5,981 matches
-
SĂLĂGEAN, Sergiu (24.VI.1945, Săcel, j. Maramureș - 12.II.2004, Eremitu, j. Mureș), poet și eseist. Este fiul Adrianei (n. Găzdac) și al lui Ioan Sălăgean, preot. Urmează Liceul „Emil Racoviță” din Cluj, absolvit în 1962, și Facultatea de Filologie, începută tot aici și încheiată în 1967 la București. Lucrează un an ca profesor în Ilfov, din 1970 e bibliograf la Biblioteca Academiei, iar din 1971 până în 1981 redactor la Editura Univers. Din cauza unei boli grave, se retrage din activitate
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
SĂLĂJAN, Vasile (27.I.1947, Tătărești, j. Satu Mare), prozator. Este fiul Amaliei (n. Tămaș) și al lui Traian Silaghi, țărani. Învață întâi în satul natal și din 1954 urmează liceul la Abrud. Între 1965 și 1970 frecventează Facultatea de Filologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. În anii studenției debutează cu povestirea Joc frumos în „Tribuna” (1968), condusă de D. R. Popescu, care îl va angaja după absolvire redactor. O vreme va fi activist cu probleme culturale la Comitetul Județean Cluj
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
ȘANDRU, Areta (25.VII.1950, Lazuri, j. Satu Mare - 18.V.1991, București), prozatoare. Este fiica Clemanței Șandru (n. Tomescu), educatoare, și a lui Erast Șandru, învățător. La București va absolvi în 1969 Liceul „I. L. Caragiale”, iar în 1973 Facultatea de Filologie, secția română-italiană. Un timp profesoară la școli generale (1975-1979), va intra apoi în presă, ca redactor la „Scânteia tineretului” (1980-1989) și la „Tineretul liber” (1989-1991). Încercări, cu poezie, publică în revista „Funigei” a Liceului „I. L. Caragiale”, însă adevăratul debut se
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
al lui Dumitru Șandru, țărani. Face studii secundare la Sibiu și universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1928-1931), unde îi are profesori pe Ovid Densusianu, I.-A. Candrea, Tache Papahagi și N. Cartojan. Își susține doctoratul în filologie cu teza Cercetări dialectale în Țara Oltului (1941). Funcționează ca asistent la Catedra de limba română a aceleiași facultăți (1933-1947), profesor secundar (1933-1940, 1950-1960) la București, profesor la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova (1968-1972). Colaborează la „Grai și
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
Tache Papahagi și N. Cartojan. Își susține doctoratul în filologie cu teza Cercetări dialectale în Țara Oltului (1941). Funcționează ca asistent la Catedra de limba română a aceleiași facultăți (1933-1947), profesor secundar (1933-1940, 1950-1960) la București, profesor la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova (1968-1972). Colaborează la „Grai și suflet”, „Cercetări folclorice”, „Bulletin linguistique”, „Preocupări literare”, „Revista istorică”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Limbă și literatură” ș.a. A fost membru al societății Prietenii Istoriei Literare, al Societății Române de Lingvistică și al
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
Floarei (n. Bădăloi) și al lui Gheorghe Sandu, agricultori. Urmează școala primară în satul natal, începe Liceul Comercial la Slatina, dar în urma reformei învățământului trece la o școală generală (1948-1950), apoi frecventează liceul din Slatina (1950-1954). Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București în 1959, este angajat preparator la Catedra de literatură română, devine asistent (1960), lector (1969) și conferențiar (1992). Debutează cu o recenzie, în „Luceafărul” din 1960. În 1973 obține titlul de doctor în filologie cu o
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
Facultății de Filologie a Universității din București în 1959, este angajat preparator la Catedra de literatură română, devine asistent (1960), lector (1969) și conferențiar (1992). Debutează cu o recenzie, în „Luceafărul” din 1960. În 1973 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre publicistica lui B. P. Hasdeu, care va deveni prima sa carte, apărută în 1974. Colaborează la „Analele Universității București”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor” și „Revista de istorie și teorie literară
SANDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
, George (13.V.1937, Ghermănești, j. Ilfov), istoric literar, editor, poet, prozator și dramaturg. Este fiul Alexandrinei Sanda (n. Popescu) și al lui Gheorghe Sanda, învățători. În București va absolvi Liceul „Aurel Vlaicu” și Facultatea de Filologie (1960), unde va fi numit asistent la Catedra de limba română. În 1974 obține, la Universitatea din Iași, titlul de doctor în filologie cu teza Otilia Cazimir. În 1965 devine lector de limba și literatura română la Universitatea din Pekin
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
Popescu) și al lui Gheorghe Sanda, învățători. În București va absolvi Liceul „Aurel Vlaicu” și Facultatea de Filologie (1960), unde va fi numit asistent la Catedra de limba română. În 1974 obține, la Universitatea din Iași, titlul de doctor în filologie cu teza Otilia Cazimir. În 1965 devine lector de limba și literatura română la Universitatea din Pekin și, în 1967, la Universitatea Jagellonă din Cracovia. A debutat cu o poezie în „Gazeta literară” din 1958, iar prima carte, monografia Veronica
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
SÂMPETREAN, Viorel (26.II.1953, Purcăreni, j. Brașov), poet și publicist. Este fiul Elvirei (n. Ceapă) și al lui Ioan Sâmpetrean, muncitor. Urmează școala generală la Purcăreni, apoi Liceul „Unirea” din Brașov și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București. Frecventează cenaclurile literare studențești. Licențiat în filologie (1978), cu teza Introducere în po(i)etica bogziană, lucrează în presă, mai întâi la „Scânteia tineretului”, iar din 1990 la „Zig-zag”, „Expres”, „Azi”, unde din 1995 este redactor
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
și publicist. Este fiul Elvirei (n. Ceapă) și al lui Ioan Sâmpetrean, muncitor. Urmează școala generală la Purcăreni, apoi Liceul „Unirea” din Brașov și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București. Frecventează cenaclurile literare studențești. Licențiat în filologie (1978), cu teza Introducere în po(i)etica bogziană, lucrează în presă, mai întâi la „Scânteia tineretului”, iar din 1990 la „Zig-zag”, „Expres”, „Azi”, unde din 1995 este redactor-șef adjunct și coordonator al suplimentelor culturale „Azi literar”, „Rampa” și
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
hispanista, traducătoare. Este fiica Tarquiniei (n. Stanciu) și a lui Dumitru Șandru, lingvist și folclorist. Urmează în București Liceul „Gh. Lazăr” (1956-1959) și Facultatea de Limbi Romanice, secția limba și literatura spaniolă (1959-1964), beneficiind ulterior și de câteva specializări în filologia spaniolă (Málaga, 1968; Santander, 1969; Madrid, 1972). Își susține doctoratul în filologie cu o teza de gramatică spaniolă (1974), sub îndrumarea lui Iorgu Iordan. Va fi cercetător științific la Institutul de Lingvistică din București (din 1964), cadru didactic la Universitatea
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
lingvist și folclorist. Urmează în București Liceul „Gh. Lazăr” (1956-1959) și Facultatea de Limbi Romanice, secția limba și literatura spaniolă (1959-1964), beneficiind ulterior și de câteva specializări în filologia spaniolă (Málaga, 1968; Santander, 1969; Madrid, 1972). Își susține doctoratul în filologie cu o teza de gramatică spaniolă (1974), sub îndrumarea lui Iorgu Iordan. Va fi cercetător științific la Institutul de Lingvistică din București (din 1964), cadru didactic la Universitatea bucureșteana (1971-1990), conferențiar la Facultatea de Litere și Istorie a Universității „Ovidius
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
și Istorie a Universității „Ovidius” din Constantă (1992-1994), profesor la Facultatea de Litere și Istorie a Universității din Craiova (1994-2002) și la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din capitală (din 2000). Este autoarea a peste șaizeci de studii de lingvistică hispanica, filologie, folclor și literatura comparată. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Astra”, „Tomis”, „Steaua”, „Lettre internaționale” ș.a. cu traduceri și comentarii despre literaturile hispanice. Face parte din Asociación de Cervantistas (Alcalá de Henares), Asociación Internacional de Hispanistas și din Societatea Română
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
literar scris de S. Fl. Marian în scopul stimulării culegătorilor de literatură populară. G. Popa susține ideea înființării bibliotecilor „poporane”, prin care să se pună la dispoziția țăranilor cărțile cele mai bune sub aspect național, educativ și artistic. Contribuții de filologie și istorie, precum și recenzii la volumele unor scriitori din Banat semnează Iosif Tempea, Elie Trăilă, Gr. Silași, Simion Mangiuca, G. Candrea ș.a. S-au publicat în traducere fragmente din Dante (Maria Chițu), din Boccaccio (S. Properțiu), din Principele lui Machiavelli
LUMINATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287915_a_289244]
-
LUNGU, Vera (9.X.1938, Straja, j. Alba), poetă. A făcut liceul și studii universitare de filologie la București. În 1971, când este invitată la un congres al poeților în Irlanda de Nord, nu se mai întoarce în țară. Obține o bursă, trăiește un timp în Anglia, apoi în Germania și în cele din urmă se stabilește la Paris
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
, EUGEN (23.IV.1937, Constanța - 1990, Constanța), prozator și dramaturg. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1959), funcționează ca profesor de limba și literatura română la Adam-Klisi și Constanța, fiind un timp și inspector școlar. Debutează în 1961 la „Luceafărul”, colaborând ulterior la „Tomis” (unde va fi și redactor), „Argeș”, „Ateneu”,„Iașul
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
SPIRIDON, Monica (5.II.1952, Craiova), critic și teoretician literar, eseist. Este fiica Lucreției Dumitrescu (n. Enculescu), profesoară de română și italiană, și a lui Ion Dumitrescu, profesor universitar, specialist în științe sociale. Face studiile la Liceul de Filologie din Craiova și la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, secția română-franceză, absolvită în 1973. În 1978 își susține doctoratul în științele educației la Facultatea de Filosofie și Istorie a Universității bucureștene, cu teza Un model
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
ȘTEFAN, Corneliu (21.X.1941, Buzău - 19.II.2003, Buzău), prozator și publicist. Este fiul Ceciliei (n. Munteanu) și al lui Petre Ștefan, profesor. Absolvă Liceul „B. P. Hasdeu” din orașul natal, continuându-și studiile la Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1967) și la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Craiova (finalizate în 1978). După un an în învățământ la Bălușești-Roman (1967-1968) intră în gazetărie, fiind redactor la cotidianul „Viața Buzăului” (1968-1997), redactor-șef la cotidianul
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
ȘTEFĂNESCU, Dorin (17.IX.1953, Sighișoara), eseist. Este fiul Luciei Șefănescu (n. Comoroșan), profesoară, și al lui Ioan Ștefănescu, medic. Urmează studiile liceale în orașul natal (1968-1972), apoi Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția franceză-engleză (1974-1978); ulterior obține, la aceeași universitate, licența în limba și literatura română. Între 1978 și 1999 lucrează ca profesor la Școala Generală Nr. 4 și la Liceul „Joseph Haltrich” din Sighișoara. Din 2000 funcționează
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
ȘTEF, Traian (23.VI.1954, Bunești, j. Bihor), poet, prozator și eseist. Este fiul Antiței și al lui Gheorghe Ștef, muncitori. Urmează Liceul „Mihai Eminescu” din Oradea (1969-1973), apoi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-franceză (1975-1979). În perioada studenției a fost redactor la revista „Echinox”. Funcționează ca profesor la Liceul Industrial din Popești și la Școala Generală din Cuzap, județul Bihor (1979-1986), metodist la Centrul Județean al Creației
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
Cantemir” din capitală și Liceul „Ioan Meșotă” din Brașov (unde l-a avut coleg pe Gellu Naum), pe care l-a absolvit în 1933. Urmează, din 1934, Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luându-și licența în filologie romanică și filosofie (1939). După o perioadă de profesorat în învățământul secundar (1940-1947), ajuns un ideolog al momentului, e redactor la „Contemporanul” (1946-1949), unde a semnat și cronica literară, director adjunct la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1957
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
ȘTEFĂNESCU, Cornelia (11.XI.1928, Caransebeș), istoric și critic literar, editoare și traducătoare. Este fiica Emiliei (n. Pârvu) și a lui Traian Smădescu, ofițer. Urmează școala primară (1935-1939), gimnaziul și liceul (1939-1947) la Caransebeș, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1947-1951). Lucrează inițial în cadrul Bibliotecii Academiei Române (1951-1953). Debutează în 1951 la „Viața românească”, iar editorial în 1968, cu micromonografia Mihail Sebastian. Doctor în filologie din 1957, cu o teză despre Spiridon Popescu, realizată sub conducerea lui
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
școala primară (1935-1939), gimnaziul și liceul (1939-1947) la Caransebeș, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1947-1951). Lucrează inițial în cadrul Bibliotecii Academiei Române (1951-1953). Debutează în 1951 la „Viața românească”, iar editorial în 1968, cu micromonografia Mihail Sebastian. Doctor în filologie din 1957, cu o teză despre Spiridon Popescu, realizată sub conducerea lui G. Călinescu, devine în același an cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”) al Academiei Române, parcurgând toate treptele
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
1933, Panciu), prozator. Este fiul Mariei Ștefanache (n. Vâlcu) și al lui Ion Ștefanache, învățători. Urmează studiile secundare la Liceul „Unirea” din Focșani și la Liceul „Ioan Slavici” din Panciu, iar între 1952 și 1957 este student al Facultății de Filologie „Al. I. Cuza” din Iași. Redactor la Studioul de Radio Iași (1956-1962), cursant la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” (1962-1964), activist de partid (1964-1966), devine lector la Conservatorul din același oraș (1964-1966), unde predă estetică. Este redactor-șef adjunct
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]