chiar celui urmărit. Spațiul și timpul sunt, în regimul comunist, confiscate, devin bunuri colective, își pierd orice notă individuală („După etatizarea «spațiului», inovația socialistă cea mai extraordinară: etatizarea timpului, pas decisiv spre etatizarea ființei înseși, căreia timpul îi rămăsese ultima posesie”). Deloc întâmplător, în prefața unui volum de interviuri, Norman Manea definește și caracterizează „sindromul Puterii”, ce are drept reper esențial refuzul, incapacitatea acceptării diversității opiniilor („Sindromul Puterii autentifică un dialog al surzilor, incapacitatea
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
și dinspre mine însumi ș...ț Găsisem, iată, în cele din urmă adevăratul domiciliu. Limba promite nu doar renașterea, ci și legitimarea, reala cetățenie și reala apartenență”. Decizia de a abandona spațiul natal e însoțită de opțiunea reconstruirii utopice a ființei exilate prin limbaj („nu-mi rămînea decît să-mi iau limba, casa, cu mine. Casa melcului”). Ce este, însă, pentru Norman Manea, huliganul? Desigur, referința la cartea lui Mihail Sebastian e transparentă; huliganul lui Norman Manea este un exclus, o
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
exilate prin limbaj („nu-mi rămînea decît să-mi iau limba, casa, cu mine. Casa melcului”). Ce este, însă, pentru Norman Manea, huliganul? Desigur, referința la cartea lui Mihail Sebastian e transparentă; huliganul lui Norman Manea este un exclus, o ființă periferică, un ins situat într-o poziție și o postură marginală. Deloc întâmplător, Mircea Iorgulescu crede că Întoarcerea huliganului este „o carte zguduitoare. Prin experiențele teribile trăite și evocate de autor - deportarea și lagărul, apoi înceata, dar inexorabila, teroare a
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
la memorie. O memorie neconcesivă, de exemplară acuitate și expresivitate etică. Norman Manea e, desigur, un scriitor emblematic - și problematic - al literaturii exilului. Exilul său este dual: pe de o parte, geografic, pe de altă parte, lăuntric. Expresie a unei ființe ce și-a resimțit mereu condiția identitară sub spectrul marginalizării și al marginalului, scriitura lui Norman Manea este expresia unei identități fracturate, ce caută să își recupereze legitimitatea ontică prin exercițiul cathartic al anamnezei. În acest fel, amenințarea agresivității temporale
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
deopotrivă mutilante și utopice. Memorie, exil, marginalitate, ultraj - acestea sunt cuvintele-cheie ale romanelor lui Norman Manea, reiterate, problematizate, prin care „povestea vieții”, sau „istoria unei boli” sunt rescrise cu concursul printr-o gramatică narativă fracturată, ce restituie nu doar trecutul ființei, dar mai ales modul ei de reacție la negativitatea dizolvantă a ideologiilor. Problematică și densă, scriitura lui Norman Manea nu e, în fond, reductibilă la stereotipiile critice care au încercat să-i capteze individualitatea. Etica scriitorului e una a problematizării
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
cheamă către materialitățile vaste ale lumii ce se întrepătrund cu undele avîntatcomprimate ale poeticii: „Nu opri cîntul! Lasă-l să se spună,/ întins și dîrz, țîșnit dintr-un regat/ fără hotar, dintr-un înaltăparte/ compact ce-ți poate fulgera-n ființă” (Artă poetică). Legăturile cu universul au o severitate care le scutește de insistența metaforică ori de o discursivitate adjuvantă, acordîndu-le un aspect de basorelief: „Coif în os omenesc - abandonat/ de cine? unde și în care luptă? -/ în poala unei tinere
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Botta și ale viziunii lui Miriam Răducanu. Cele mai greu de realizat, adică cele mai greu credibile, sunt personajele literare pozitive, spunea Zoe Dumitrescu Bușulenga. Nu altfel se petrec lucrurile pe scenă. Gândul bun, sinceritatea, cer o scormonire în adâncurile ființei actorului, mai dificil de scos la iveală. Pe Lari Georgescu îl ajută și fizicul luminos, dar acesta ar fi prea puțin, dacă interpretarea sa nu ar fi susținută și de calități lăuntrice, pe care actorul dovedește că le are din
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
un mitograf al lui, cinefilul total. Altfel, filmarul ar fi acel depozit secret al filmelor „care ne-au schimbat viața” pentru a folosi titlul propriei mele cărți, acele filme care funcționează asemeni miturilor într-o cultură arhaică, lumea (filmului) luând ființă în jurul lor. Și Cristian Tudor Popescu nu ezită să vorbească cu religiozitate de câteva precum Siberiada lui Koncealovski aflat în centrul canonului sau mai bine zis al Filmarului. Un vechi proverb chinezesc spune că „Omul trăiește o sută de vieți
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
redresezi, în vreme ce, cînd spiritul se sleiește, nu te mai redresezi în veci. Nimic din copilăria Mariettei Sadova nu o predispune la căderii biografice. Născută la Sibiu în 1897, Maria Bîrsan, cum se numește în virtutea botezului, arată de timpuriu trăsăturile unei ființe palide, cu fizionomie nordică și timbru elevat. Părul blond nu face decît să-i întărescă aerul candid pe care un ten clorotic, de piele aproape albinoasă, i-l întipărește în înfățișare. Maria pare o făptură fără sînge, prin ale cărei
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
a fost un șir de înaintări urmate de reculuri dramatice. Un rac îndrăgostit de idealuri spre a se retrage în bolgii. În cei trei ani de educație sub catapeteasmă catolică, Maria va prinde un smalț minuțios ce-i va defini ființa, și chiar dacă părinții o vor muta din clasa a cincea într-un liceu din București, ea va păstra tiparul limfatic al unei ființe străvezii, al cărei spirit disciplinat îi va pune în umbră virtuțile feminine. Așa se face că la
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
trei ani de educație sub catapeteasmă catolică, Maria va prinde un smalț minuțios ce-i va defini ființa, și chiar dacă părinții o vor muta din clasa a cincea într-un liceu din București, ea va păstra tiparul limfatic al unei ființe străvezii, al cărei spirit disciplinat îi va pune în umbră virtuțile feminine. Așa se face că la Sadova moliciunea calidă a cochetăriei femeiești lipsește, contemporanii recunoscîndu-i o bruschețe tăioasă al cărei efect stă în absența nurilor. Sadova nu e o
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
umbră virtuțile feminine. Așa se face că la Sadova moliciunea calidă a cochetăriei femeiești lipsește, contemporanii recunoscîndu-i o bruschețe tăioasă al cărei efect stă în absența nurilor. Sadova nu e o femeie frumoasă, și totuși are ceva din fascinația acelor ființe la care spiritul se altoiește pe un temperament histrionic, de aici elevația pretențioasă, de-a dreptul simandicoasă, cu care își întîmpină apropiații. Iată cum o descrie Lucia Demetrius în anii interbelici: „Era năltuță, blondă, cu un trup cam uscat, lipsit
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
pe felurite teatre din provincie (Cluj, Petroșani, Timișoara, Constanța). Concesia de a juca piese proletcultiste o va răscumpăra prin munca didactică, de numele ei legîndu-se descoperirea unor talente ca Leopoldina Bălănuță, Florin Piersic, Claudy Bertola sau Emanoil Petruț. Spre bătrînețe, ființă clorotică cu aparențe silfidice devine o umbră cadaverică. Suferindă de diabet și cu dese crize cardiace, va muri pe 16 iulie 1981, fiind îngropată în cimitirul Sf. Vineri. Panegiricele vor fi rostite de Dina Cocea și de Dan Nasta, într-
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul lecturii jurnalelor, în ciuda polemicilor nesfârșite, a aversiunilor conjuncturale sau a anecdoticii, pur și simplu, rămâne o ființă care a fost învățată să lupte elegant cu principii. Și care nu cedează, indiferent de context. „Personajele negative”, aceleași din celelalte volume, au, și aici, se vede bine, loc de împăciuire din partea ei. Chiar dezamăgită de Goma și Țepeneag, surprinsă
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
și prin prisma faptului, aparent împăcat, de a nu avea copii. Nu întâmplător își amintește cântece din copilărie și reface imaginea tatălui și a celor apropiați, pe care îi descoperă, fără excepție, într-o galerie de nefericiți. În orice caz, ființa ei interioară e copleșită de incertitudini. Scrie, în legătură cu bolile: „Tunelul acesta mi se pare interminabil. Nu mai văd când și cum vom ieși din el”. E un verdict asemănător cu cel despre România postdecembristă, o lume ce întârzie, crede ea
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
nu reușesc, totuși, să păstreze, în notațiile diaristei, tonul înalt. Poate pentru că memoria ei, „capricioasă” și „ciuruită”, este asaltată de ritmuri sociale față de care nu mai poate mima dezinvoltura. Și mai ales singurătatea. Una refuzată, ascunsă, fardată permanent, de o ființă ce se încăpățânează să nu accepte degradarea. Se spune că secretul unei bătrâneți fericite este să te pui de acord cu propria singurătate. Nu știu dacă Monica Lovinescu a fost fericită. Cred numai că fericirile ei se nășteau odată cu dispariția
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
de spor unde imaginile se derulează cu repeziciune, alterând fixitatea. Am abandonat tot ce se putea abandona: forța, accelerația, greutatea. Și totul pentru-a mă rezema pe mine, cel de acum, de un posibil viitor. De a-mi pipăi adevărata ființă, nenumitul destin. Am aruncat peste bord tot ce mă-ngreuna, funia ce mă spânzura, ca să revin cu viteză uluitoare în vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
împlinită. Bucuria, fericirea, seninătatea nu prea fac casă bună cu lirica. Sunt mai degrabă excepții sau reprize, pauze de respirație grea, stări de contrast. În ele, scriitorul nu se regăsește și nu se comunică profund, la nivelele de adâncime ale ființei, în acele extreme moral-afective de maximă portanță cognitivă. E motivul pentru care impresioniștii grațioși nu ne mai spun, literar vorbind, mare lucru (decât ca procedee și tehnici utilizate), în timp ce crepuscularul Bacovia pare că trage o dâră prin întreaga poezie românească
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
mizerabil: văzuți de aproape și trecuți prin mai multe ape, acești termeni se prezintă și se justifică în chip diferit. Ceea ce realizăm în viață, împlinirea noastră dă rău pe hârtie. Și invers: experiențele-limită, spaimele convulsive, suferințele atroce, teroarea adâncă a ființei trec în carte cu semnul schimbat. Evident, am simplificat puțin această translație, care este adesea contaminată de elemente opuse, de nuanțe ale împotrivirii și protestului, de impulsuri contrare ale eului diurn. Dar nu din nebunie de om îndestulat căuta Tolstoi
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
de combustie și performanță poetică al autorului „nouăzecist” este cel grav, funebru, macabru-morbid, care se impune deodată, copleșitor, mult în afara ariei de acoperire a glumițelor lexicale. Vizionarismul lui Ioan Es. Pop străpunge materialul biografic și trece în partea cealaltă a ființei. Lirica nu scontează pe efecte imediate, exhibate demonstrativ, ci mizează pe un efect de ansamblu: o rătăcire morală și o halucinare prin care se întrevăd marile și cumplitele adevăruri. Impresionează la Ioan Es. Pop și sensul convergent al unei imaginații
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
mi-ai spus? Eee. Și surpriza? Târziu, aproape de miezul nopții, mi s-au confirmat presupunerile. Oly era gravidă. Un amestec ciudat de emoție și viață ne-a zguduit pe amândoi. O clipă, mi s-a părut că alunecăm spre rădăcinile ființei, ca într-un sac fără fund, în cealaltă, că ne scăldam în nori, alături îngerilor.. Ea-El, copilul din pântecul tău, începuturi, și cer și pământ. Nu peste mult timp, poate fi un altfel de a fi. În plus, un altfel
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
rangul primordialității paradisiace. Pe de o parte, existențialul asociat cu criteriul moral, pe de alta tranziția compensatoare în estetic, în lumea formelor și a stilurilor, posed`nd un dramatism izvorît din tensiunea majoră a conflictului originar. Rușinea de sine a ființei deposedate de aura mitică, simțind nevoia deznădăjduită de-a se uita pe sine. De-a se încredința unei abstrageri decorative: „Prima trăire de umanitate: rușinea de propriul corp, în momentul de după săvîrșirea păcatului originar. Această rușine n-a durat decît
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]