3,791 matches
-
care și muzica românească a fost promovată cu brio. Ne-am amintit de acest pitoresc detaliu cu prilejul cvartetului oferit bucureștenilor de Viorel Munteanu. Cum suntem cam același leat, nu are de ce să supere acolada noastră amicală. O surpriză plăcută: Filarmonica din Oslo Seara cu Voces - repetăm, excelentă, pentru că partea strict muzicală ne interesează în primul rând - a continuat cu năpusteala publicului la Sala Mare a Palatului. „Orchestre de Paris“ și Christoph Eschenbach sunt deja nume așezate în ierarhiile internaționale, violoncelistul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Furtwängler sau Celibidache să rupă gura târgului numit Paris. Bun violonistul Pinchas Zukerman, cam fanfaron, știe să cucerească publicul, mult mai expresiv în concertul de muzică de cameră de la Ateneu (Enescu, Mozart, Dvorak - strălucitor și fără fițe). O surpriză plăcută Filarmonica din Oslo, două zile cu Stravinski, Bartók, Ravel și un Enescu - Suita 3-a, traspusă absolut remarcabil, și cu pianistul Boris Berezovski „en vedette“, făcând un Grieg „rusesc“, patetic și spectaculos. Moment de mare emoție pentru închiderea primei săptămâni, Arta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
clădit în Ungaria. În perioada 1989-1994, Bergel a fost dirijor principal al Orchestrei Societății Filarmonice din Budapesta. Așa au apărut, la casa Budapest Music Center Records, discurile compact cu Arta Fugii (înregistrare live a radioului ungar dintr-un concert al Filarmonicii clujene din 1991, dat în Sinagoga de pe strada Dohány, la Budapesta), Metamorfozele lui Richard Strauss și Simfonia a 2-a de Honegger la pupitrul Cameratei Transsylvanica, iar apoi integrala Simfoniilor de Brahms, tot cu Orchestra din Cluj, al cărui director
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
că ar fi fost un „transfug“, Erich Bergel nu avea cum să nu poarte în el amărăciunea și frustrarea acumulate de-a lungul anilor. E mai curând de mirare cum a trecut peste ele, sprijinindu-și cu generozitate colegii de filarmonică și pe Cristian Mandeal, rămânând atașat muzicii românești în general. Dacă i-aș reproșa ceva autorului amintirilor, aceasta ar fi nepunerea în context istoric a principalei realizări muzicografice a lui Erich Bergel: propria orchestrație a Artei Fugii de Bach. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
se adape de la inteligența lui, ci se duc să asculte manele. Se zice totuși că păstorii de popoare trebuie să-și iubească turma, nu să o disprețuiască. Dar cum să iubești niște loaze care, în loc să se înghesuie la operă sau filarmonică, cum fac... ăăă, în fine, alții, preferă să asculte manele? Păi, un așa popor merită luminat? LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Din seria „Fukuyama mă-sii de treabă“, constatăm: Viitorul scârțâie bine „Viitorul ne oferă niște oameni care confundă vagonul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
în opt discuri, intitulat Muzicianul bine temperat și ilustrând perioada 1928-1940. În sfârșit, celor a căror pasiune se îndreaptă spre dirijori, United Archives le oferă o adevărată colecție de perle, începând cu Dmitri Mitropoulos, continuând cu Bruno Walter la pupitrul Filarmonicii newyorkeze (Brahms complet și un splendid disc cu Simonia a 9-a de Schubert și Idila Siegfried a lui Wagner), cinci volume cu George Szell, dirijând orchestra din Cleveland și cea din New York (cu un minunat set Dvorak, între altele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ieșită din comun. Dar și omul era deosebit, cu suflet nobil“. Monografia scrisă de Ruth Guttman Ben-Zwi este, simplu, prețioasă, ca o lucrare recuperatoare. Spre deosebire de Constantin Silvestri, inutil să căutați numele lui Mândru Katz în lista Programelor concertelor simfonice ale Filarmonicii „George Enescu“ până în 1968, compilată de Viorel Cosma. Numele i-a fost șters fără urmă, în ciuda unei cariere prodigioase; despre ea a scris însă, în deceniile trecute, William Y. Elias, primul director al Institutului Muzical Israelian în The New Grove
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
munci mai ușoare. Reintegrat în toamna lui 1944 la Academia Regală, pianistul își relua studiile în clasa profesoarei sale și le încheia, cu mențiunea „Magna cum laude“, în iunie 1947. La scurtă vreme avea loc și debutul oficial cu Orchestra Filarmonică, interpretând Concertul No. 1 în si bemol minor de Ceaikovski. În octombrie 1948, debuta și în recital, în sala mare a Ateneului, într-o seară de sonate, în care a împărțit scena cu violoncelistul Vladimir Orlov. Cariera avea să i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
violoncelistul Vladimir Orlov. Cariera avea să i se dezvolte în condițiile tipice ale anilor ’50, trimis să cânte în Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria; la Budapesta, în concerte memorabile dirijate de Constantin Silvestri. În țară, deși pianist concertist al Filarmonicii bucureștene, majoritatea concertelor le-a dat în provincie. Ca și Silvestri, poate și influențat de el, în 1959, Katz alegea libertatea, moment imortalizat de o înregistrare și un disc EMI, realizat cu Orchestra Filarmonică din Londra, cu Sir Adrian Boult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
În țară, deși pianist concertist al Filarmonicii bucureștene, majoritatea concertelor le-a dat în provincie. Ca și Silvestri, poate și influențat de el, în 1959, Katz alegea libertatea, moment imortalizat de o înregistrare și un disc EMI, realizat cu Orchestra Filarmonică din Londra, cu Sir Adrian Boult la pupitru. „O manieră de a cânta la pian de cea mai înaltă calitate, ce reține atenția ășiț reușește să fie atât briliantă din punct de vedere tehnic cât și plină de poezie“, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Bacău) 158 Post-scriptum editorial* Cine vrea să-și facă o idee despre tipul reprezentativ pentru elita artistică din Iașii anilor 19201940 trebuie să citească și memoriile pianistului Radu T. Constantinescu (1900-1986), profesor, director al Conservatorului ieșean și principal fondator al Filarmonicii din Capitala Moldovei. Figurile descrise în paginile sale inspirate defilează într-un tempo susținut de forța sufletească a naratorului, în stare să retrăiască la vârsta de 80 de ani tot ce i-a marcat destinul în mod definitiv. Muzicienii, scriitorii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din vremuri grele al profesorului Constantinescu - neuitatul 160 Gheorghe Cahu), a urmat obligatoriul stagiu de zăcere (aproape un an) pe masa șefului Editurii Junimea (Andi Andrieș), pentru „verificări”. Memorialistul fusese director al Conservatorului din Iași în timpul Regatului; reușise să înființeze Filarmonica pe vremea regimului Antonescu, ba chiar îi solicitase „direct și personal” bani pentru bugetul instituției. În plus, în text ca și în iconografia anexată, puteau să apară (Doamne ferește!) figuri de țărăniști, cuziști, legionari! În timp ce așteptam ca „șeful” să ia o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Bacău) 158 Post-scriptum editorial* Cine vrea să-și facă o idee despre tipul reprezentativ pentru elita artistică din Iașii anilor 19201940 trebuie să citească și memoriile pianistului Radu T. Constantinescu (1900-1986), profesor, director al Conservatorului ieșean și principal fondator al Filarmonicii din Capitala Moldovei. Figurile descrise în paginile sale inspirate defilează într-un tempo susținut de forța sufletească a naratorului, în stare să retrăiască la vârsta de 80 de ani tot ce i-a marcat destinul în mod definitiv. Muzicienii, scriitorii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din vremuri grele al profesorului Constantinescu - neuitatul 160 Gheorghe Cahu), a urmat obligatoriul stagiu de zăcere (aproape un an) pe masa șefului Editurii Junimea (Andi Andrieș), pentru „verificări”. Memorialistul fusese director al Conservatorului din Iași în timpul Regatului; reușise să înființeze Filarmonica pe vremea regimului Antonescu, ba chiar îi solicitase „direct și personal” bani pentru bugetul instituției. În plus, în text ca și în iconografia anexată, puteau să apară (Doamne ferește!) figuri de țărăniști, cuziști, legionari! În timp ce așteptam ca „șeful” să ia o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de data aceasta în biroul său de consilier al rectorului, Proiectul “Gradina Biblică” ce a început deja să prindă contur și pe care îl vom vedea materializat într-o adevarată grădină lângă Capelă, sperăm, chiar vara viitoare. Piața Teatrului, Piața Filarmonicii, Piața Turcească, Strada Domnească - toate însorite și îndulcite de toamna ca mierea - sunt doar un pretext pentru a putea păși pe urme românești: flori la statuia lui Eminescu, capete plecate deasupra “stelelor teatrului cernăuțean”, lacrimi la casa lui Aron Pumnul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
să mă aflu din nou la o manifestare care îmi dă prilejul să mă întâlnesc cu spuma elitei Școlii Sucevene, de data aceasta, cu copiii și profesorii lor implicați în concursurile școlare ! La finalul momentului artistic grandios susținul de Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, dirijată de Robert Gutter din SUA, și cei trei soliști, Florin Mariș-Hinsu (Oradea), Floriana Carmen Mariș-Hinsu (Oradea) și Theodore Coresi (Viena), în ropotele aplauzelor participanților, am simțit nevoia să mă îndrept spre Petru Carcalete, inspectorul școlar
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
și tradiția filologiei clasice și române la Cernăuți. La Capelă, un botez, iar în incinta Universității, multe, multe... mirese. Mă aflu în „Universitatea mireselor”, înconjurată de domnișoarele de onoare, toate în straie populare, de o frumusețe tulburătoare. Piața Teatrului, Piața Filarmonicii, Piața Turcească, Strada Domnească - toate însorite și îndulcite de toamna ca mierea - sunt doar un pretext pentru a putea păși pe urme românești: flori la statuia lui Eminescu, capete plecate deasupra “stelelor teatrului cernăuțean”, lacrimi la casa lui Aron Pumnul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Mândru Katz. Așa au apărut în 1998 înregistrările considerate legendare făcute cu violonistul Henryk Szering (sonata în re minor de Brahms și cea în la maj. de César Franckă. Doi ani mai târziu, Shehori a publicat alte înregistrări, cu Orchestra Filarmonică din Londra sub bagheta lui Sir Adrian Boult (concertele de pian No. 1 de Prokofiev și cel în re bemol maj. de Haciaturian, cărora le-a alăturat piese pentru pian ale acelorași compozitoriă. Tot în anul 2000, sub eticheta Cembal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
3 iunie 1925 și a fost elevul marii profesoare Florica Musicescu. Studiile i-au fost întrerupte în perioada Holocaustului, când, la 18 ani, a fost trimis la muncă forțată. Le-a reluat după război și a debutat ca solist al Filarmonicii bucureștene în iunie 1947 cântând primul concert de pian de Ceaikovski. A concurat cu elita școlii de pian sovietice, a cântat în țările blocului comunist și s-a bucurat, în limitele timpului, de un tratament privilegiat, ca și Constantin Silvestri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Victor ESKENASY Succese și ecouri în presă: Luiza Borac, Cvartetul Belcea Fiecare cu ai lui, mă gândeam zilele trecute, ascultând-o pe pianista poloneză Ewa Kupiec în recital la Praga. Institutul cultural polonez a închiriat pentru ea sala mare a Filarmonicii și nimeni nu a rămas pe afară, cum mi se spune că s-a întâmplat recent la Londra la un recital al Luizei Borac. Institutul cultural maghiar de la Praga are chiar o mică sală și un pian de concert. Ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
pelerinaj și o ceremonie la mormântul lui, în cimitirul praghez de pe colina Vyšehrad, urmată de o alta în satul în care s-a născut, la Tu¬apy, în sudul Boemiei. Evenimentul principal a avut loc însă în sala Suk a Filarmonicii cehe, unde viața dirijorului a fost evocată într-o conferință însoțită de proiecții de film, imagini de arhivă, de către muzicologul Petr Kadlec, curatorul expoziției omagiale deschise în Rudolfinum, sediul filarmonicii. Tot acolo, Jana Gonda, directoarea casei Supraphon, a prezentat presei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Evenimentul principal a avut loc însă în sala Suk a Filarmonicii cehe, unde viața dirijorului a fost evocată într-o conferință însoțită de proiecții de film, imagini de arhivă, de către muzicologul Petr Kadlec, curatorul expoziției omagiale deschise în Rudolfinum, sediul filarmonicii. Tot acolo, Jana Gonda, directoarea casei Supraphon, a prezentat presei și melomanilor discurile omagiale realizate cu prilejul centenarului. Cel dintâi este un excepțional DVD, ce conține un documentar din arhivele televiziunii cehe, Cine este Karel Ančerl?, concertul de deschidere al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Ančerl, ca violonist și dirijor în orchestra de estradă a așa-numitului Osvobozené divadlo (Teatru eliberat de convenții). După doi ani, Ančerl revenea la muzica clasică în calitate de director muzical și dirijor la radioul ceh, conducând din timp în timp și Filarmonica. Ocuparea Boemiei de către naziști a avut drept consecință demiterea sa de la radio, iar timp de trei ani, până în 1942, Ančerl s-a retras în sudul Boemiei, unde a lucrat ca simplu muncitor. În noiembrie 1942, a fost deportat ca evreu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
conducă, pentru prima oară, și la București, unde în octombrie 1947 dirija la Ateneu. Preluarea puterii de către comuniști în 1948, emigrarea lui Rafael Kubelik și manipulațiile unui personaj detestat al epocii, ministru al Culturii, au condus la înlăturarea de la conducerea filarmonicii a dirijorilor Karel Šejna și Václav Neumann și impunerea prin decret a lui Karel Ančerl ca dirijor principal, sub pretextul recomandării lui David Oistrach. Orchestra l-a tratat timp de câțiva ani cu mare ostilitate și doar tenacitatea și profesionalismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
ani cu mare ostilitate și doar tenacitatea și profesionalismul său impecabil l-au făcut acceptat în cele din urmă. Ca și în perioada interbelică, Ančerl a privilegiat compozitorii contemporani, Bartok, Prokofiev, Stravinsky, Șostakovici, și pe cei cehi. Sub conducerea lui, Filarmonica pragheză a trăit în anii ’50-’60 perioada ei de glorie internațională, invitată frecvent la Viena și la Festivalul de la Salzburg, în întreaga Europă, Japonia, Australia, Statele Unite și recunoscută drept una din marile orchestre ale lumii. Înregistrările lui Ančerl au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]